Superb articol: Vocatia calugariei

[sophia]

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot si pace.
Accept ca exista oameni care au credinta mare si se duc la manastire. Poate ca au si alte motive persoanle. E treaba lor si ii respect.
Renunta la casatorie, la copil, la serviciu lumesc, etc. Treaba lor.
Partea cealalta cu rugaciunea pentru lume, dupa ce au plecat din lume, nu pot s-o inteleg.
Adica nu inteleg ce are a face calugaria monahului X si Y si rugaciunea lui personala, cu mine, cu Dorin, cu Costel, cu Adrian. Adica se duc ei ca sa se roage pentru noi? Frumos ar fi, dar unde este scrisa regula asta, datoria asta a lor?
Si dupa ce ne-au parasit si s-au izolat de noi? Pentru ca noi, lumea nu este buna pentru ei...?
In fine, nu mai insist. Ramane asa. Fiecare cu crucea lui...

[Iubirea]

În prealabil postat de sophia

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot si pace.......In fine, nu mai insist. Ramane asa. Fiecare cu crucea lui...

Sophia, dupa cate raspunsuri ti s-au dat numai aici pe forum la acest capitol...si tu in continuare spui ca nu intelegi, atunci imi pun si eu intrebarea: oare ai incercat vreo secunda sa intelegi, sau ai facut si altceva ca sa intelegi aceasta taina?

Mie imi este imposibil sa cred ca un om care doreste sa afle niste raspunsuri si citeste, cauta, mai pune si intrebari, se mai si roaga...pana la urma nu se va lamuri...poate ca nu a venit timpul pentru tine ca sa intelegi iar ca sa vina depinde doar de tine...cu cat vei face ceva in acest sens, cu atat vei intelege mai repede.

[sophia]

@Iubirea - nu este vorba de a citi sau cerceta.
Este vorba de a intelege/percepe sufleteste un lucru. Nu pot pricepe, asa cum nici monahii nu pot pricepe sensul si bucuria familiei, a copiilor.
Poate ca nici nu este cazul sa stiu despre monahie, sau sa scormonesc mai mult.
De abia pricep cele necesare mie intru credinta.
Ma surprinde ca multi dintzre voi par sa priceapa si sa stie atatea despre monahism si credinta in general si ma intreb cum de unora le este dat atat de mult si de usor...

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot si pace.
Accept ca exista oameni care au credinta mare si se duc la manastire. Poate ca au si alte motive persoanle. E treaba lor si ii respect.
Renunta la casatorie, la copil, la serviciu lumesc, etc. Treaba lor.
Partea cealalta cu rugaciunea pentru lume, dupa ce au plecat din lume, nu pot s-o inteleg.
Adica nu inteleg ce are a face calugaria monahului X si Y si rugaciunea lui personala, cu mine, cu Dorin, cu Costel, cu Adrian. Adica se duc ei ca sa se roage pentru noi? Frumos ar fi, dar unde este scrisa regula asta, datoria asta a lor?
Si dupa ce ne-au parasit si s-au izolat de noi? Pentru ca noi, lumea nu este buna pentru ei...?
In fine, nu mai insist. Ramane asa. Fiecare cu crucea lui...

Si pentru monah ramane valabila porunca "sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau...........si pe aproapele tau ca pe tine insuti", iar rugaciunea pentru semenul tau este o forma de milostenie ca expresie a iubirii.

[SIZE=+2]Ce înseamnã sã fii ucenic?[/SIZE]
[SIZE=+1]Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: "Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: "Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.[/SIZE]

Arhimandritul
Teofil Pãrãian

[iustin10]

Cred ca cele ce se aplica monahului se aplica tuturor.Toti suntem datori sa ne daruim intreaga viata lui Dumnezeu si intreg sufletul sa il atintim catre El.
E ca in pilda cu fecioarele,toti alergam dupa desavarsire,numai ca unii o fac cu intelepciune.
A trai in manastire inseamna a avea intelepciunea de a te feri de ceea ce nu poti birui,a avea intelepciunea sa te alipesti de frati in credinta,si nu de cei care iti vaneaza viata ,si iti vor sufletul sa se mandreasca cu el.
Vai de cei din lume,caci nu stiu ca aici e adevarata jungla,si nu in pustie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Cred ca cele ce se aplica monahului se aplica tuturor.Toti suntem datori sa ne daruim intreaga viata lui Dumnezeu si intreg sufletul sa il atintim catre El.
E ca in pilda cu fecioarele,toti alergam dupa desavarsire,numai ca unii o fac cu intelepciune.
A trai in manastire inseamna a avea intelepciunea de a te feri de ceea ce nu poti birui,a avea intelepciunea sa te alipesti de frati in credinta,si nu de cei care iti vaneaza viata ,si iti vor sufletul sa se mandreasca cu el.
Vai de cei din lume,caci nu stiu ca aici e adevarata jungla,si nu in pustie.

Da, ai dreptate, "vai de cei din lume, căci aici e adevărata junglă". Unii pot spune că cel ce caută Mănăstirea , e poate semn de laşitate, de neputinţă în lupta dusă în adevărata junglă a vieţii ! Putem privi şi astfel . . . !

În prealabil postat de iustin10

Vai de cei din lume,caci nu stiu ca aici e adevarata jungla,si nu in pustie.

Asa este.Mare adevar ai grait!

[dobrin7m]

Esti nedumerita si iti pui intrebarea urmatoare: de ce fug de noi monahii si `cum` si `daca` se roaga ei pentru omenire.

Zilele acestea Dumnezeu prin milostivirea Lui mi-a trimis si ingaduit sa cunosc un ieromonah protosinghel. Inca mai am multe intrebari sa ii pun dar cel putin la aceste doua ale tale as putea sa iti raspund avand la baza discutia cu cinstitul si bunul ieromonah.

``duhul lumesc le intuneca mintea``. imi spunea cu durere si amaraciune ieromonahul.
si mi-a raspuns astfel la intrebarea ta Sofia. Ei fug de duhul lumesc care este in lume. Nu de notiunea de familie, copii si responsabilitatile ei. Nu, ci de duhul lumesc ce ne intuneca mintea.
In lume exista mult rau, bautura, tigari, rautate, pizma, ura, invidie, mandrie si toate astea intuneca mintea omului in lume si de aceste lucruri fug ei. Pentru ca si ei sunt oameni ca si noi si pentru ca doresc sa fuga de ispite.
Alegand calea monahala nu fug de noi pentru ca daca ar fi asa nimeni nu ar calca in manastire. S-ar izola total de noi. Dar ei au legaturi cu lumea, cu oamenii care ii cauta si le cere sprijin. Orice om care are nevoie de sfat duhovnicesc il gaseste la ei. Cel mai bun sfat pe care il poate primi.

``numele mic al dvs si al sotului este acesta nu? ca l-am pomenit la manastire``
iata ca s-a rugat pentru mine pacatoasa si sotul meu fara ca eu sa cer asta.
Se roaga astfel pentru toti oamenii nu pentru ca ar avea ceva anume cu noi sau cineva ci pentru ca au reusit sa dobandeasca iubirea de semeni adevarata.
Stii Sofia ce este iubirea de semeni? poti sa faci ceva pentru cineva , un bine, neconditionat si fara sa iti ceara acel cineva asta? asa e ca e de neinchipuit>? sa faci bine, sa arati iubire oricui fara sa ceara asta. Toti asteptam sa fim rugati sa ajutam, sa dam celui ce cere, nu doar sa dam chiar daca nu cere.

Toti avem libertatea de a ne alege calea mantuirii noastre dupa chemarea ce o avem. Cel care simte ca trebuie sa se casatoreasca , sa aiba familie si copii are aceasta cale traind crestineste iar cel care are chemarea calugariei alege aceasta cale si se casatoreste cu Hristos punandu-se cu totul, trup si suflet la picioarele Lui.

[dobrin7m]

Eu pot spune:
1. Doamne Isuse Hristoase da-i sanatate Sofiei , si ajut-o Doamne pe Sofia sa inteleaga usor tainele ortodoxiei.
2. Doamne Isuse Hristoase da oamenilor taria sa reziste curati in vremurile tulburi ce le traim sa nu se departeze de la calea ortodoxiei, sa nu se lase prinsi de duhul lumii.

Daca eu , o simpla femeie pot spune macar odata pe zi asta si dureaza un minut ce m-ar face sa cred ca un monah nu spune acest lucru atunci cand vorbeste lui Dumnezeu?
Monahul care se roaga mult mai mult ca noi. De ce as crede ca este egoist cand eu stiu ca si printre noi oamenii sunt multi care nu sunt egoisti. Pentru ca egoismul face parte din duhul lumii si de acela a fugit de mult monahul.

La Sfanta Liturghie, se zice si se canta ectenia intreita. Este dumnezeiasca.
uite esti pomenita si tu aici :

Preotul: Să zicem toti, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.
Oamenii prezenti: Doamne milueste.

Preotul: Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Oamenii: Doamne milueste.

Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Oamenii: Doamne milueste.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru Patriarhul (N) [pentru (Înalt) Preasfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.
Oamenii: Doamne milueste.

Preotul: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru ocârmuirea ţării, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi mântuirea lor.
Oamenii: Doamne milueste.

Preotul: Incă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.
Oamenii: Doamne milueste.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului lăcaşului acestuia şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri dreptslăvitori, care odihnesc aici şi pretutindeni.
Oamenii: Doamne milueste.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai sfântului lăcaşului acestuia.
Oamenii: Doamne milueste.

În conţinuare Liturghierul indică posibilitatea adăugării unor cereri diferite în funcţie de contextul concret în care se slujeşte Sfânta Liturghie. Spre sfârşitul Liturghierului găsim tipărite cereri la diferite trebuinţe: la vreme de neplouare şi foamete, la vreme de necontenire a ploilor, pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru vrăjmaşii cei ce ne urăsc şi ne asupresc, pentru cei ce sunt în închisori, pentru năvălirea vrăjmaşilor, la boli molipsitoare, mulţumiri pentru facerea de bine a lui Dumnezeu, pentru cei ce sunt asupriţi de vrăjmaşi, pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea, pentru cererea şi câştigarea celor de trebuinţă şi de folos, pentru vreme de orice nevoie şi primejdie omenească. De asemenea se pot adapta şi alte cereri preluate din Molitfelnic (de exemplu pentru elevi şi studenţi) sau chiar pot fi alcătuite, în anumite împrejurări, unele cereri speciale.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfântă şi întrutot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă. Ultima cerere îi cuprinde pe toţi cei implicaţi în mod direct în buna desfăşurare a slujbei: cei ce aduc daruri şi fac bine în biserică, cei ce se ostenesc pentru biserică, cei ce cântă la slujbă şi întreg poporul participant la Sfânta Liturghie care aşteaptă cu credinţă marea şi bogata milă a lui Dumnezeu.

Preotul, prin rugăciunea pe care o rosteşte, întăreşte rugăciunea poporului cerând mila lui Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte această rugăciune stăruitoare de la robii Tăi şi ne miluieşte pe noi, după mulţimea milei Tale, şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău, care aşteaptă de la Tine multă milă.

Ecfonisul ni-L descoperă pe Dumnezeu ca milostiv şi iubitor de oameni: Că milostiv şi Iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Dumnezeul nostru e Dumnezeul milei şi al iubirii, mai tare decât orice stăpânire şi putere, e Dumnezeul fermităţii în delicateţe. Nu e un Dumnezeu al raţiunii reci ci al unei simţiri miloase, al unei participări la durerea celor ce suferă, de aceea îl slăvim cu bucurie.

Ai vazut Sofia? Daca noi oamenii de rand ne rugam in biserica in fiecare duminica si pentru tine (poporul roman de pretutindeni... iubitoarea de Hristos oaste de pretutindenea) darmite in manastire?
Prin poporul roman de pretutindeni Dumnezeu stie ce vrem sa zicem ca El este Atoatestiutor, ne stie chiar si gandurile ce trec prin capul nostru.

Nu mai fi asa crancena, inmoaie inima ta si vei simti fericirea.