Sociologia credintei

În prealabil postat de Noesisaa

Tocmai, ca nu e vorba de sex sau gen. Si nu vorbim de viata sociala in care, bineinteles, impartirea pe sexe a fost, este si va fi esentiala. Vorbim de viata "in Hristos." Cand te afli in prezenta lui Hristos nu mai esti nici barbat, nici femeie, nici sarac, nici bogat, nici sef, nici maturator de strada, nici sclav, nici rege, ci toti suntem robi, servitori ai lui Dumnezeu si nimic altceva. Restul sunt doar amanunte lumesti. Cand te afli in prezenta lui Hristos? In primul si in primul rand, in biserica. Si mai ales in timpul Sf Liturghii cand cerul se coboara pe pamant ("In Biserica maririi Tale stand, in cer ni se pare a fi" sau cum spune psalmistul "pe pamant stand, in cer ni se pare a fi"). In timpul Sfintei Liturghii si in biserica in general nu mai esti sotia sotului tau, toata afectiunea si dragostea ta trebuie indreptata spre Dumnezeu. Deci in esenta, si in sens mistic, in prezenta lui Hristos iti pierzi aparteneta la un anumit gen, in intelegerea ca nu este important. Chiar si aici, pe pamant, inca facand parte din biserica luptatoare.



Pai exact. Ce inseamna ca barbatul a deturnat existenta de la structura ei. Nu inteleg.



Cum vine asta? Barbatii sunt la fel de chemati sa Il asculte pe Dumnezeu ca si femeile. Ca le-o fi mai greu, asta este alta treaba, si crucea lor de dus. Dar in final, nu exista scuza pentru lipsa ascultarii.



Din nou, in Hristos, chiar avem drepturi egale. Fiindca Hristos nu face discriminare, toti suntem chemati sa il urmam, iar neascultarea este pedepsita si la barbati si la femei, fara discriminare. Nu trebuie sa fii feminista ca sa ai drepturi egale cu barbatii, ci trebuie sa iti duci viata in Hristos.

Te sfatuiesc sa citesti cartea din care am extras citatul de mai sus. Daca si atunci contesti cele spuse de Pr. Staniloae, atunci ... pacat.