casnicia alaturi de un necredincios

[sergiu]

În prealabil postat de Aspasia

dar intr-adevar foarte putini tineri sunt dispusi sa faca pasul casatoriei in ziua de astazi fara macar sa fi locuit impreuna o perioada de timp pentru a vedea cum se inteleg si cum li se potrivesc obiceiurile de viata.

Doar ca o paranteza, dupa logica asta ar trebui sa avem mai putine divorturi pt ca tinerii "se incearca" mai intai, nu-i asa? Si atunci de ce avem rata divorturilor dublata-triplata?
Nu mai umblati cu fofarlica! Ati vrut sa gustati placerea, si parea atat de natural ca dragostea spirituala sa treaca in ceva trupesc, nu-i asa? Sa nu mai zic ca toate canalele massmedia urla de dimineata pana seara cat de bine e sa fii liber(tin), sa te simti bine, sa cunosti viata etc etc.
As aprecia mai degraba o sinceritate gen: pai hormonii tzopaiau, stimulentele ne asaltau din toate partile,massmedia educa societatea sa fie intoleranta fata de si sa ridiculizeze pe cei care vor sa ramana curati, si in plus nimeni nu ne zicea ca ar fi mai bine sa ne pastram pana dupa casatorie. Sa ne dam drumul la dorinte si fantezii parea atat de firesc si dezirabil...

[Aspasia]

În prealabil postat de sergiu

Doar ca o paranteza, dupa logica asta ar trebui sa avem mai putine divorturi pt ca tinerii "se incearca" mai intai, nu-i asa? Si atunci de ce avem rata divorturilor dublata-triplata?
Nu mai umblati cu fofarlica! Ati vrut sa gustati placerea, si parea atat de natural ca dragostea spirituala sa treaca in ceva trupesc, nu-i asa? Sa nu mai zic ca toate canalele massmedia urla de dimineata pana seara cat de bine e sa fii liber(tin), sa te simti bine, sa cunosti viata etc etc.
As aprecia mai degraba o sinceritate gen: pai hormonii tzopaiau, stimulentele ne asaltau din toate partile,massmedia educa societatea sa fie intoleranta fata de si sa ridiculizeze pe cei care vor sa ramana curati, si in plus nimeni nu ne zicea ca ar fi mai bine sa ne pastram pana dupa casatorie. Sa ne dam drumul la dorinte si fantezii parea atat de firesc si dezirabil...

Inteleg ce spui si nu am aparat nicidecum genul acesta de logica pentru ca nu cred in ea ci doar am observat-o si am acceptat-o din slabiciune...
Da, imi dau seama ca a fost slabiciunea mea, nu trebuia sa fac compromisul acesta pentru ca nu "convietuirea de proba" mi-a facut cu ochiul, ci am acceptat varianta aceasta ca sa nu il pierd pe cel pe care din cateva alte motive pe care le-am enumerat la inceput vroiam sa imi devina sot.
Dar asta mi-a pus in vedere destul de bine duhovnicul meu si am respectat canonul pe care mi l-a dat inainte de nunta, ba chiar ca singur mic 'succes' personal al meu pot sa spun ca l-am convins pe sotul meu sa tina postul Pastelui inainte de nunta si sa se si spovedeasca si impartaseasca si el.

Problema este ca acum nu mai pare dispus sa accepte asta sub nici o forma si din ce mi-a explicat el, a facut asta atunci nu dintr-o credinta personala, ci doar ca sa nu isi puna in cap parintii, viitori socri si evident pe mine.

[daniel_g]

imi pare rau pentru problemele pe care le ai si sincer sper in rezolvarea lor.
dar nu inteleg cum ai putut accepta, ca om cu credinta ortodoxa, sa traiesti cu barbatul fara a fi casatoriti si cum ai acceptat sa te casatoresti cu un barbat fara credinta ortodoxa. tocmai din nerespectarea acestor 2 aspecte vin astfel de greutati in viata.
imi cer iertare nu te judec in nici un fel. sunt mai pacatos decat oricine si nu sunt in masura sa judec. dar prietena mea m-a invatat aceste lucruri. m-a adus pe calea credintei si astfel am inteles de ce inainte multe lucruri nu mergeau in relatiile pe care le-am avut.
inca de la inceput mi-a spus ca ea nu o sa stea cu mine inainte de casatorie, nu o sa traiasca cu mine inainte de casatorie si in nici un caz nu se va casatori cu cineva care nu are credinta. nu credeam vreodata ca voi putea accepta aceste lucruri dar iata o minune s-a intamplat. si asta numai prin voia Domnului si cu ajutorul celei pe care acum o iubesc enorm. pot spune ca viata mea s-a schimbat desi eram ateu aproape 100%.
spre norocul meu Dumnezeu m-a ajutat si eu chiar consider ca a facut o minune de care nu sunt vrednic.
situatia ta e mai complicata, la prima vedere, dar ai credinta si roaga-te. ti-am dat exemplul meu(care credeam in evolutionism, teoria big bang, suprematia absoluta a stiintei si atotputernicia omului) doar pentru a-ti da speranta ca Dumnezeu poate intoarce pe calea cea buna pe oricine si in cele mai nebanuite momente.
si inca ceva. sa nu deznadajduiesti. puneti credinta toata in Cel de sus ca El niciodata nu ne da sa purtam o cruce mai mare decat o putem duce. doar noi suntem cei care gresim ca nu avem credinta, pentru ca dupa cum e scris si in evanghelii daca am avea credinta si cat un bob de mica vom putea muta muntii din loc.
Doamne ajuta!