Intrebare pt sectanti: de ce va considerati copiii sfinti?

[Danut7]

În prealabil postat de AlinB

INVATACELUL: Nu cumva copiii se pot mantui si fara botez? Despre ei se spune ca sunt sfinti si, ca atare, n-ar avea trebuinta sa-si curete pacatele - pe care nu le au. Asa gasim in Sfanta Scriptura, prin cuvintele Mantuitorului: "Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor" (Matei, 19, 14). Deci, copiii pot intra si fara botez intru imparatia cerurilor, in acelasi inteles pare a fi grait Mantuitorul isi alta data: "De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra intru imparatia cerurilor" (Matei, 18, 3; Marcu, 10, 15; Luca, 18, 15-17). Apostolul Pavel spune chiar direct ca copiii sunt sfinti: "Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti" (I Cor., 7, 14). Deci, daca parintii sunt sfinti (crestini botezati), atunci si copiii lor sunt sfinti.

PREOTUL: Mai intai de toate, trebuie stiut ca copiii nu sunt sfinti, pentru ca "ce este nascut din trup, trup este" (Ioan, 3, 6) ,- deci, copiii nascuti numai din trup, nu si din "apa si Duh", sunt numai trup, cu pacatul lui Adam in ei. Botezul la copii aduce spalarea pacatului stramosesc intrat in lume prin calcarea poruncii de catre Adam si Eva in rai (Fac., cap. 3). "Printr-un singur om (Adam) a intrat pacatul in lume si prin pacat, moartea - si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela in care toti au pacatuit" (Rom., 5, 12). Iar acum : "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat" (Gal., 3, 27) si iarasi: "Au nu stiti ca toti cati in Iisus Hristos ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?" {Rom., 6, 3). Asadar, afundarea de trei ori in apa, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei, 28, 19) inseamna botezul in moartea lui Hristos, adica cel nou botezat a murit fata de pacatul stramosesc si fata de Legea lui Moise (Rom., 6, 4-25; 7, 1-6). Si prin Cruce, noul botezat este rastignit fata de lume si lumea fata de el.

Inca sa stii si aceasta, ca nimeni sau are voie sa boteze a doua oara pe cei botezati in numele Sfintei Treimi - dupa randuiala Bisericii dreptmaritoare a lui Hristos, caci zice marele apostol Pavel: "Un Domn, o credinta, un botez" (Efes., 4, 5). Numai daca au fost botezati de eretici (sectanti), ii botezam din nou.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-79915.html
(Din cartea par. Cleopa: "Calauza in credinta ortodoxa").

Normal botezul ereticilor nu este recunoscut fie el si in Numele Sfintei Treimi.Canoanele Bisericii a respins botezul ereticilor tot timpul pana acum cand pe alocuri sunt recunoscute.Mai nou Biserica Ortodoxa mai ales prin vest pe multi dintre convertiti nu mai ii boteaza ci doar ii unge(Sf Taina a Mirungerii).Exista un singur botez , nu cu sensul ca orice botez e bun si valid ci doar cel al Bisericii, Biserica in care lucreaza Sfantul Duh, si care este cea care are apa cea vie.Doar botezul Bisericii este valid si oricine vine la Biserica trebuie botezat.

În prealabil postat de Danut7

Canoanele Bisericii a respins botezul..... Mai nou Biserica Ortodoxa mai ales prin vest pe multi dintre convertiti nu mai ii boteaza ......botez e bun si valid ci doar cel al Bisericii, .......Biserica in care ......Doar botezul Bisericii este valid ..... oricine vine la Biserica trebuie botezat.

Am inteles obsesia ta pentru "biserica" (scris de 6 ori in scurta ta postare). Dar, pentru ceea ce ne-a invatat Domnu Hristos si Apostolii Sai, ai vre-o consideratie?

Care invataturi sunt mai presus: cele ale unei biserici sau cele ale Mantuitorului?

[AlinB]

În prealabil postat de Danut7

Normal botezul ereticilor nu este recunoscut fie el si in Numele Sfintei Treimi.Canoanele Bisericii a respins botezul ereticilor tot timpul pana acum cand pe alocuri sunt recunoscute.

As vrea referinte ortodoxe EXACTE in sprijinul acestei afirmatii.

[Danut7]

În prealabil postat de AlinB

As vrea referinte ortodoxe EXACTE in sprijinul acestei afirmatii.

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ “Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

„Episcopul, sau presbiterul pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de moartea Domnului, şi nu osebeşte pe ierei de către minciunoierei.”
[Apost.: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid.: 1]

Canonul 68 al Sfintilor Apostoli spune: "Dacã vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua hirotonie de la oarecine, sã se cateriseascã si el si cel ce l-a hirotonisit. Fãrã numai de ar dovedi, cã de la eretici are hirotonia. Cã cei ce de unii ca acestia sunt botezati, sau hirotonisiti, nici credinciosi, nici Clerici este cu putintã a fi. [ref. Apost: 46, 47; Sobor 1: 8; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]"

Tâlcuirea Pidalionului 1844:
„Afară numai de se va dovedi că are hirotonia de la eretici. Pentru că cei de eretici botezaţi, sau hirotonisiţi, nici măcar creştini pot a fi cu acest ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare,… Pentru aceasta fără primejdie unii ca aceştia şi se botează de ierei dreptslăvitori…”

Canonul de la Cartagina 256 : http://canoaneortodoxe.net/pdf/3.Can...Cartag_256.pdf

Sinodul de la Carthage (in Africa), de la anul 257 AD, care a fost tinut sub administrarea episcopului Cyprian. Cyprian la acest Sinod trateaza problema ridicata de Jubaianus printr-o scrisoare, raspunzind: „referitor la botezul profan al ereticilor, si la juramintul pe care l-am facut: fiind de aceeasi opinie, asa cum am fost si in ocaziile anterioare, ca eretici care vin la Biserica trebuie sa fie botezati si sfintiti cu botezul Bisericii.”(2) Intr-un alt comentariu, Cyprian face observatia ca cei care au fost botezati in Biserica, inloc sa devina adversari si Anticristi, au devenit prieteni si Crestini (3). In afara de aceste doua subiecte despre botez, nu a ramas nimic alteceva in scris in cadru acestui Sinod.

Sinodul de la Trullo, tinut in Est, considerat ca un Sinod Ortodox, are o colectie de 85 de canoane, considerate de unii istorici ca datind inainte de anul 300 AD. Sint multe speculatii referitor la data acestui Sinod, insa multi sint de acord ca lista canoanelor care au fost mentionate in cadru acestui Sinod, dateaza inaintea anului 300 AD.
Canonul 50: „cine nu foloseste 3 scufundari (episcopul) sa fie dat afara.” (4)Canonul 68: „ unul botezat de un episcop, presbiter sau un diacon, ordinat numai de doua ori, nu este valabil”. (5) Trebuia sa fie ordinat de trei ori, in numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfint.

Sinodul de la Ancyra in anul 314 AD.
Canonul 12]: „ Cine a adus un sacrificiu inainte de botezul sau, dupa aceea sa fie considerat nevinovat.” (6) Se refera la cei care in timpul persecutiei, din cauza slabiciunii, au cazut si au adus sacrificii la idoli, dar mai tirziu s-au pocait, punindu-se problema daca astfel de persoane pot fi acceptate la preotie.

Sinodul de la Constantinople in anul 381 AD.
Canonul 8: „ Eunomians botezati cu o singura scufundare, Sabellians, si Phrygians trebuie primiti ca pe niste straini.”

Sinodul de la Trullo in anul 692 AD, numit si Consiliul Quinisext.
Canonul 105: „....dar referitor la Paulinisti, sa gasit cu cuvinta de catre Biserica Catolica, ca ei prin orice mod sa fie rebotezati.”

Un cadru ecleziologic pentru recunoaşterea
botezului ereticilor per se [în sine]

În contradicţie vădită cu înţelegerea Bisericii stau o serie de hotărâri şi declaraţii referitoare la botez ale ecumeniştilor ortodocşi făcute în Australia, America, Vatican, Liban ş.a. Această nouă ecleziologie cuprinde o învăţătură asupra botezului ereticilor cu rădăcini în teologia romano-catolică, ce a căpătat legitimitate încă din cadrul Conciliului de la Trent şi i s-a dat o nouă exprimare la Conciliul Vatican II.

O ecleziologie deformată

Papismul medieval „îşi consfinţeşte o stranie adăugire, o taină adiţională în ceea ce-l priveşte, ca organizaţie mondială ale cărei jurisdicţii se întind dincolo de comunitatea cea văzută a Trupului lui Hristos”[17]. Pierzând unitatea istorică cu Sfânta Predanie şi Sfinţii Părinţi, şi ajungând să înţeleagă „catolicitatea doar ca ecumenicitate sau universalitate globală”[18] - cu Roma drept centru, romano-catolicismul „s-a depărtat de chemarea taincă şi viaţa veşnică a Bisericii”[19], realizând astfel „secularizarea sau regionalizarea creştinismului” [20].

Roma condamnă învăţătura Fericitului Augustin

Aşadar, poate nu ar trebui să fie uimitor faptul că în punctul ecleziologic de căpătâi, care are de-a face în acelaşi timp cu natura harismatică şi cu cea sobornicească a Bisericii, Papismul medieval s-a despărţit profund de cel mai vestit Părinte al Apusului. În timp ce temeiurile fundamentale ale teologiei sacramentale Latine sunt întemeiate pe scrierile Fericitului Augustin, importanta sa învăţătură asupra validităţii obiective şi a ineficacităţii subiective a tainelor schismaticilor a fost dată deoparte.

Fericitul Augustin susţinea – şi în această privinţă este mai aproape de vederile Sfântului Ciprian [21] decât de cele ale Sfântului Ştefan Episcopul Romei: „Deşi tainele schismaticilor pot fi socotite „valide”, ele nu sunt lucrătoare”[22]. Roma a găsit momentul de a respinge această învăţătură în veacul al şaptesprezecelea, când Janseniştii au citat învăţătura fericitului Augustin pentru a-şi întări afirmaţia potrivit căreia în afara Bisericii nu este har (Extra ecclesiam nulla conceditur gratia). Învăţătura lor – împreună cu cea a Fericitului Augustin – a fost condamnată public de către Papa Clement XI la anul 1713 [23].

Sfântul Ştefan Episcopul Romei
şi apărarea botezului ereticilor

Apologeţii latini contemporani nu îl urmează nici pe Sfântul Ciprian, nici pe Fericitul Augustin în „rigorismul” lor, ci se mărturisesc în duhul Sfântului Ştefan Episcopul Romei, „care nu ar fi îngăduit ca botezul ereticilor să fie contestat”[24]. Această tăgăduire a Părinţilor Egiptului nu este una nouă, ci datează cel puţin din secolul al XIII-lea, încă de la Conciliul Lateran [25] care hotărăşte ca: „Din 1215, botezul săvârşit de orice mirean, inclusiv un eretic, un nebotezat sau orice păgân, este acceptat dacă păstrează forma exterioară corectă şi dacă cel ce botează are intenţia de a săvârşi ceea ce săvârşeşte Biserica”[26]. Această poziţie s-a întărit la Conciliul de la Ferrara-Florenţa (1438-1445), în timp ce Conciliul de la Trent (1545-1563) merge până la a anatematiza „pe oricine zice că botezul făcut de eretici nu este valabil”[27]. Codicile Romano-Catolice ale Legii Canonice din 1917 şi 1983 confirmă şi ele această poziţie [28]. http://www.sihastru.net/mirem/tesalonic/peter.html

[Danut7]

"La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbînd calendarul iulian, a fãcut numeroase presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului din acea vreme - Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face sã urmeze inovarea calendaristicã apuseanã. Patriarhul în repetate rînduri l-a refuzat si pentru a pune capãt presiunilor, a convocat un sinod în acelasi an la Constantinopol, unde au luat parte alãturi de el si Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului si multi altii. Acest sinod numit "Pecetluire", trimis cãtre toate bisericile ortodoxe locale, aratã principalele erezii papale si le declarã ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred si le practicã. Iatã întregul text al "Pecetluirii": "Cãtre toti crestinii adevãrati, mãdulare ale Sfintei, Catholice [Universale] si Apostolesti Biserici de Rãsãrit a lui Hristos din Constantinopol si din tot locul, har, pace si milã vouã de la Atotputernicul Dumnezeu.
Nici un pic de tulburare nu a fãcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adîncuri. Si dacã Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o sansã de salvare a ei. În acelasi chip si împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un rãzboi neîndurãtor, si noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lãsa urmasilor prezentul tom împotriva lor, asa încît hotãrîrile cele scrise aici sã fie fãrã doar si poate în apãrarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul sã nu fie prea împovãrãtor (greoi) pentru oamenii simpli, am hotãrît a-l pune în opt capete lesnicioase, dupã cum urmeazã:
Din Vechea Romã au venit anumiti oameni care au învãtat acolo sã gîndeascã latineste. Dar cel mai rãu lucru e cã înainte au fost bizantini, nãscuti si crescuti prin pãrtile noastre; dar nu numai cã si-au schimbat credinta, dar au si ridicat rãzboi Ortodoxiei si adevãratelor dogme ale Bisericii de Rãsãrit si s-au rãzvrãtit împotriva lui Hristos Însusi, împotriva dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Pãrinti care ni le-au lãsat. Drept pentru care i-am tãiat ca niste mãdulare putrede si

HOTÃRÎM
I. Orisicine nu ar mãrturisi cu inima si cu gura cã este mãdular al Bisericii de Rãsãrit botezat ortodox si cã Sfîntul Duh purcede numai de la Tatãl fiintial si ipostatic, asa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatãl si de la Fiul în acelasi timp, unul ca acesta sã fie lepãdat afarã de Bisericã si sã fie anatema.

II. Orisicine nu ar mãrturisi cã în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie sã se împãrtãseascã odatã cu cele douã sfinte pãrti, a Preasfîntului Trup si a Preasfîntului Sînge, ci sã spunã cã este de ajuns a primi numai trupul pentru cã sîngele este inclus, chiar dacã Hristos le-a sfintit separat si le-a dãruit fiecãruia din Apostoli, unul ca acesta sã fie anatema.

III. Orisicine ar spune cã Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tainã a folosit azime ca si evreii si nu pîine dospitã, unul ca acesta sã fie departe de noi si sub anatemã ca unul ce gîndeste ca un evreu si vrea sã introducã doctrina lui Apolinarie si a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cãrui încuviintare îl dãm de douã ori anatemei.

IV. Orisicine ar spune cã atunci cînd Hristos Dumnezeu va veni sã judece lumea, El nu va veni sã judece sufletele împreunã cu trupurile, ci numai sã hotãrascã asupra trupurilor, sã fie anatema.

V. Orisicine ar spune cã atunci cînd mor, sufletele crestinilor care s-au pocãit în aceastã viatã dar nu si-au cîstigat mîntuirea merg în Purgatoriu - care este un basm grecesc - unde focul si chinurile îi purificã, si ei cred cã nu sunt chinuri vesnice - asa cum credea blestematul Origen - si dau din aceastã pricinã slobozire pãcatelor, pe unii ca acestia îi dãm anatemei.

VI. Orisicine ar spune cã Papa e capul Bisericii si nu Hristos Dumnezeu, si cã Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, si cã poate ierta pãcatele prin plata indulgentelor, unul ca acesta sã fie anatema.

VII. Orisicine nu ar urma hotãrîrile Bisericii statuate în cele Sapte Soboare Ecumenice si Sfintele Pasti socotite pentru a le urma, ci vrea sã urmeze noua inventie a pascaliei si a noului calendar al astronomilor atei papisti, si vor sã rãstãlmãceascã si sã distrugã dogmele si traditia Bisericii care noi le-am mostenit de la Sfintii Pãrinti, anatema unora ca acestia si sã fie îndepãrtati de Bisericã si de împãrtãsirea credintei.

VIII. Rugãm pe toti binecredinciosii ortodocsi: rãmîneti în credinta strãmoseascã ce-ati învãtat-o pînã acum, în care v-ati nãscut si crescut, si cînd vremurile o vor cere, vãrsati-vã sîngele pentru a pãstra credinta mostenitã de Sfintii Pãrinti. Luati aminte la cele scrise mai înainte si credeti cã Hristos vã va ajuta sã le împliniti. Fie ca umila noastrã binecuvîntare sã fie cu voi cu toti. Amin. "

Urmeazã semnãturile ierarhilor:
Ieremia al Constantinopolului
Silvestru al Alexandriei
Sofronie al Ierusalimului
(dimpreunã cu tot soborul episcopilor prezenti în Sfîntul Sinod)
Anul 1583 de la nasterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.

http://teologie.info/ro/stiri-cresti...e-la-1583.html

[Danut7]

Botezul ereticilor si al schismaticilor nu este botez. Tine doar locul Botezului si nu-l înlocuieste desãvîrsit decît numai atunci cînd prin iconomie Biserica îl primeste. "Un Domn, o Credintã, un Botez" învatã Sf. Apostol Pavel (Efes. 4,5). Si Sinodul Local de la Cartagina, primit de Sinodul Sase Ecumenic, explicã: "Pentru ca Biserica cea Universalã sã fie una si adevãratul Botez sã fie unul, cum se poate ca si ereticii si schismaticii sã aibã adevãratul Botez de vreme ce ei nu sunt în Biserica Universalã, ci s-au tãiat prin ereziile lor? Iar dacã botezul ereticilor si schismaticilor este adevãrat si Botezul Bisericii Ortodoxe este de asemenea adevãrat, atunci nu este un singur Botez dupã spusele Sf. Pavel, ci douã, ceea ce este absurd."
De asemenea, Sfîntul Vasile cel Mare în ale sale canoane nu acceptã botezul schismaticilor: "Cã necuviinta de acolo este arãtatã si vãzutã tuturor celor ce cît de putin stiu a socoti. Cei catari (curati) si ei sunt din cei dezbinati. Dar însã s-a pãrut celor din început, celor împreunã cu Ciprian zic, si cu Firmilian al nostru, pe toti acestia a-i supune unei hotãrîri. Pe cei curati [cataristi], si înfrînati [engratisti], si idroparastati, si apotactisti (adicã de sinesi lepãdati de la Catholiceasca [*] Bisericã). Cãci începutul despãrtirii s-a fãcut prin dezbinare. Iar cei ce s-au dezbinat de Bisericã, nu au mai avut Harul Duhului Sfînt peste dînsii. Cã a lipsit împãrtãsirea, pentru cã s-au întrerupt urmarea. Cã cei întîi ce s-au depãrtat aveau hirotoniile de la Pãrinti, si prin punerea mîinilor lor peste ei, aveau darul cel duhovnicesc. Iar cei ce s-au rupt fãcîndu-se mireni, nici de a boteza, nici de a hirotoni nu au avut putere, nici de a putea da altora Harul Sfîntului Duh, de la care ei au cãzut. Pentru aceasta ca niste botezati de mireni cei de dînsii botezati, au poruncit (Pãrintii) ca venind la Bisericã, cu adevãratul Botez al Bisericii de a doua oarã sã se curãteascã." (Canonul I al Sf. Vasile)

De aici înainte este neîndoielnic faptul cã Sf. Pãrinti considerau botezul ereticilor si al schismaticilor ca fiind inexistent. Cînd în anumite circumstante se hotãrau sã nu-l repete, nu era vorba de schimbarea rînduielilor, ci de faptul cã printr-un act de iconomie botezul mincinos al schismaticilor si ereticilor obtinea adevãrata valoare: sfintire, putere si har doar prin intrarea penitentului în Biserica Ortodoxã, care dacã ar fi rãmas în afara ei, nu ar fi primit nici una din harisme. Sã nu uitãm cã aceste pogorãminte nu erau luate decît în sobor si pentru o perioadã de timp lãsatã spre îndreptare.

Mai mult, Sf. Vasile spune despre schismatici: "Iar cel al înfrînatilor [botez] se cade noi a-l întelege lucrare rea. Cãci ca sã-i facã pe ei neprimiti Bisericii, s-au apucat de aici, sã întîmpine mai înainte cu însusi al lor botez. De unde si-au stricat si obisnuirea lor" pentru cã "si-au nãscocit osebit botez, schimosind predanisirea ceea ce este la Botez[1]". "Deci socotesc, fiindcã nimic este pentru dînsii, zic, arãtat se cade nouã a lepãda botezul lor. Si de ar fi luat cineva de la dînsii pe acela, venind la Bisericã, sã-l boteze."

Sfîntul Ioan Gurã de Aur grãieste: "Nu lãsa ca înselãciunea ereticilor sã te amãgeascã, o cititorule; deoarece ei au botez, dar nu au luminare; ei îsi boteazã trupurile dar sufletele lor nu primesc luminare" (Omilia "La început a fost Cuvîntul"). Asemenea si Sf. Leon: "Nici un eretic nu poate da sfintire prin taine" (Epistola cãtre Nicetas) si Sf. Ambrozie: "Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste" (Cãtre catehumeni).

Dar si Grigorie Teologul într-un glas cu sfintii cei mai-nainte pomeniti, zice în Cuvîntul cel la sfîntul Botez, despre arieni si macedonienii care se catehizau: "Iar de schiopãtezi încã, si nu primesti deplinãtatea Dumnezeirii Fiului si a Duhului, cautã pe altul sã te boteze, sau mai bine zice, sã te înece [afunde] în apa botezului, fiindcã eu nu am voie a despãrti Dumnezeirea Fiului, si a Duhului, de Dumnezeirea Tatãlui, si a te face mort, de vreme ce se cuvine a doua oarã a te naste prin Botez. Încît nici darul Botezului sã nu-l aibã, nici nãdejdea care se naste prin Botez, pierzînd prin împutinarea slãvirilor ale Celui de-o-fiintã si chipul mîntuirii sale. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din aceasta, si pe sine te lipsesti de deplinãtatea cea prin Botez."
Este bine a sti cã la început Biserica boteza pe catolicii convertiti la ortodoxie. Avem ca mãrturie Conciliul Papal de la Roma din 1215 care consemneazã în al patrulea canon cã ortodocsii nu liturghiseau acolo unde latinii au fãcut messa înainte, pînã nu sfinteau locul cu aghiasmã, si cã botezau pe cei ce veneau la dreapta credintã chiar dacã aveau botezul latin. Cum de atunci, cînd latinii de la începutul cãderii în erezie erau botezati cînd veneau la ortodoxie si acum cînd sunt depãrtati cel mai mult de adevãrul de credintã si merg din erezie în erezie, sã fie primiti doar prin mirungere?

http://teologie.info/ro/stiri-cresti...e-la-1583.html

În prealabil postat de Danut7

Mai mult, Sf. Vasile spune despre schismatici: "Iar cel al înfrînatilor [botez] se cade noi a-l întelege lucrare rea. Cãci ca sã-i facã pe ei neprimiti Bisericii, s-au apucat de aici, sã întîmpine mai înainte cu însusi al lor botez. De unde si-au stricat si obisnuirea lor" pentru cã "si-au nãscocit osebit botez, schimosind predanisirea ceea ce este la Botez[1]". "Deci socotesc, fiindcã nimic este pentru dînsii, zic, arãtat se cade nouã a lepãda botezul lor. Si de ar fi luat cineva de la dînsii pe acela, venind la Bisericã, sã-l boteze."

Sfîntul Ioan Gurã de Aur grãieste: "Nu lãsa ca înselãciunea ereticilor sã te amãgeascã, o cititorule; deoarece ei au botez, dar nu au luminare; ei îsi boteazã trupurile dar sufletele lor nu primesc luminare" (Omilia "La început a fost Cuvîntul").

Dar si Grigorie Teologul într-un glas cu sfintii cei mai-nainte pomeniti, zice în Cuvîntul cel la sfîntul Botez,

Danut, ai dat exemple de invataturi ale unor Sfinti Parinti care s-au botezat la maturitate. Te-ai intrebat de acesti oameni ai lui Dumnezeu nu au fost botezati de prunci?

Un raspuns ti-l dau eu, de pe un site ortodox. Iata ce se spune despre Sfantul Grigorie Teologul :

Nu l-a botezat îndata, pentru ca era în acele vremuri un obicei, ca cei mai multi crestini sa amâne Botezul pâna la vârsta la care Hristos Domnul nostru s-a botezat în Iordan de la Ioan, adica pâna la 30 de ani.

Tine cont ca era vorba de secolul 4.

Gasesti acest citat aici: http://www.sfantulvasile.ro/sf-grigorie-teologul/

În prealabil postat de Danut7

Exista un singur botez

Botezul e unic in sensul ca trebuie sa respecte anumite cerinte, nu ca e practicat de o biserica ce se autoproclama singura, unica, exclusiva etc.

[lacrimi]

În prealabil postat de almaris

Botezul e unic in sensul ca trebuie sa respecte anumite cerinte, nu ca e practicat de o biserica ce se autoproclama singura, unica, exclusiva etc.

Daca Domnul Isus spune "lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu" cine sunteti voi sa nu-i lasati sa se imbrace il El prin botezul in Hristos?...

În prealabil postat de lacrimi

Daca Domnul Isus spune "lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu" cine sunteti voi sa nu-i lasati sa se imbrace il El prin botezul in Hristos?...

Versetul respectiv chiar nu are nevoie de niciun fel de interpretare. Domnul le spune ucenicilor in acea situatie sa-i lase pe copii sa vina la El pentru ca grija cea mare a celor 12 de multe ori era sa-l "protejeze" pe Mantuitorul cand de unii, cand de altii. Nicio legatura cu asa-zisul botez.