De ce exista Dumnezeu?

[flying]

În prealabil postat de Traditie1

Am fi mai repede dispusi sa admitem existenta unui univers neînsufletit decât a unei Fiinte vii ca Principiu al existentei.

Acest obstacol pare a fi si una din pricinile pentru care multi ajung la ateism.

=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) chestia ca ceri altora dovedirea lui Dumnezeu e doar o autoinselare ...e ca si cum te-ai duce la farmacie sa cumperi elefanti:
-Buna ziua,aveti elefanti de vanzare?
-Nu !
-Aha deci elefantii sunt numai in mintea unora ...care spun ca exista elefanti dar iata la farmacie nu are elefanti...deci nu exista elefanti ! niste ametiti vorbesc de lucruri imaginare...si m-am convins ca nu exista !

[ai2]

În prealabil postat de flying

=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) chestia ca ceri altora dovedirea lui Dumnezeu e doar o autoinselare ...e ca si cum te-ai duce la farmacie sa cumperi elefanti:
-Buna ziua,aveti elefanti de vanzare?
-Nu !
-Aha deci elefantii sunt numai in mintea unora ...care spun ca exista elefanti dar iata la farmacie nu are elefanti...deci nu exista elefanti ! niste ametiti vorbesc de lucruri imaginare...si m-am convins ca nu exista !

atesimul declarat din oportunism este la fel de ilogic precum credinta din oportunism. Tu nu ai fost ateu ci pur si simplu ai fugit de responsabilitatea faptelor tale. Ti-a convenit la un moment dat sa spui ca esti ateu. Nimic mai mult. Sa fii ateu de dragul patimilor este echivalent cu a fi musulman de dragul de a avea 4 neveste. La noi se mai practica si pocairea tot din oportunism.
Am mai spus, tara D-lui Goe! Ce mai conteaza ce meriti sau ce faci cat timp primesti o ciunga sau esti laudat de mam mare? Poti chiar sa-ti dai singur dreptate si iar e bine.

[Vladimir-Adrian]

[quote=flying;240460]=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) QUOTE]

Sunt perfect de acord cu tine. Eu cred ca e cazul tuturor oamenilor. Unul nu poate sa creada pentru ca el traieste in curvie si lacomie, altul pentru ca traieste in lacomie si lene, altul pentru ca traieste in preacurvie si mandrie, altul pentru ca traieste in zgarcenie si furt, mentionand aici sa zicem doar doua pacate principale, fiecare avand, desigur mai multe. Iar cei care sunt oarecum mai virtuosi intre atei, sufera si ei de fapt de mandrie dar si de faptul ca nu pot crede in fenomene supranaturale. Or eu cred cu tarie ca epoca in care traim a modificat istoria conform modelului ateu, la moda acum vreo 20-30 de ani, si a eliminat din istoria stiintei toate minunile petrecute in istorie, iar acolo unde acestea erau prea cunoscute, a incurajat unele ,,explicatii" pseudostiintifice ale acestora, pure speculatii care nu erau crezute nici macar de proprii membri de breasla. Ce este mai trist este ca le-au eliminat din toate manualele de istorie iar lumea a inceput sa fie din ce in ce mai atee..
Acum vad ca modelul asta ateu din stiinta a suferit unele modificari, se incearca acum explicarea istorica si psihologica a credintei. Adica nu se mai spune ca relatarile biblice sunt basme ci se incearca o explicare naturalista de exemplu a celor 10 urgii,(sau a arderii cetatilor Sodomei si Gomorei) recunoscandu-se ca faptele petrecute sunt reale. Este totusi un progres. Incep sa fie scoase de la sertar diverse minuni care au fost foarte scrupulos ascunse. Spre exemplu am aflat, din intamplare, dintr-un documentar realizat de National Geographic sau Discovery despre levitatie, despre sfantul zburator Joseph de Copertino, un sfant italian, renumit pentru cele aproape 30 de zboruri, certificate de foarte multi martori, multi de o probitate ireprosabila. Iar istorici faimosi declarand ca din punct de vedere istoric faptele lor sunt indiscutabile, caci martorii sunt numerosi iar marturiile din epoca sunt covarsitoare. A si existat un proces intentat impotriva lui. cineva l-a reclamat Inchizitiei acuzandu-l de ,,necuviinta" pentru zborurile sale. Acuzatia fiind puerila, Inchizitia i-a dat repede drumul. Repet, informatiile apartin celor de la National Geographic,(sau Discovery, nu mai stiu exact) nu sunt din alta parte

[ai2]

@Vladimir

Un argument impotriva existentei lui D-zeu este faptul ca minunile crestine au acelasi destin ca oricare alt fenomen supranatural. In timp, devin din ce in ce mai putin impresionante si mai rare, basca pica testele stiintifice. Mai demult cica D-zeu despartea prin Moise o mare, acum doar ceva mir de prin icoane mai curge si cand sunt controlate hopa, popa cu sticluta cu mir "plastifia" probele.

[costel]

În prealabil postat de ai2

@Vladimir

Un argument impotriva existentei lui D-zeu este faptul ca minunile crestine au acelasi destin ca oricare alt fenomen supranatural. In timp, devin din ce in ce mai putin impresionante si mai rare, basca pica testele stiintifice. Mai demult cica D-zeu despartea prin Moise o mare, acum doar ceva mir de prin icoane mai curge si cand sunt controlate hopa, popa cu sticluta cu mir "plastifia" probele.

Nu-i asa, in vechime pentru ca omul nu se impartasea cu Trupul si Sangele Domnului, caci El nu se intrupase, avea nevoie de minuni de genul celor descrise de tine. Acum, dupa Intrupare omul devine subiect al lucrarilor dumnezeiesti. Sunt duhovnici care iti descriu viata. Ori acest lucru nu ar fi posibil fara partasia omului de cele dumnezeiesti. Si asta e cu adevarat o minune. Iata un articol pe aceasta tema:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/canonizare-intarziata-118609.html

[ai2]

În prealabil postat de costel

Nu-i asa, in vechime pentru ca omul nu se impartasea cu Trupul si Sangele Domnului, caci El nu se intrupase, avea nevoie de minuni de genul celor descrise de tine. Acum, dupa Intrupare omul devine subiect al lucrarilor dumnezeiesti. Sunt duhovnici care iti descriu viata. Ori acest lucru nu ar fi posibil fara partasia omului de cele dumnezeiesti. Si asta e cu adevarat o minune. Iata un articol pe aceasta tema:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/canonizare-intarziata-118609.html

Acelasi argument poate fi folosit si pentru celelalte "paranormalitati". Asta nu inseamna ca sunt toate adevarate. Fiecare are ceva special de genu impartasit etcetc. Un simplu si ilogic apel la sentimente.

[Marius22]

În prealabil postat de ai2

@Vladimir

Un argument impotriva existentei lui D-zeu este faptul ca minunile crestine au acelasi destin ca oricare alt fenomen supranatural. In timp, devin din ce in ce mai putin impresionante si mai rare, basca pica testele stiintifice.

Sa inteleg ca pe masura ce stiinta a evoluat si, prin urmare, capacitea sa de oferi o explicatie rationala asa-ziselor minuni, minunile crestine s-au imputinat?

Nu prea as crede. Mai degraba, Dumnezeu lucreaza minunile, potrivit cu fiecare perioada din istoria omenirii si a mantuirii. Sunt exemple in Sfanta Scriptura cand minunea a fost o urmare a unei credinte profunde. Avem insa si exemple cand mobilul minunii il constituie necredinta.

Prin minuni, Dumnezeu nu isi etaleaza atotputernicia, ci raspunde in primul rand unor rugaciuni si unor nevoi concrete. Aceste nevoi sunt cu precadere spirituale dar si trupesti.

Minunile nu trebuie vazute ca provocari la adresa lumii stiintifice actuale. O minune neexplicata din punct de vedere stiintific, nu face stiinta mai putin importanta si nici nu ii stirbeste din autoritate.

[ai2]

În prealabil postat de Marius22

Sa inteleg ca pe masura ce stiinta a evoluat si, prin urmare, capacitea sa de oferi o explicatie rationala asa-ziselor minuni, minunile crestine s-au imputinat?

s-au imputinat si au scazut drastic in intensitate. Mai curge putin mir din icoane, mai apare un norisor in forma de cruce si cam atat. Altadata oprea soarele in loc!

Nu prea as crede. Mai degraba, Dumnezeu lucreaza minunile, potrivit cu fiecare perioada din istoria omenirii si a mantuirii. Sunt exemple in Sfanta Scriptura cand minunea a fost o urmare a unei credinte profunde. Avem insa si exemple cand mobilul minunii il constituie necredinta.

Prin minuni, Dumnezeu nu isi etaleaza atotputernicia, ci raspunde in primul rand unor rugaciuni si unor nevoi concrete. Aceste nevoi sunt cu precadere spirituale dar si trupesti.

Minunile nu trebuie vazute ca provocari la adresa lumii stiintifice actuale. O minune neexplicata din punct de vedere stiintific, nu face stiinta mai putin importanta si nici nu ii stirbeste din autoritate.

De ce perioada asta are nevoie mai putina de minuni in genu celor din vechiul testament?
As crede mai degraba ca acei oameni halucinau mai liber. Acum trebuie sa vii cu dovezi si uite asa D-zeu e in agonie.

[Jane Says]

În prealabil postat de ai2

s-au imputinat si au scazut drastic in intensitate. Mai curge putin mir din icoane, mai apare un norisor in forma de cruce si cam atat. Altadata oprea soarele in loc!


De ce perioada asta are nevoie mai putina de minuni in genu celor din vechiul testament?
As crede mai degraba ca acei oameni halucinau mai liber. Acum trebuie sa vii cu dovezi si uite asa D-zeu e in agonie.

Nu e in nici o agonie, nu stiu de ce ai tu impresia ca si daca nu s-ar intampla nici o minune, oamenii NU ar mai crede
Eu am vazut icoana izvorand mir dar si daca o vedeam sau nu o vedeam tot aia mi-era, credeam si inainte si as fi crezut si fara. Si nu cred ca e nevoie ca vreun credincios sa se simta dator sa dea "dovezi" si "argumente" unui necredincios. Pana la urma atitudinea invaziva si antisociala e din partea aluia care vine sa bata cu pumnu'n masa dupa dovezi decat a celui care statea linistit in banca lui si-si vedea de credinta.
Atata aroganta ma si amuza :) "acum trebuie sa vii cu dovezi". Altfel ce? :) Nu-mi mai dai mie voie sa cred sau ce? Pana la urma circul mai mare e din partea agitatului care vrea dovezi cu orice pret decat din partea celui care nu i le furnizeaza.

[tigerAvalo9]

De ce vreau eu să cred că există Dumnezeu?

...deoarece nu vreau să îmi imaginez iubirea ca fiind doar o reacţie a creierului de eliberare a unor hormoni sub impulsul conservării speciei, eu vreau să mi-o imaginez ca pe sentimentul care te face mai bun, care te uneşte spiritual cu ceea ce eşti separat fizic. Unele mistere sunt mult mai frumoase dacă ar rămâne mistere

...deoarece orgoliul meu de om nu îmi permite să cred că noi trăim doar datorită unui impuls de energie electrică. M-aş simţi prost dacă aş şti că televizorul sau frigiderul funcţionează pe acelaşi principiu ca mine. Nu, eu prefer să numesc flux divin ceea ce îmi dă viaţă şi îmi permite să trăiesc

...deoarece nu vreau să văd răsăritul şi apusul doar ca o rotaţie simplă în jurul soarelui, eu le văd ca pe cel mai frumos "Bună dimineaţa!" sau "Noapte bună!" posibile pe această lume. Este modul Lui de a ne saluta pe toţi.

...deoarece legile umane nu sunt de ajuns pentru a ţine lumea în frâu. Nu este niciun articol de lege care te obligă să fii bun, să îi iubeşti pe cei de lângă tine, să speri atunci când totul merge prost.

...deoarece lipsa unei divinităţi doar măreşte problemele de aici. Încurajează oamenii meschini, încurajează superficialitatea şi lipsa responsabilităţilor.

...deoarece am nevoie să îi mulţumesc cuiva pentru lucrurile care nu depind de mine. Nu datorită mie sunt sănătos, nu datorită mie am o familie superbă, nu datorită mie vă pot spune acum ce vă spun. Toate acestea ni se par atât de normale, încât practic sunt o banalitate. Gândiţi-vă doar la cineva cine nu are acestea. Pentru el ar mai fi o banalitate?

...deoarece eu văd viaţa ca un prilej, nu ca o destinaţie. Vreau să cred că trăiesc pentru ceva, că tot ce fac aici nu e doar în zadar. Deoarece tot ce voi lăsa pe Pământ vor fi doar câteva oase într-o cutie. Deci merită să încerci să faci aici ceva durabil?

...ar mai fi multe motive, mult prea multe. Dar voi încheia cu "Pariul lui Pascal": "Dacă cred în Dumnezeu şi nu există, nu voi pierde nimic. Dacă nu cred şi există, pierd totul". Cineva zicea că există reversul medaliei. Nu, nu există niciun revers al medaliei. Nu te costă nimic să crezi, poate doar 5 minute pe zi pentru a spune o rugăciune.

...de aceea, pentru mine există Dumnezeu şi Îl simt tot timpul alături de mine. (Cineva spunea că e pueril să zici că Îl simţi. I-aş atrage atenţia spunându-i că noi suntem legaţi de realitate prin simţuri. Înainte de a simţi, trebuie mai întâi să îţi doreşti. Ceea ce voi numiţi noroc, coincidenţă sau şansă, eu o numesc Providenţă)