Un articol ce merita citit cu toata atentia!

[PuiMicGeorgiana]

Eu m-am referit la oameni.Bineinceles ca Dumnezeu este si prietenul meu,El se bucura cand eu ma bucur ,plange cand eu plang si mai imi sterge si lacrima.:)Chiar de multe ori ma intreb Oare ce faceam si ce am fi fost fara El.

[Carmen FUNIERU]

A dori să fii iubit de cineva, cred că este deja o dorinţă egoistă.
Ar trebui să nu urmărim să fim iubiţi de oameni, ci noi să-i iubim pe ei necondiţionat, să-i iertăm şi să-i ajutăm cât mai mult.
Deşi nu este uşor, dar cu sprijinul celui Atotputernic, putem reuşi.

[sophia]

De fapt Iisus a spus "sa va iubiti unii pe altii, asa cum va iubesc si eu..." (nu mai stiu formularea corecta".
Deci ar trebui sa facem cum ne spune si atunci am fi de fapt iubiti si de El.
Mai spune:
Daca hraniti un flamand, imi dati mie...
Daca ingrijiti un bolnav, ma ingrijiti pe mine...
stc.
Deci ar trebui sa vedem in fiecare om pe El.
Dar si invers. Si ceilalti trebuie sa ne iubeasca pe noi, in acelasi mod.
De ce sa fie egoist sa dorim sa fim iubiti?

În prealabil postat de sophia

De ce sa fie egoist sa dorim sa fim iubiti?

De ce? Pentru ca pretinzi. Ori iubirea se da.
Daca o ceri si nu o primesti, nu mai poti iubi neconditionat.

[sophia]

În prealabil postat de Miha-anca

De ce? Pentru ca pretinzi. Ori iubirea se da.
Daca o ceri si nu o primesti, nu mai poti iubi neconditionat.

Pai tocmai asta este: ar trebui s-o dam toti si atunci am si primi toti.
Si toti avem nevoie de iubire. Aici este problema: avem nevoie de iubire.
Suntem oameni, cu suflet, cu simtire.
Fara iubire ne distrugem, murim si mai rau, ajungem la pacatul...sinuciderii.
Si din pacate asa putina iubire se da, asa putina lume daruieste iubire...

În prealabil postat de sophia

Pai tocmai asta este: ar trebui s-o dam toti si atunci am si primi toti.
Si toti avem nevoie de iubire. Aici este problema: avem nevoie de iubire.
Suntem oameni, cu suflet, cu simtire.
Fara iubire ne distrugem, murim si mai rau, ajungem la pacatul...sinuciderii.
Si din pacate asa putina iubire se da, asa putina lume daruieste iubire...

sophia, crestinul are numai obligatii: el sa dea, el sa faca, fara sa pretinda.
Dar are si un drept: dreptul la dragoste, caci fara ea murim. Dragostea o primim de la Dumnezeu, si prin oameni. Insa nu avem voie sa o pretindem, ca si cand ni s-ar cuveni.
In perioadele din viata noastra, in care ne-am decis pentru credinta in Dumnezeu, nu mai simtim dragostea celorlalti aproape deloc, caci Dumnezeu ne curata de pacate si asta e dureros. Si cand e cel mai dureros, El ne duce pe brate, intelegi?

Am fost la mari duhovnici imbunatatiti. Pe nici unul nu l-am auzit cerand dragoste, dar au dat-o neconditionat pacatosilor, care se spovedeau.

Trebuie sa invatam sa vedem aceasta dragoste asa cum se manifesta ea: fie printr-o vorba blanda, sau printr-o certare binemeritata.

Ceea ce noi in mod obisnuit numim dragoste, fiind de natura fizica si dulceaga, aceea nu este dragoste. Poti s-o numesti cum vrei, dar nu dragoste. Cand simti dragostea, nu te sacrifici, ci te daruiesti cu bucurie; si nu te imputinezi, ci pe masura ce dai, izvorasti. Cand simti ca nu se mai termina ceea ce dai, atunci iubesti.

[sophia]

Mai Miha-Anca, daca tu nici nu stii ce este dragostea, nu mai am nimic de spus.
A dori sa fii iubit nu inseamna a pretinde. Sunt nuante diferite.
Crezi ca duhovnicii nu-si doresc sa fie iubiti de discipoli (sau cum s-or fi chemand)? Si chiar primesc aceasta dragoste probabil, chiar daca nu o cer.
Totul se intampla in suflet. Nu trebuie sa doresti, sau sa ceri in gura mare...
Of, chiar nu diferentiezi nimic, nu stiu, parca vorbesti din piatra tot timpul. Totul rece si absurd la tine.