Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[heorhe]

[quote=glykys;270322]
Tu spui ca omul respectiv a fost un impatimit, nu a facut milostenii, etc... Tot mai poate fi o portita de salvare pentru el, anume cele spuse mai sus - in primul rand cele 40 de liturghii, pomenirile si parastasele, rugaciunile personale. Nu exista pacat care sa covarseasca mila lui Dumnezeu.
[quote]

stati asa oameni buni.


Sa nu intelegeti cumva ca eu caut o solutie de mantuire a celui pacatos, o cale de iertare si scapare din focul iadului.

Nu, eu doar vroiam sa stiu daca nu cumva mai exista o solutie mult mai convenabila: moartea totala , desavarsita, nonexistenta. Eu zic ca asta e mult mai buna decat orice forma de supravietuire a sufletului dupa moartea fizica.

in fine, se pare ca religia ortodoxa cel putin crede ca nu exista asa ceva, doar rai sau iad. Ok, tot respectul, dar eu pot alege sa cred ca totusi ar mai fi o speranta sa existe de fapt moarte totala fara pedepse sau alte cele

[Jane Says]

Poti, bineinteles, sa alegi sa crezi orice.
Dar toate credintele noastre variate si sperantele noastre in ceva convenabil nu inseamna nimic, pentru ca Adevarul e unul singur fie ca ne place noua sau nu.
Ai putea sa nu iti doresti nonexistenta - care e si mult mai greu de imaginat decat o viata vesnica, tocmai pentru ca aceasta, nonexistenta, e "nenaturala" - ci sa iti doresti Mantuirea si Imparatia Cerurilor, sa fii impreuna cu Ziditorul pe veci. Ca pentru asta te-a adus la viata, ca sa fiti impreuna si sa te bucuri de El, nu ca sa iti doresti nonexistenta

[heorhe]

În prealabil postat de Jane Says

Poti, bineinteles, sa alegi sa crezi orice.
Dar toate credintele noastre variate si sperantele noastre in ceva convenabil nu inseamna nimic, pentru ca Adevarul e unul singur fie ca ne place noua sau nu.
Ai putea sa nu iti doresti nonexistenta - care e si mult mai greu de imaginat decat o viata vesnica, tocmai pentru ca aceasta, nonexistenta, e "nenaturala" - ci sa iti doresti Mantuirea si Imparatia Cerurilor, sa fii impreuna cu Ziditorul pe veci. Ca pentru asta te-a adus la viata, ca sa fiti impreuna si sa te bucuri de El, nu ca sa iti doresti nonexistenta

De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.
asa ca ne formam fiecare niste opinii, sperante sau credinte despre acesta.
Speranta mea este ca moartea e desavarsita, eu ma simt mai bine si mai natural astfel decat intr-o ipotetica lume supranaturala in care nu e suferinta sau e pe veci. totusi eu cred ca entropia maxima este stare spre care tinde universul, de aceea mai cred ca ipoteza mortii totale, sau a haosului perfect, starea de energie minima este mult mai naturala decat orice altceva.

[Jane Says]

În prealabil postat de heorhe

De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.
asa ca ne formam fiecare niste opinii, sperante sau credinte despre acesta.
Speranta mea este ca moartea e desavarsita, eu ma simt mai bine si mai natural astfel decat intr-o ipotetica lume supranaturala in care nu e suferinta sau e pe veci. totusi eu cred ca entropia maxima este stare spre care tinde universul, de aceea mai cred ca ipoteza mortii totale, sau a haosului perfect, starea de energie minima este mult mai naturala decat orice altceva.

Daca entropia maxima este starea spre care tine universul (si nu neg, ar fi, daca nu am avea un Dumnezeu care sa tina acest univers) atunci de ce toata viata are tendinta sa se structureze, sa se supra-structureze, diversifice, organizeze si asa mai departe. Adica o chestie foarte non-entropica ba chiar anti-entropica si care as zice ca zadarniceste sperantele noastre in legatura cu entropia maxima.
Daca entropia ar fi legea, atunci nu am vedea stele nascandu-se inca, sori tineri si asa mai departe. Am vedea doar descompunere si dezorganizare peste tot si nici universul nu ar fi ajuns macar in starea de a se dezorganiza (pentru ca nu s-ar fi organizat niciodata).

[heorhe]

În prealabil postat de Jane Says

Daca entropia maxima este starea spre care tine universul (si nu neg, ar fi, daca nu am avea un Dumnezeu care sa tina acest univers) atunci de ce toata viata are tendinta sa se structureze, sa se supra-structureze, diversifice, organizeze si asa mai departe. Adica o chestie foarte non-entropica ba chiar anti-entropica si care as zice ca zadarniceste sperantele noastre in legatura cu entropia maxima.
Daca entropia ar fi legea, atunci nu am vedea stele nascandu-se inca, sori tineri si asa mai departe.

este corect ce zici aici.

Intradevar universul este structurat acum si a avut o cauza initiala pentru aceasta. Materia este legata, s-au format fiinte vii si chiar a aparut inteligenta. Poate toate din cauza unui creator, nu stim , dar e foarte plauzibil.

Dar totusi, electronii se descompun , neutronii se descompun, atomii se disipa, materia vie se dezintegreaza si putrezeste, totul se descompune in timp la cele mai mici componente, trebuie doar timp pentru asta.

Creeatorul poate sa aleaga sa mentina aceasta legatura pentru putin timp, mult timp , sau pentru totdeauna. Aceasta este calea supranaturala, cineva se opune descompunerii.

Eu totusi afirma ca , calea naturala este cea a descompunerii, si nu ma opun descmpunerii , o accept.

[delia31]

În prealabil postat de heorhe

este corect ce zici aici.

Intradevar universul este structurat acum si a avut o cauza initiala pentru aceasta. Materia este legata, s-au format fiinte vii si chiar a aparut inteligenta. Poate toate din cauza unui creator, nu stim , dar e foarte plauzibil.

Dar totusi, electronii se descompun , neutronii se descompun, atomii se disipa, materia vie se dezintegreaza si putrezeste, totul se descompune in timp la cele mai mici componente, trebuie doar timp pentru asta.

Creeatorul poate sa aleaga sa mentina aceasta legatura pentru putin timp, mult timp , sau pentru totdeauna. Aceasta este calea supranaturala, cineva se opune descompunerii.

Eu totusi afirma ca , calea naturala este cea a descompunerii, si nu ma opun descmpunerii , o accept.

heorhe draga

Daca-mi permiti - o mica nuanta de natura etimologica pornind de la ce am subliniat in postarea ta.

Termenul descompunere – inseamna a desface ceva in partile din care e compus, din care e pus laolalta.

Se poate descompune doar ceea ce este compus.

In ce-l priveste pe om, moartea nu inseamna des-compunere (in sensul de nimicire, de transformare in ,,nimic,,) , ci doar despartire a sufletului de trup:

apoi, doar trupul, care e materie, se intoarce in pamantul din care a fost luat, se descompune in elementele organice din care e alcatuit, in particulele din care a fost creat, se dezintegreaza, se atomizeaza, cum vrei tu sa-i zici.

DAR sufletul (care e imaterial) se intoarce la Dumnezeu Cel care l-a dat (la facere, Dumnezeu „a suflat asupra omului suflare de viata si s-a făcut omul intru suflet viu”).

Fiecarui om, Dumnezeu ii creeaza sufletul din suflarea Lui, fara sa insemne ca ar fi parte din divinitate. Sufletul e nemuritor prin vointa lui Dumnezeu.

Iar ceea ce este creat din suflarea Celui ce este Fiinta nu poate deveni nefiinta.
Prin suflet, omul e o fiinta aflata in cel mai intim grad de rudenie cu FIINTA-prin excelenta-ce-nu-se-descompune-niciodata incat nu are cum sa se neantizeze.

Fiind de origine divina, sufletul este co-proprietatea persoanei careia i l-a incredintat Daruitorul iar el e liber sa-i dea ce orientare doreste, dar nu are cum sa-l des—fiinteze.

Prin suflet, omul e in legatura continua cu Dumnezeu. Fie o legatura de iubire ( mai mult sau mai putin intensa), fie una de sfidare sau respingere a iubirii. In functie de alegerea fiecaruia.

Dar nu are cum sa nu fie deloc in vreo relatie. nici atata timp cat vietuieste in trup, nici dupa ce se desparte de trup.

Sufletul e simplu, nu se poate des-compune si atomiza asemenea materiei. Odata creat de Fiinta si atribuit, asimilat, daruit unui trup, el nu are cum sa fie ,,a-nulat,,, redus la nefiinta dupa moartea trupului.
El e in permanenta in legatura cu izvorul lui din care a iesit.

Asa ca, oricat de convenabila ti s-ar parea non-existenta ca alternativa la ideea de nemurire (in 2 variante opuse , fie impreuna cu Dumnezeu, fie in afara Lui), ontologic vorbind, nici unui suflet nu-i este la indemana sa se neantizeze, sa nu fi existat niciodata.

ceea ce e creat din suflarea Fiintei nu se poate des-fiinta si intra in non-fiinta. E o imposibilitate ontologica si logica.


Intr-adevar, omul poate, in functie de libertatea proprie sa aleaga sa fiinteze impreuna cu Fiinta sau in afara acesteia dar nu poate ca dupa moarte sa faca sa nu fi existat niciodata.

Dumnezeu ne-a creat ca suflete tocmai ca sa fie intr-o relatie neintrerupta cu noi. El o vrea de iubire reciproca, de aceea nici nu ne obliga la nimic si ne respecta libertatea.

Celor care raspund iubirii Lui, prin Hristos-cel ce e si Dumnezeu si om, le da putere ca la moartea trupului, sufletul sa se intoarca la izvorul de unde a izvorat.
Pentru Dumnezeu, nici o persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exista.

Insa celor care-L refuza cu obstinatie, le respecta optiunea de a fiinta in afara Fiintei. Insa nu-i face ca si cum nu ar fi existat niciodata.
Nu le des—fiinteaza sufletul.

Iar la sfarsitul veacurilor, Dumnezeu va invia si trupurile moarte si le va uni din nou cu sufletele . unora le va fi spre fericire vesnica, altora spre chin vesnic.

[heorhe]

În prealabil postat de delia31

heorhe draga

Daca-mi permiti - o mica nuanta de natura etimologica pornind de la ce am subliniat in postarea ta.

Termenul descompunere – inseamna a desface ceva in partile din care e compus, din care e pus laolalta.

Totusi n-as vrea ca discutia sa ia o intorsatura etimologica.

Sunt de acord ca trupul si alte obiecte sunt de oigine materiala si se descompun.
Dar sufletul desi nu e material, voi afirmati ca exista. Pot sa accept asta.
Deci daca exista atunci e creat, de Dumnezeu probabil.
Daca e creat, poate fi distrus, printr-un proces invers, tot de Dumnezeu probabil.
Iata ca vorbim despre ceva care nu exista (nu este material) ca si cum ar exista, se poate creea si distruge (Dumnezeu e atotputernic, poate distruge orice).

Asa in forma total de neinteles in care exista sufletul, totusi e creatie, si daca e creatie e materie, materia din care e format sufletul.

E, n-ar fi fost mai simplu pentru noi toti daca nici macar nu ar fi existat acest suflet ? Dar daca tot s-a intamplat sa se nasca sufletul nostru, nu e mai eficient ca el sa dispara la un moment dat ? De ce trebuie sa existe o lupta pentru curatarea sufletului cand ea ar putea sa nu existe. Adica de ce preferati chinul in locul nimicului ?

[Pandion]

În prealabil postat de heorhe

De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.

Datoria noastra este sa cautam adevarul, fie ca il gasim sau nu. Oricum nu putem descoperi decat parti din adevar, cel absolut nefiind accesibil pentru noi la acest nivel.