Pierderea credintei la vreme de necazuri

[carmina]

Da, cred ca este pacat, dar nu este un drum fara de intoarcere.

Numai Domnul Dumnezeu stie sa intoarca si sa prefaca tot lucrul rau in lucru bun. Iar caile pe care ne conduce pe fiecare spre El ne raman necunoscute noua.
Nu doresc sa fac apologia pacatului, dar intotdeauna avem ceva de invatat din experienta proprie, fie ca ea inseamna cadere sau reusita. Totul depinde insa de noi, numai de voia noastra in a-I urma lui Hristos sau nu. Si de ocolirea deznadejdii, in oricare forma s-ar manifesta ea.

Doar cazand si ridicandu-ne, acum, alta data si inca o data, nu putem ajunge sa spunem si noi, asemeni marelui Apostol Pavel: "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? "

(Epistola catre Romani a Sf.Apostol Pavel intareste si umple de speranta sufletele noastre.)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=8

[Marius22]

Atunci cand suferim, atunci cand trebuie sa facem fata necazurilor vietii si nu gasim sprijin in semeni, Dumnezeu este singurul care cunoaste inima noastra. El ne stie si necazul si nevoia. De aceea, se cuvine ca de la El, mai intai de toate, sa cerem ajutor. Insa, cum sa ne ajute daca nu intalneste in noi nici macar putina credinta?