În prealabil postat de eleonor_ro
[Am intrebat-o pe delia31,(...): daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibă acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.
Poate să imi raspunda cineva?
DA, cred ca Dumnezeu exact asta a si facut: a creat o fiinta (două) dupa chipul si spre asemanarea cu El. Adica vie, rationala, nemuritoare, iubitoare, cu vointa, si mai ales libera. Atat de libera incat Dumnezeu nu-si ingaduie sa traverseze bariera liberatătii fiintei nou create, care totusi, prin toate darurile si legaturile ii apartine. Aceasta nu inseamna ca Dumnezeu nu are acces la creatura sa (ar fi imposibil, deoarece tot ceea ce exista isi are fiinta in Dumnezeu, Dumnezeu este si fiinta sa nou creata), ci doar ca nu-si da voie sa-i incalce libertatea. Iar aceasta cenzura (cum ii ziceti) merge atat de departe incat Dumnezeu se supune judecatii fapturii sale care ii poate, in deplina libertate, spune: nu te iubesc, nu te vreau, nu vreau sa te cunosc/ recunosc/ accept.
Evident insa ca orice libertate presupune si responsabilitate, iar o libertatea infinita presupune o responsabilitate infinita. Iar daca El este libertate infinita a si platit pretul absolut, stiind ca nimeni din cei creati n-o va putea face. (asta deoarece o fiinta nemuritoare ar fi adus la o moarte nemuritoare/nesfarsita). Astfel ca Dumnezeu insusi si-a luat responsabilitatea plății pentru libertatea noastră (nesăbuită): noi ne-am impartasit cu cel rau, mancand din fructul neascultarii, iar plata a platit-o tot Dumnezeu. Pentru ca orice cuvant al Lui este adevarul si nu exista minciună in El, iar cuvantul lui zisese: cu moarte veti muri..., si-a luat asupra Sa libertatea de a face ce vrea El cu moartea. Putea sa-i lase sa moara pe Adam și pe Eva. (dar moartea lor nu inseamna doar moartea fizica, ci distrugerea totala, iar iubirea nu poate suporta distrugerea celui drag). Dar a ales sa moara El, pe cruce, pentru noi, pentru ca moartea insasi sa fie omorâta. Murind Dumnezeu in locul fapturii a implinit adevarul, dar a si anulat moartea, pentru ca Viata insasi nu poate muri.
De ce nu ne-a creat de la inceput ca pe niste companioni, fara sa ne treaca prin toata istoria cu evolutia etc?
Pentru ca a fi companionul lui Dumnezeu este o cinste uriașă, nemeritată, care presupune alegerea dintre toti ceilalti ca sa imparti cu el tot ce ai. Iar tot ce are Dumnezeu este Totul. Iar Dumnezeu, nefiind naiv, nici prost, stie ca exista si posibilitatea tradarii: daca vrei prieteni liberi, nu marionete, o sa le dai libertate totala, iar asta implica, macar ca si posibilitate, alegerea acelora ca la un moment dat sa nu mai fie prietenii tai. Si pentru ca raul sa nu devina fara de moarte, prietenia trebuie incercata.
Nu-i destul ca avem chipul slavei Lui, trebuie, cred, sa intelegem ce avem, cat de uriasa/incredibila este aceasta oferta, de care pana si unii ingeri s-au smintit si s-au revoltat, impotrivindu-se Lui. Pentru ca nu suntem servitori sau surcele de intretinut focul iadului. Ce nevoie/ratiune ar fi avut Sa-si puna chipul/ amprenta personala pe niste vreascuri? De ce si-ar arunca cineva chipul, fiinta in foc, de ce si-ar bate joc de Sine insusi? Iertati-ma dar asa ceva, doar mintea umana putea imagina, ceea ce arata ca acesta e Dumnezeul pe care noi l-am putea crea si venera daca ni s-ar da puterea. Iar pentru ca Dumnezeu nu e pe măsura ratiunii noastre il consideram absurd. Si sincer, cu toate eforturile noastre, nu putem crede intr-un asemenea Dumnezeu.
Acum o sa va dau dreptate si o sa afirm ca Dumnezeu, cu toate contradictiile Lui, este absurd, pentru mintea noastra „cubica”. De la inceputul lumii, dar mai ales prin Hristos și ucenicii Lui, Dumnezeu a scandalizat neincetat oamenii, chiar pe cei alesi, prin hotararile lui contradictorii, prin alegerile lui fara noima, prin poruncile imposibile, prin iubirea si mânia lui de neinteles. Dupa mintea noastra lumea ar trebui sa fie altfel, omul insusi ar fi putut fi creat altfel, moartea ar trebui sa nu existe, iadul sa nici nu fie pomenit, etc. Daca noi am fi dumnezei altfel le-am face pe toate. Nu-i asa? Si totusi iata ca lucrurile sunt cum sunt si nimic din puterea noastra rationala nu le poate schimba. Noi putem rationa pana in ziua de apoi (in 2012 sau nu!) la motivele pentru care ele sunt asa si nu altfel, dar nu putem sa le schimbam rationand la ele.(vorba poetului Eminescu: „...gândirea/ zău nimic în lumea asta schimbă”) Si neputinta aceasta ne revolta cel mai tare. Daca tot am fost creati ca si stapanitori ai lumii si ni s-a promis imparatia, de ce sa mai asteptam pana cand murim, n-ar fi mai bine sa le avem de pe acum???
Dar până și această revolta din cauza neputintei noastre cred ca fost asezata in noi tot de Dumnezeu. El nu vrea ca noi sa ne multumim cu putin, ci vrea sa fim desavarsiti, doar ca noi o luam ca de obicei (obicei de la Adam) prin tufisuri si nu pe drumul cel drept. Nu stim si nici n-am stiut vreodata drumul catre ceea ce vrem, dar refuzam sa fim luati de mana si credem ca ne descurcam si singuri. Si ratam. Si revolta devine mai puternica si neputinta mai tragica.
Acesta e cercul vicios al vietii noastre stranii: dependente si independente in acelasi timp.
daca m-am lungit prea mult, imi cer iertare!
|
16.06.2010, 17:07:03
aveti dreptate, chiar vorbim despre Dumnezei diferiti! 
prin urmare nu sunt fii ai imparatiei (pentru ca singuri au ales sa fie de-ai lui Darwin si nu de-ai lui Hristos).
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid