A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

Dragi prieteni,

oare chiar exista conflictul intre generatii? pana unde trebuie sa mergi in ascultarea celor mai in varsta?
De unde imi vine asta? Pai, iarasi am primit reclamatii la adresa sotului meu. V-am spus la inceput ca desi suntem vecini cu mama mea, dintr-o data, adica mai precis de cand am inceput sa o ignor eu pe mama lui (cu motiv, zic eu) a inceput si el sa faca la fel cu mama mea (fara motiv, zic eu). Ce inseamna acest ignor? Adica "Buna ziua" si Buna ziua". E urat, stiu, pentru ca ne-a ajutat mult, dar4 daca el atat stie, atat face. Am discutat cu el pe tema asta, dar........"o sa treaca si asta".....
La fel s-a intamplat si azi, cand s-au intalnit , si era de fata si o alta vecina. Aceasta cand a vazut cele mai sus mentionate...s-a scandalizat. Bun, este o doamna, fosta profesoara.....hai sa zicem ca este putin.....sensibila. Si mi-a transmis prin mama, ca ea este suparata pentru felul cum sotul meu se poarta cu soacra lui. OK! Eu acum ce sa fac?? Sunt in mijloc. Daca ii spun lui, ne certam. Daca nu-i spun, se supara mama. Stiu ca normal ar fi noi sa ne intelegem cu totii, nora cu soacra, ginere cu soacra, etc, dar daca nu merge???? Pe cine sa impac?? intr-adevar, el este mai.......din topor, unii zic ca e badaran. Dar sa-i dau eu acum educatia de acasa? Nu prea merge. Mai nou evit si sa ma intalnesc cu mama, inainte ieseam la plimbare mult, numai pentru a nu-mi mai spune una si alta, ca "ai sa vezi unde ai sa ajungi", "o sa ajungi la vorbele mele", "daca nu ma respecta pe mine, nu te respecta nici pe tine", etc. Normal ca in capul meu se formeaza o moara!

Voi, care poate sunteti mai trecuti prin viata ca mine, ce ziceti? Ce atitudine ar trebui sa iau eu?

[gabriela8]

În prealabil postat de o copila

Dragi prieteni,

oare chiar exista conflictul intre generatii? pana unde trebuie sa mergi in ascultarea celor mai in varsta?
De unde imi vine asta? Pai, iarasi am primit reclamatii la adresa sotului meu. V-am spus la inceput ca desi suntem vecini cu mama mea, dintr-o data, adica mai precis de cand am inceput sa o ignor eu pe mama lui (cu motiv, zic eu) a inceput si el sa faca la fel cu mama mea (fara motiv, zic eu). Ce inseamna acest ignor? Adica "Buna ziua" si Buna ziua". E urat, stiu, pentru ca ne-a ajutat mult, dar4 daca el atat stie, atat face. Am discutat cu el pe tema asta, dar........"o sa treaca si asta".....
La fel s-a intamplat si azi, cand s-au intalnit , si era de fata si o alta vecina. Aceasta cand a vazut cele mai sus mentionate...s-a scandalizat. Bun, este o doamna, fosta profesoara.....hai sa zicem ca este putin.....sensibila. Si mi-a transmis prin mama, ca ea este suparata pentru felul cum sotul meu se poarta cu soacra lui. OK! Eu acum ce sa fac?? Sunt in mijloc. Daca ii spun lui, ne
certam. Daca nu-i spun, se supara mama. Stiu ca normal ar fi noi sa ne intelegem cu totii, nora cu soacra, ginere cu soacra, etc, dar daca nu merge???? Pe cine sa impac?? intr-adevar, el este mai.......din topor, unii zic ca e badaran. Dar sa-i dau eu acum educatia de acasa? Nu prea merge. Mai nou evit si sa ma intalnesc cu mama, inainte ieseam la plimbare mult, numai pentru a nu-mi mai spune una si alta, ca "ai sa vezi unde ai sa ajungi", "o sa ajungi la vorbele mele", "daca nu ma respecta pe mine, nu te respecta nici pe tine", etc. Normal ca in capul meu se formeaza o moara!

Voi, care poate sunteti mai trecuti prin viata ca mine, ce ziceti? Ce atitudine ar trebui sa iau eu?

Eu zic sa incepi sa vorbesti cu mama lui indiferent care ar fi motivul care te impiedica; iti este si ea mama iar tu ca fiica tebuie sa o respecti! Raceala care o manifesti fata de mama soacra o resimti in alte aspecte, vezi? Nu ii dau dreptate sotului tau cu aceasta atitudine dar pune-te putin in locul lui: daca ai sti ca soacra nu te iubeste si tot baga zazanie intre voi( pentru ca din acest mesaj asta am inteles), te mai trage inima sa te porti altfel? Din punct de vedere crestin, da, trebuie sa ne purtam altfel, sa raspundem raului cu bine si sa iertam tot timpul. Fii tu mai intai un model si ai sa vezi schimbarea!

Si inca ceva, mama ta nu ar trebui sa se supere daca nu ii spui sotului, ba chira nici nu ar trebui sa te indemne sa ii zici pentru ca asta ar aduce probabil o noua cearta intre voi, si ar bucura-o? Tu trebuie sa lupti pentru familia ta si sa nu asculti gura lumii!

[ioanaz]

În prealabil postat de gabriela8

Eu zic sa incepi sa vorbesti cu mama lui indiferent care ar fi motivul care te impiedica; iti este si ea mama iar tu ca fiica tebuie sa o respecti! Raceala care o manifesti fata de mama soacra o resimti in alte aspecte, vezi? Nu ii dau dreptate sotului tau cu aceasta atitudine dar pune-te putin in locul lui: daca ai sti ca soacra nu te iubeste si tot baga zazanie intre voi( pentru ca din acest mesaj asta am inteles), te mai trage inima sa te porti altfel? Din punct de vedere crestin, da, trebuie sa ne purtam altfel, sa raspundem raului cu bine si sa iertam tot timpul. Fii tu mai intai un model si ai sa vezi schimbarea!

Si inca ceva, mama ta nu ar trebui sa se supere daca nu ii spui sotului, ba chira nici nu ar trebui sa te indemne sa ii zici pentru ca asta ar aduce probabil o noua cearta intre voi, si ar bucura-o? Tu trebuie sa lupti pentru familia ta si sa nu asculti gura lumii!

Subscriu! Una din primele porunci este "Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti", apoi biserica ne indeamna sa ne rugam pentru "vrasmasii nostrii si sa-i binecuvantam", iar insusi Iisus ne spune sa iertam de 77 de ori cate 7, iar daca cineva iti trage o palma sa ii intorci si celalalt obraz. Stiu ca astea le stim cu totii, le stii si tu! De asemenea stiu ca sunt si greu de pus in aplicare insa niciodata imposibile, pentru ca altfel nu ni le-ar cere chiar Mantuitorul nostru. Ceea ce cred eu ca e bine, este sa ierti si sa uiti orice ti-a facut soacra. Ura va macina si va consuma si va indeparteaza de Iubire, iar Dumnezeu dupa cum stim este Iubire. Apoi prin iertare vei da un exemplu sotului tau, si poate vei asista chiar la impacarea dintre mama ta si sotul tau. Dumnezeu sa va ajute!
Cat despre divort am vazut ca te-ai razgandit. Bine ai facut!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de o copila

Dragi prieteni,

oare chiar exista conflictul intre generatii? pana unde trebuie sa mergi in ascultarea celor mai in varsta?
De unde imi vine asta? Pai, iarasi am primit reclamatii la adresa sotului meu. V-am spus la inceput ca desi suntem vecini cu mama mea, dintr-o data, adica mai precis de cand am inceput sa o ignor eu pe mama lui (cu motiv, zic eu) a inceput si el sa faca la fel cu mama mea (fara motiv, zic eu). Ce inseamna acest ignor? Adica "Buna ziua" si Buna ziua". E urat, stiu, pentru ca ne-a ajutat mult, dar4 daca el atat stie, atat face. Am discutat cu el pe tema asta, dar........"o sa treaca si asta".....
La fel s-a intamplat si azi, cand s-au intalnit , si era de fata si o alta vecina. Aceasta cand a vazut cele mai sus mentionate...s-a scandalizat. Bun, este o doamna, fosta profesoara.....hai sa zicem ca este putin.....sensibila. Si mi-a transmis prin mama, ca ea este suparata pentru felul cum sotul meu se poarta cu soacra lui. OK! Eu acum ce sa fac?? Sunt in mijloc. Daca ii spun lui, ne certam. Daca nu-i spun, se supara mama. Stiu ca normal ar fi noi sa ne intelegem cu totii, nora cu soacra, ginere cu soacra, etc, dar daca nu merge???? Pe cine sa impac?? intr-adevar, el este mai.......din topor, unii zic ca e badaran. Dar sa-i dau eu acum educatia de acasa? Nu prea merge. Mai nou evit si sa ma intalnesc cu mama, inainte ieseam la plimbare mult, numai pentru a nu-mi mai spune una si alta, ca "ai sa vezi unde ai sa ajungi", "o sa ajungi la vorbele mele", "daca nu ma respecta pe mine, nu te respecta nici pe tine", etc. Normal ca in capul meu se formeaza o moara!

Voi, care poate sunteti mai trecuti prin viata ca mine, ce ziceti? Ce atitudine ar trebui sa iau eu?

Sora, sa stabilim de la inceput citeva aspecte : eu sunt ,,un passant" prin forum , un spiter, un fel de cautator de neant aici si pretutindeni . De asemenea aici pe forum sunt supusii mai multor dumnezei si Hristosi si si de religii la urma urmei . Asa ca parerile pe care le vei primi pot varia mult intre ele. Ca atare , s-ar putea sa-ti fie greu sa intelegi sfaturile tuturor si sa mai si alegi varianta zisa buna dar nu trebuie sa renunti pt. asta. Eu imi voi spune parerea din punctul de vedere al ortodoxului traditionalist . Sincer sa fiu nu prea stiu ce inseamna sa fi traditionalist dar asa obisnuieste sa ma denumeasca cei ce fac segregari/discriminari pe tipuri si categori. Deci , parerea mea :

Din prea multe considerente sociale, din dorul de cinste si echitate, de dreptate,onoare si modernism familial nefondat ati ajuns sa fiti f. bine prinsi de lumea in care traiti si sa aveti in centrul modelelor voastre sociale si a vietii voastre insasi pe ,,domnul om". In felul acesta ati uitat de Domnul Dumnezeu . A nu uita de D.zeu nu inseamna a te gindi la el de 114 ori pe zi (adica doar a-ti veni in minte), de a invoca numele lui in apararea sau indreptatirea ta, de a te inchina cind treci pe linga o biserica sau cind acasa fiind te miri de ceva f. mult, sau cind suparata de celallalt il intrebi uimita sau sarcastic daca mai are cumva vreun D,zeu , sau nici macar ca in fiecare zi iti faci multul sau putinul de rugaciune catre El ori ca te insemnezi cu semnul sfintei cruci ! A nu uita de D.zeu insemneaza un singur lucru ; a face in fiecare clipa poruncile lui D.zeu . Hristos ne spune raspicat la Matei : ,,...nu cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor , ci cel ce face poruncile Tatalui Meu" Iar eu cred ca tu (si sotul tau) de aceea intrii pe un forum crestin si de aceea pui problema lui D.zeu , deoarece te intereseaza mintuirea ta proprie , in primul rind, si apoi si pe a sotului . Dar daca chiar nu glumesti cu mintuirea atunci mai ai un singur lucru de facut : ceas de ceas poruncile lui D.zeu . De asemenea stim de la Hristos si de la ap. Pavel ca barbatul necredincios prin femeia credincioasa se indreapta si se mintuieste si si invers dar acesta din urma nu este cazul tau !
Acestea fiind zise sa le mai adaugam si pe celelate de care te faci obligata spunind ca esti crestina si ca voiesti mintuirea :
- Hristos ne spune si sf. ap. Pavel intareste aceasta ca femeia este supusa barbatului. Nu ne spune cita vreme sa fie supusa, nici cit de profund si nici daca trebuie sa aiba inima buna sau dusmanie atunci cind se supune dar tinind cont ca unirea sotilor in cununie este permanenta atunci aceste obligatii sunt asisderea !
- tu ti-ai ales de buna voie viata de familie, si tot de bunavoie ai intrat in taina si juramintul cununiei cu barbatul ales de tine ... pai atunci de ce nu voiesti sa-ti indeplinesti juramintele liber consimtite si facute ?
- femeia are obligatia morala duhovniceasca si conjugala de a face , indeplini, foarte multe in cadrul casatoriei considerindu-se ca a fost matura cu adevarat cind a voit sa se cunune , ca a stiut ce-si alege si ca a jurat ca asa va implini. Tu de ce spui ca foarte mult v-a ajutat mama ta ? Pai si cind ai facut taina cununiei ai avuto si pe mama ta intre voi doi socotind ca tu nu poti duce trasura casatoriei doar cu sotul tau si atunci ai avea nevoie de ajutorul ei ? Poate sotul tau nu voieste sau nu apreciaza acest ajutor . Are dreptate , el cu tine s-a cununat si de la tine asteapta sa-ti implinesti toate datoriile de nevasta si nu de la mama ta . Tu daca esti mamoasa si inca nematurizata suficient de ce te-ai intins pina la a cere taina cununiei . Pe dealta parte , mama ta este dintre acei oameni care vor sa li se recunoasca ajutorul daruit cu facerea de osanale ? Si mama mea a facut aceiasi greseala , tot profesoara fiind , pina am puso la punct explicindu-i ca ajutorul este dezinteresat si neconditionat,altfel nu se mai cheama ajutor ! A plins, a trintit si a bufnit cum ca mi-as bate joc de grija si ajutorul ei dar pina la urma nu a avut in cotro si a inteles si a lasat-o mai usor cu ajutorul .
- de ce permiteti vecinilor si cunoscutilor mai apropiati sau mai departati sa analizeze si sa comenteze aspecte intime din viata familiilor voastre si sa va faca observatii ? Si voi sunteti obisnuiti sa faceti la fel ? Daca da , poti vedea ca D.zeu va arata masura si nefirescul faptelor voastre punindu-va sa patimiti rusinea si nici de cum sa va gasiti o scuza sau o justificare indreptatindu-va astfel in greseli. Nici mama ta si nici a lui si nici unul dintre parinti sau rude nu are atita cinste (nu-i trebuie aparata onoare cu vehementa) incit sa fie motiv de scandal intre voi decit numai daca deja v-ati obisnuit cu certurile din temiri ce ca si cu bautul apei . Linistea familiei este sacra ! Intre sotul tau si nimeni nu ai ce sa cauti tu chipurile impartind dreptatea si incercind sa faci pace . Daca ai acceptat aceasta postura de dragul mamei tale este semn ca trasul ponoaselor este abia la inceput . Intre mama ta si sotul tau alesul este sotul tau asa cum ai jurat in taina casatoriei si cum vi s-a citit ca ,,... va lasa femeia pe mama sa si barbatul pe mama lui si se vor uni si vor forma un singur trup" Atentie, nu duh ci clar trup! Pai ti-ai uitat juramintele ? Mamei trebuie doar sa-i explici cu frumosul ca acesta este sotul tau ales de tine si incununat de D.zeu pe vecie . Daca ea nu intelege este treaba ei . Dar probabil ca nu esti vrednica de aceasta atitudine deoarece ai nevoie de ajutorul ei si ea, mama , desi este cea mai apropiata fiinta nu da niciodata , de-adevaratelea, ajutorul gratuit ci il vrea rascumparat ... si de aici cercul vicios al certurilor !


Ca sa o scurtam sa si tragem o concluzie :
nu poti fi si cu lumea (morala lumeasca si pretentiile personale in virtutea lumii impuse si asteptate de la sot) si cu Hristos . Daca vei incerca din ambitie totusi asa ceva vei vedea ca inafara esecului iti scapa printre degete o lunga perioada de timp care ai fi putut-o folosi pt. mintuire. Recomandarea mea este sa il alegi pe Hristos si sa-i faci poruncile apucind hotarita cale familiei ortodoxe dornica de mintuire . Aceasta inseamna o jertfa tot la fel de mare ca a unui calugar din minastire . Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa? Te inseli daca ai crezut asa. Revino la Hristos cu tot duhul si cugetul tau, invata cu ajutorul duhovnicului sa traiesti cu adevarat viata in duh si adevar si apuca-te de lupta pt. mintuirea amindurora !

Ceea ce ti-am spus sunt pareri si recomandari pt. situatia in care esti o ortodoxa vajnica si traditionalista . Daca esti altfel ignora mesajul meu si fa dupa sfatul unora sau a altora sau cum crezi de cuvinta ! Mintuirea ta sta doar in mina ta !

[o copila]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sora, sa stabilim de la inceput citeva aspecte : eu sunt ,,un passant" prin forum , un spiter, un fel de cautator de neant aici si pretutindeni . De asemenea aici pe forum sunt supusii mai multor dumnezei si Hristosi si si de religii la urma urmei . Asa ca parerile pe care le vei primi pot varia mult intre ele. Ca atare , s-ar putea sa-ti fie greu sa intelegi sfaturile tuturor si sa mai si alegi varianta zisa buna dar nu trebuie sa renunti pt. asta. Eu imi voi spune parerea din punctul de vedere al ortodoxului traditionalist . Sincer sa fiu nu prea stiu ce inseamna sa fi traditionalist dar asa obisnuieste sa ma denumeasca cei ce fac segregari/discriminari pe tipuri si categori. Deci , parerea mea :



Ca sa o scurtam sa si tragem o concluzie :
nu poti fi si cu lumea (morala lumeasca si pretentiile personale in virtutea lumii impuse si asteptate de la sot) si cu Hristos . Daca vei incerca din ambitie totusi asa ceva vei vedea ca inafara esecului iti scapa printre degete o lunga perioada de timp care ai fi putut-o folosi pt. mintuire. Recomandarea mea este sa il alegi pe Hristos si sa-i faci poruncile apucind hotarita cale familiei ortodoxe dornica de mintuire . Aceasta inseamna o jertfa tot la fel de mare ca a unui calugar din minastire . Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa? Te inseli daca ai crezut asa. Revino la Hristos cu tot duhul si cugetul tau, invata cu ajutorul duhovnicului sa traiesti cu adevarat viata in duh si adevar si apuca-te de lupta pt. mintuirea amindurora !

Ceea ce ti-am spus sunt pareri si recomandari pt. situatia in care esti o ortodoxa vajnica si traditionalista . Daca esti altfel ignora mesajul meu si fa dupa sfatul unora sau a altora sau cum crezi de cuvinta ! Mintuirea ta sta doar in mina ta !

Zaharia, multumesc pentru timpul si rabdarea de a raspunde.
In primul rand lamureste-ma si pe mine ce inseamna ,,un passant" prin forum , un spiter Eu sunt.... o copila si nu prea ma pricep.

Luand textual ceea ce ai scris,( pentru ca altfel nu reuseam sa retin)..........
Hristos ne spune si sf. ap. Pavel intareste aceasta ca femeia este supusa barbatului. Nu ne spune cita vreme sa fie supusa, nici cit de profund si nici daca trebuie sa aiba inima buna sau dusmanie atunci cind se supune dar tinind cont ca unirea sotilor in cununie este permanenta atunci aceste obligatii sunt asisderea !.........eu am o problema in a intelege treaba asta cu supunerea, sau cum mai citeam, barbatul sa domine femeia. ca sa fiu supusa inseamna sa ascult de barbatul meu, sa fac ce zice el. Da? Pentru asta ar trebui ca el sa zica ceva, nu? Ce ma fac daca el nu zice nimic si se lasa in voia lelii, adica nu stie sa conduca o familie? Probabil ca de aici pleaca toate. El nu zice nimic, trebuie sa preiau eu carma, sa zic eu "fa aia, si aialalta", dar nu e bine pentru ca eu sunt femeie si n-am voie sa dau directive...... Si uite-asa
femeia are obligatia morala duhovniceasca si conjugala de a face , indeplini, foarte multe in cadrul casatoriei considerindu-se ca a fost matura cu adevarat cind a voit sa se cunune , ca a stiut ce-si alege si ca a jurat ca asa va implini. Tu de ce spui ca foarte mult v-a ajutat mama ta ? Pai si cind ai facut taina cununiei ai avuto si pe mama ta intre voi doi socotind ca tu nu poti duce trasura casatoriei doar cu sotul tau si atunci ai avea nevoie de ajutorul ei ? Poate sotul tau nu voieste sau nu apreciaza acest ajutor . Are dreptate , el cu tine s-a cununat si de la tine asteapta sa-ti implinesti toate datoriile de nevasta si nu de la mama ta . Tu daca esti mamoasa si inca nematurizata suficient de ce te-ai intins pina la a cere taina cununiei .
Sotul de ce a apreciat acest ajutor atunci cand l-a primit? trebuia sa spuna atunci "NU, multumesc, ne descurcam singuri" Inseamna ca si pentru el trasura casatoriei a tras si trage greu. Pai atunci, daca vrea sa fim in 2, sa fim! Acum e usor sa spuna ca el s-a insurat cu mine si nu cu mama.
Cred ca este normal sa vrei sa iti faci o familie dar sa nu stii in ce te bagi, pentru ca nu ai de unde. Am inteles care e rolul mamei si care e al sotului. Dar, nu este o porunca "cinsteste pe mama ta si pe tatal tau...." ? Stiu ca nu o cinstesc certandu-ma cu sotul meu, dar acceptand ca el sa nu o respecte nu particip si eu la asta?
Nu prea ma iau eu dupa ce zice lumea, comentariile celorlalti nu m-au impresionat, doar ca acum am fost putin....socata cand am realizat ca si cineva din afara poate observa situatia. Stii vorba aia, cand 2 oameni iti spun ca esti beat , du-te si te culca.
Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa?
Teorie cunosc, am citit destule, dar practica asta.......
Eu sincer ma asteptam la alte probleme, piedici, ceea ce avem noi acum mi se par prostii, adica altii au probleme mult mai grave, stiu, dar uite ca prostiile astea ma retin si nu stiu cum sa le gestionez.

E greu sa fii mare! Ma uit la copilita mea....c.e-i pasa ei....nu stie nimic din framnatarile noastre....

[zaharia_2009]

În prealabil postat de o copila

Zaharia, multumesc pentru timpul si rabdarea de a raspunde.
In primul rand lamureste-ma si pe mine ce inseamna ,,un passant" prin forum , un spiter Eu sunt.... o copila si nu prea ma pricep.

Luand textual ceea ce ai scris,( pentru ca altfel nu reuseam sa retin)..........
Hristos ne spune si sf. ap. Pavel intareste aceasta ca femeia este supusa barbatului. Nu ne spune cita vreme sa fie supusa, nici cit de profund si nici daca trebuie sa aiba inima buna sau dusmanie atunci cind se supune dar tinind cont ca unirea sotilor in cununie este permanenta atunci aceste obligatii sunt asisderea !.........eu am o problema in a intelege treaba asta cu supunerea, sau cum mai citeam, barbatul sa domine femeia. ca sa fiu supusa inseamna sa ascult de barbatul meu, sa fac ce zice el. Da? Pentru asta ar trebui ca el sa zica ceva, nu? Ce ma fac daca el nu zice nimic si se lasa in voia lelii, adica nu stie sa conduca o familie? Probabil ca de aici pleaca toate. El nu zice nimic, trebuie sa preiau eu carma, sa zic eu "fa aia, si aialalta", dar nu e bine pentru ca eu sunt femeie si n-am voie sa dau directive...... Si uite-asa
femeia are obligatia morala duhovniceasca si conjugala de a face , indeplini, foarte multe in cadrul casatoriei considerindu-se ca a fost matura cu adevarat cind a voit sa se cunune , ca a stiut ce-si alege si ca a jurat ca asa va implini. Tu de ce spui ca foarte mult v-a ajutat mama ta ? Pai si cind ai facut taina cununiei ai avuto si pe mama ta intre voi doi socotind ca tu nu poti duce trasura casatoriei doar cu sotul tau si atunci ai avea nevoie de ajutorul ei ? Poate sotul tau nu voieste sau nu apreciaza acest ajutor . Are dreptate , el cu tine s-a cununat si de la tine asteapta sa-ti implinesti toate datoriile de nevasta si nu de la mama ta . Tu daca esti mamoasa si inca nematurizata suficient de ce te-ai intins pina la a cere taina cununiei .
Sotul de ce a apreciat acest ajutor atunci cand l-a primit? trebuia sa spuna atunci "NU, multumesc, ne descurcam singuri" Inseamna ca si pentru el trasura casatoriei a tras si trage greu. Pai atunci, daca vrea sa fim in 2, sa fim! Acum e usor sa spuna ca el s-a insurat cu mine si nu cu mama.
Cred ca este normal sa vrei sa iti faci o familie dar sa nu stii in ce te bagi, pentru ca nu ai de unde. Am inteles care e rolul mamei si care e al sotului. Dar, nu este o porunca "cinsteste pe mama ta si pe tatal tau...." ? Stiu ca nu o cinstesc certandu-ma cu sotul meu, dar acceptand ca el sa nu o respecte nu particip si eu la asta?
Nu prea ma iau eu dupa ce zice lumea, comentariile celorlalti nu m-au impresionat, doar ca acum am fost putin....socata cand am realizat ca si cineva din afara poate observa situatia. Stii vorba aia, cand 2 oameni iti spun ca esti beat , du-te si te culca.
Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa?
Teorie cunosc, am citit destule, dar practica asta.......
Eu sincer ma asteptam la alte probleme, piedici, ceea ce avem noi acum mi se par prostii, adica altii au probleme mult mai grave, stiu, dar uite ca prostiile astea ma retin si nu stiu cum sa le gestionez.

E greu sa fii mare! Ma uit la copilita mea....c.e-i pasa ei....nu stie nimic din framnatarile noastre....

Sa discutam inca putin , daca voiesti !
,,Un passant " prin forum = un trecator (din fr.)prin forum , adica un nenormativ, un om care doar isi spune parerea fara a avea ambitia si de ai o implini.
,,un spiter" = asemenea, denominatie rizorie (preluata din Caragiale), autodenumire bascalioasa, cu acelasi sens mai sus aratat.

Acum , spicuiri din text si comentariile aferente :
1. daca sti ca ai o problema cu supunerea fata de barbat si inca nu o rezolvi nu este bine . Poruncile lui Hristos se implinesc, nu se selecteaza care este pt. tine si care este pt. mine , dupa libera parere. Ele toate se implinesc ; neimplinirea lor atrage tot felul de consecinte . Deci daca sti ca ai o problema si nu pregeti sa o inlaturi vei sta cu ea atita timp cit vei voi tu , dar si de necazuri vei trage !
Nimeni din evanghelie nu a spus nici o data si nici un parinte al bisericii nu a invatat ce spui tu : daca sotul este nu stiu cum atunci trebuie sa preiau eu conducerea . Ce profesie ai tu ? la tine la servici cind seful lipseste sau este mai linistit se autoinstaureaza un nou sef pt. ca altfel nu se poate . Daca Hristos spune ca trebuie sa te supui atunci supunete totdeauna si cu inima buna intrebind cind nu iti este sigur clar ce trebuie facut .
2. nu incurca poruncile pt. ca altfel , din mindrie, vei ajunge tu sa te crezi D.zeu si sa alegi intre porunci . Ori tu tocmai asta ai de indeplinit , poruncile precum o sluga cuminte si nu una rasvratita. Adica , parintii se cinstesc desigur dar dupa soti . Spune clar Hristos cum sunt amindoi sotii dupa ce au primit taina casatoriei (ca isi vor lasa pe mama si pe tata ... adica acestia trec in secundar . Pai de ce am mai postat eu aceste cuvinte ieri, ca sa le interpretezi tu dupa bunul plac !) ce este de neinteles incit sa-ti permiti tu sa faci alegeri . Totul este clar, tu ai numai de implinit !Dar asa cum banuiam de ieri, si astazi se confirma , tu esti mai mult legata de mama decit de sot ; taina cununiei nu a reusit sa te dezlipesca de mama si tata si sa te faca un singur trup cu sotul, ori asta nu este bine !
3. Daca sotul voieste ajutorul de la soacra dar nu o respecta atunci nu mai sunt decit 2 variante : ori este de o nesimtire extraordinara , desi nu cred deoarece asta se vedea lesne si vedeai si tu de la inceput , ori mai este ceva intre voi toti care ai uitat sau nu ai vrut sa amintesti . Altminteri nu se poate intimpla asa. Eu sunt patit si parapatit cu asemenea intimplari , nu vorbesc din auzite !

4. Despre casatorie degeaba ai citit si ti-ai imaginat atitea si atite ca este fara folos. Nu poti aplica nimic din ce ai citit. Pai cum te asteptai sa fie ? Nici nu trebuia sa sti nimic despre patimirile din casatorie din punct de vedere duhovnicesc , trebuia doar sa sti ca fiind o cale spre mintuire atunci lucifer o ispiteste cu multa putere si exact cum nu te astepti . Pai daca te-ar ispiti asa cum te-ai astepta ce ar mai fi asta ? Joaca sau ce ? Vezi ca nici macar nu poti aproxima taria , viclesugul si staruinta ispititorului ! La cele patimite conteaza, si va conta toata casnicia voastra, ce pacate ati savirsit inainte de casatorie fiecare, ce pacate ati savirsit inainte de casatorie impreuna ; daca aceste pacate au fost marturisite si canonisite inainte de taina cununiei sau ati intrat in taina cu ,,hainele murdare". De nu ati intrat curati in taina cununiei , daca v-ati permis asta, atunci inca veti mai avea mult de patimit si posibil si mult mai tare . Nu voiesc eu sa fie asa ci asa au aratat de mult duhovnicii imbunatatiti de unde vine patimirea in casnicie !
Intradevar , piedicile voastre sunt prostii . Un barbat principial , cu cuvint clar si greu in familie , hotarit si angajat pe drumul mintuirii stie sa le puna capat . Parintele Cleopa spunea cu admiratie despre tatal sau urmatoarele (le gasiti intr-una din cartile sale ) : ,,... eu am avut un tata tare intelept ! tatal meu ne-a fost nou tata si stapin " ! Este o afirmatie plina de sens si intelepciune ! Asa trebuie sa fie si satazi un cap de familie . Spuneam ca intr-adevar patimile voastre sunt usoare . Dar ce ai vrea tu , sau la ce te-ai gindit tu sa intimpini ? tragedii sau ce ? Fiecare familie este ispitita cu stiinta si ingaduinta lui D.zeu si atit cit vrea el! Multumeste-i ca nu v-a dat mai mult !
Daca nu va veti lua fiecare din voi obligatiile familiale in serios,cele dumnezeiesti si nu cele mondene, daca nu veti implini poruncile lui D.zeu voi si copii vostrii , daca veti trai in familie si in viata doar dupa parerile voastre , daca nu va veti opri de la pacate si nu veti avea viata in duh si adevar atunci va va pedepsi D. dupa a lui stiinta . El a dat porunci si asteapta sa le implinim zilnic si nu sa il tagaduim sau sa-l negam cu comportamentul nostru sau cind voim (cind aven necazuri) sa facem cite ceva din cuvintul lui si cind nu voim (ne este prea bine si prea ferice ca sa mai fac post aspru, canon si metanii) nu mai facem . Sa nu judecati ca daca va merge bine o perioada mai mare de timp uitind insa de D.zeu si el a uitat de voi . Stiut este ca el este indelung rabdator : a rabdat de buna voie sa fie batut in cuie pe cruce, a rabdat ca sfintele moaste sa fie profanate si arse (revolutia rusa), bisericile distruse in loc sa fie construite (in tarile socialiste), a rabdat ca sfintii sai sa fie batjocoriti si omoriti ... cind de fapt putea sa nu rabde toate acestea si sa faca altfel pedepsind pe loc. Nu, a rabdat , dar cind a trimis minia si pedeapsa sa pt. toate pacatele si urgiile s-a ales praful , nu ai unde sa te adapostestesti de minia lui . Si sa nu uitam ca pt. pacatele noastre pot patimi si inca multe alte neamuri dupa noi , ei nemaistiind de unde le vine tot raul !

Dupa parerea mea , nu este de jucat cu D.zeu ci mult din contra ! Vorba parintelui Paisie aghioritul : ,,traiti care cum puteti, care mai bine care mai greu dar sa va feriti de pacate si sa impliniti poruncile lui D.zeu si astfel veti vedea minu7ni dumnezeiesti cu ochii vostrii !"

[felixv]

buna ziua,

Dumnezeu este in toate cele...
avem noi oare caderea sa ne indoim?
nu suntem in stare nici macar sa cuprindem cu sufletele si mintile noastre cele intuncate Maretia planurilor pe care El Le-a facut cu noi.
in nimicnicia noastra, neintelegand aceste planuri, ne facem tot felul de ganduri, interpretam noi ceea ce El face cu noi.
daca am avea puterea Lui de a simti si gandi am fi asemenea Lui, dar nu o avem, si suntem ceea ce suntem.
ce avem intr-adevar de facut este sa incercam sa intelegem poruncile Lui.
daca le urmam clipa de clipa, atunci dupa o perioada poate vine si un strop de intelepciune, care ne lumineaza sa le intelegem maine mai bine decat astazi, si tot asa, pana cand va veni Fiul Lui sa ne judece si sa ne dea fiecaruia dupa fapte.
am reusit la o varsta cam mare sa inteleg acestea si inca nu sunt in stare sa ma adun si sa incerc sa respect Cuvantul Lui Dumnezeu decat arareori - sper ca preaputinele rugaciuni pe care le fac sa imi ajute sa ies din noaptea intunecata in care ma aflu.
multa vreme am hulit, fara sa stiu ce fac, DAR ASTA NU ESTE O SCUZA!

am inteles primul pas din ceea ce era de inteles, iar acum urmeaza sa-i fac pe urmatorii...

multumesc Domnului ca mi-a dat dramul asta de luminare (e un dram in masurarea Lui, pentru mine este mai mult decat orice altceva).

am vrut la inceput sa dau un sfat, dar cine sunt eu?...
si-atunci, mi-am permis sa va spun tuturor ca am facut acest prim pas si ca Lui Ii multumesc, sperand sa va ganditi ca sfaturile pe care noi incercam sa le dam (nu mai astepta langa badaran, fii supusa etc) nu sunt de inteles pentru cel sfatuit, daca el nu intelege sa se duca in Fata Domnului exact asa cum Domnul o spune (de exemplu, aici, eu nu stiu cum sa "traduc" pentru alta persoana, atata vreme cat sunt sigur ca eu n-am inteles intru totul, deci sfaturi ar putea sa (ne) dea numai duhovnicul fiecaruia, pentru ca prin el ne aratam in Fata lui Dumnezeu si prin el Dumnezeu ne talmaceste pe intelesul fiecaruia dintre noi cum sa implinim poruncile Sale).
cred, asa cum au spus si altii inaintea mea, ca cel mai bun lucru este ca tinerii soti sa mearga impreuna la duhovnic, tot asa cum au ales impreuna in Fata lui Dumnezeu sa se uneasca pe veci.
iar duhovnicul ii va invata pas cu pas, cum sa traiasca pentru a-si putea creste copiii pe care, cu Voia lui Dumnezeu, ii au, astfel incat ei si copiii lor sa se mantuiasca.

Doamne ajuta...

[dalia11]

Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.


Draga Heaven, am fost surprinsa placuta de comentariul tau, deoarece ai prezentat exact motivele pt care unele femei nu divorteaza, chiar daca sufera diverse abuzuri. Si eu ma regasesc in aceasta descriere. Am suportat toate tipurile de abuzuri, nu am divortat din motivele prezentate de tine anterior, dar sunt separata de el de 2 ani, desi inca locuim impreuna. In urma unui abuz fizic foarte grav, de fata cu fratii lui, din care am scapat cu viata la interventia fratelui lui, am spus ca divortez. Imi era rusine de ceea ce mi-a facut fata de rudele lui. Dupa un timp, m-am gandit la impacare de dragul copiilor, la indemnul parintilor, al preotului etc. Surpriza: el nu mai vroia pt. ca l-am facut de rusine in fata fratilor, spunand ca divortez. La acea concluzie ajunsese dupa o vizita de o saptamana la frati. Mi-a mai spus niste vorbe care m-au ranit mult, mult mai tare decat pumnii primiti atunci. Am crezut ca viata mea se termina, ca nu mai gasesc busola. Am plans 3 zile continuu. Am inceput sa merg la Biserica la Sfanta Liturghie, la masluri, in pelerinaje, am facut chiar Maslu in casa la care nu am fost prezenta decat eu, deoarece si pe copii i-a indepartat de mine. Zicea ca ii va lua el, pt. ca are mai multi bani decat mine, care sunt bugetara. Toate acestea le-am facut cu scopul de a-mi recupera familia. Treptat, mi-am revenit sufleteste, am cunoscut bucurii duhovnicesti de care eram complet straina inainte, copiii s-au reapropiat de mine, intr-un cuvant, viata mea s-a schimbat in bine. Am devenit alt om, evident mai bun decat eram inainte, lucru sesizat de multi. Pe masura ce ma rugam mai mult si mergeam la Biserica realizam ca acea relatie nu era potrivita pt. mine. Asa cum ai spus tu, il pusesem inainte pe el mai presus de Dumnezeu. Viata mea era inchinata lui, faceam ce ii placea, nu cumva sa se supere, nu ma puteam intalni cu o prietena, nu putea sa vina nimeni la mine fara sa comenteze, nu aveam nici dreptul sa ma iut la televizor la ce vroiam. El alegea pt. mine. Permanent imi spunea ca face totul mai bine ca mine, mereu facea comparatii in favoarea lui, nu comunicam sincer, deschis, asa cum ar trebui sa o faca sotii. Imi spunea, daca deschideam un subiect sa lamuresc ceva, ca eu am "o problema". Si ma facuse sa cred ca eu chiar am probleme si el este fara greseala, asa cum sustinea.
Acum ,ma simt un om liber, in sensul bun al cuvantului. Chiar prezenta pe acest forum este o dovada. Merg la Biserica si in pelerinaje cand vreau, mi-am facut prieteni oameni de calitate cu care sa pot discuta sincer, mi-am schimbat in bine relatia cu parintii mei, care suferea tot din cauza lui, si, mai important decat toate este schimbarea mea dpdv duhovnicesc. Am mai reusit sa ma cunosc mai bine, sa-mi descopar niste aptitudini si limite pe care nu le cunosteam inainte. Mi-am asumat suferinta, intelegand ca pentru pacatele mele mi s-a intamplat tot. Nu ma gandesc la alta relatie, nu caut pe altcineva. L-am descoperit la Dumnezeu si imi este suficient. Singura mea problema acum este ca stam sub acelasi acoperis, dar nu schimbam nicio vorba. Am incercat de cateva ori sa vb cu el, dar nici nu se uita la mine. Mi-am cerut si iertare de la el la indemnul duhovnicului, dar degeaba. Incerc sa nu ma las afectata de acest lucru. Am inteles ca problema e la el: imaturitate afectiva, frustrari mari din copilarie, sentimente de inferioritate. Rezolvarea definitiva a problemei o astept cu speranta tot de la bunul Dumnezeu. Ceea ce am invatat este ca despartirea nu este intotdeauna o tragedie, ca se poate folosi momentul pentru a face ceva pt. sufletul tau si al celor dragi tie, ca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta cu scopul de a ne apropia mai mult de El.

[heaven]

În prealabil postat de dalia11

Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.


Draga Heaven, am fost surprinsa placuta de comentariul tau, deoarece ai prezentat exact motivele pt care unele femei nu divorteaza, chiar daca sufera diverse abuzuri. Si eu ma regasesc in aceasta descriere. Am suportat toate tipurile de abuzuri, nu am divortat din motivele prezentate de tine anterior, dar sunt separata de el de 2 ani, desi inca locuim impreuna. In urma unui abuz fizic foarte grav, de fata cu fratii lui, din care am scapat cu viata la interventia fratelui lui, am spus ca divortez. Imi era rusine de ceea ce mi-a facut fata de rudele lui. Dupa un timp, m-am gandit la impacare de dragul copiilor, la indemnul parintilor, al preotului etc. Surpriza: el nu mai vroia pt. ca l-am facut de rusine in fata fratilor, spunand ca divortez. La acea concluzie ajunsese dupa o vizita de o saptamana la frati. Mi-a mai spus niste vorbe care m-au ranit mult, mult mai tare decat pumnii primiti atunci. Am crezut ca viata mea se termina, ca nu mai gasesc busola. Am plans 3 zile continuu. Am inceput sa merg la Biserica la Sfanta Liturghie, la masluri, in pelerinaje, am facut chiar Maslu in casa la care nu am fost prezenta decat eu, deoarece si pe copii i-a indepartat de mine. Zicea ca ii va lua el, pt. ca are mai multi bani decat mine, care sunt bugetara. Toate acestea le-am facut cu scopul de a-mi recupera familia. Treptat, mi-am revenit sufleteste, am cunoscut bucurii duhovnicesti de care eram complet straina inainte, copiii s-au reapropiat de mine, intr-un cuvant, viata mea s-a schimbat in bine. Am devenit alt om, evident mai bun decat eram inainte, lucru sesizat de multi. Pe masura ce ma rugam mai mult si mergeam la Biserica realizam ca acea relatie nu era potrivita pt. mine. Asa cum ai spus tu, il pusesem inainte pe el mai presus de Dumnezeu. Viata mea era inchinata lui, faceam ce ii placea, nu cumva sa se supere, nu ma puteam intalni cu o prietena, nu putea sa vina nimeni la mine fara sa comenteze, nu aveam nici dreptul sa ma iut la televizor la ce vroiam. El alegea pt. mine. Permanent imi spunea ca face totul mai bine ca mine, mereu facea comparatii in favoarea lui, nu comunicam sincer, deschis, asa cum ar trebui sa o faca sotii. Imi spunea, daca deschideam un subiect sa lamuresc ceva, ca eu am "o problema". Si ma facuse sa cred ca eu chiar am probleme si el este fara greseala, asa cum sustinea.
Acum ,ma simt un om liber, in sensul bun al cuvantului. Chiar prezenta pe acest forum este o dovada. Merg la Biserica si in pelerinaje cand vreau, mi-am facut prieteni oameni de calitate cu care sa pot discuta sincer, mi-am schimbat in bine relatia cu parintii mei, care suferea tot din cauza lui, si, mai important decat toate este schimbarea mea dpdv duhovnicesc. Am mai reusit sa ma cunosc mai bine, sa-mi descopar niste aptitudini si limite pe care nu le cunosteam inainte. Mi-am asumat suferinta, intelegand ca pentru pacatele mele mi s-a intamplat tot. Nu ma gandesc la alta relatie, nu caut pe altcineva. L-am descoperit la Dumnezeu si imi este suficient. Singura mea problema acum este ca stam sub acelasi acoperis, dar nu schimbam nicio vorba. Am incercat de cateva ori sa vb cu el, dar nici nu se uita la mine. Mi-am cerut si iertare de la el la indemnul duhovnicului, dar degeaba. Incerc sa nu ma las afectata de acest lucru. Am inteles ca problema e la el: imaturitate afectiva, frustrari mari din copilarie, sentimente de inferioritate. Rezolvarea definitiva a problemei o astept cu speranta tot de la bunul Dumnezeu. Ceea ce am invatat este ca despartirea nu este intotdeauna o tragedie, ca se poate folosi momentul pentru a face ceva pt. sufletul tau si al celor dragi tie, ca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta cu scopul de a ne apropia mai mult de El.

Ma bucur ca in mare parte ti-ai gasit linistea interioara in prezent si sper ca si alte femei sa invete din povestea ta de viata.
Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii si de acum incolo pentru a descoperi rezolvarile cele mai benefice pentru sufletul tau!

[o copila]

În prealabil postat de dalia11

Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.


Draga Heaven, am fost surprinsa placuta de comentariul tau, deoarece ai prezentat exact motivele pt care unele femei nu divorteaza, chiar daca sufera diverse abuzuri. Si eu ma regasesc in aceasta descriere. Am suportat toate tipurile de abuzuri, nu am divortat din motivele prezentate de tine anterior, dar sunt separata de el de 2 ani, desi inca locuim impreuna. In urma unui abuz fizic foarte grav, de fata cu fratii lui, din care am scapat cu viata la interventia fratelui lui, am spus ca divortez. Imi era rusine de ceea ce mi-a facut fata de rudele lui. Dupa un timp, m-am gandit la impacare de dragul copiilor, la indemnul parintilor, al preotului etc. Surpriza: el nu mai vroia pt. ca l-am facut de rusine in fata fratilor, spunand ca divortez. La acea concluzie ajunsese dupa o vizita de o saptamana la frati. Mi-a mai spus niste vorbe care m-au ranit mult, mult mai tare decat pumnii primiti atunci. Am crezut ca viata mea se termina, ca nu mai gasesc busola. Am plans 3 zile continuu. Am inceput sa merg la Biserica la Sfanta Liturghie, la masluri, in pelerinaje, am facut chiar Maslu in casa la care nu am fost prezenta decat eu, deoarece si pe copii i-a indepartat de mine. Zicea ca ii va lua el, pt. ca are mai multi bani decat mine, care sunt bugetara. Toate acestea le-am facut cu scopul de a-mi recupera familia. Treptat, mi-am revenit sufleteste, am cunoscut bucurii duhovnicesti de care eram complet straina inainte, copiii s-au reapropiat de mine, intr-un cuvant, viata mea s-a schimbat in bine. Am devenit alt om, evident mai bun decat eram inainte, lucru sesizat de multi. Pe masura ce ma rugam mai mult si mergeam la Biserica realizam ca acea relatie nu era potrivita pt. mine. Asa cum ai spus tu, il pusesem inainte pe el mai presus de Dumnezeu. Viata mea era inchinata lui, faceam ce ii placea, nu cumva sa se supere, nu ma puteam intalni cu o prietena, nu putea sa vina nimeni la mine fara sa comenteze, nu aveam nici dreptul sa ma iut la televizor la ce vroiam. El alegea pt. mine. Permanent imi spunea ca face totul mai bine ca mine, mereu facea comparatii in favoarea lui, nu comunicam sincer, deschis, asa cum ar trebui sa o faca sotii. Imi spunea, daca deschideam un subiect sa lamuresc ceva, ca eu am "o problema". Si ma facuse sa cred ca eu chiar am probleme si el este fara greseala, asa cum sustinea.
Acum ,ma simt un om liber, in sensul bun al cuvantului. Chiar prezenta pe acest forum este o dovada. Merg la Biserica si in pelerinaje cand vreau, mi-am facut prieteni oameni de calitate cu care sa pot discuta sincer, mi-am schimbat in bine relatia cu parintii mei, care suferea tot din cauza lui, si, mai important decat toate este schimbarea mea dpdv duhovnicesc. Am mai reusit sa ma cunosc mai bine, sa-mi descopar niste aptitudini si limite pe care nu le cunosteam inainte. Mi-am asumat suferinta, intelegand ca pentru pacatele mele mi s-a intamplat tot. Nu ma gandesc la alta relatie, nu caut pe altcineva. L-am descoperit la Dumnezeu si imi este suficient. Singura mea problema acum este ca stam sub acelasi acoperis, dar nu schimbam nicio vorba. Am incercat de cateva ori sa vb cu el, dar nici nu se uita la mine. Mi-am cerut si iertare de la el la indemnul duhovnicului, dar degeaba. Incerc sa nu ma las afectata de acest lucru. Am inteles ca problema e la el: imaturitate afectiva, frustrari mari din copilarie, sentimente de inferioritate. Rezolvarea definitiva a problemei o astept cu speranta tot de la bunul Dumnezeu. Ceea ce am invatat este ca despartirea nu este intotdeauna o tragedie, ca se poate folosi momentul pentru a face ceva pt. sufletul tau si al celor dragi tie, ca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta cu scopul de a ne apropia mai mult de El.

Dalia, multumesc ca ti-ai deschis sufletul aici. Slava Domnului ca eu nu trec prin ce ai trecut tu! Nici nu vreau sa imi imaginez!
Poate ca tot raul spre bine, pentru ca altfel tu nu te-ai fi schimbat, dar.......aici imi apare o alta dilema: de ce Dumnezeu a ingaduit ca voi sa va cununati in Sf. Biserica (banuiesc ca sunteti cununati) pentru c mai tarziu sa se intample aceasta? Sau tot raul asta este de fapt o modalitate prin care vine mantuirea , a ta sa speram, si mai apoi, printr-o minune , a sotului?
Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu, pentru ca eu si sotul meu ne-am cunoscut in niste imprejurari....sa le zic bizare, pe internet, el era dupa o relatie de 6 ani din care a iesit pe usa din dos si nu cauta neaparat o relatie de durata ci doar"pansamente", iar eu....lasata de un barbat pe care il "iubeam" pentru ca a facut o traznaie si a trebuit sa faca puscarie. Noi ne-am cunoscut in februarie 2007 iar in octombrie 2008 ne casatoream, deci relativ repede. Insa imi vine in minte mereu un fapt ciudat: cu un an inainte de casatorie, octombrie 2007, eu si sotul am mers la o manastire in apropiere. Incepea Sf. Liturghie, noi chiar atunci am intrat in biserica si chiar atunci a picat o bucata din candelabrul din altar. Nu s-a facut curent intre usi intrucat era rece si geamurile erau inchise. Intotdeauna am considerat aceasta intamplare un semn rau. Nu stiu daca e bine sa luam in considerare aceste lucruri, dar.... Altceva ce este interesant este ca acea manastire are hramul "Schimbarea la fata", 6 august, adica ziua de nastere a fetitei noastre.