Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[zorobabel]

În prealabil postat de OmuBun

Gradina lui Dumnezeu e mare si incapatoare pentru toata lumea.

O fi gradina lui Dumnezeu mare, insa in ea vor intra doar cei ce se incred in Hristos. Nimeni altcineva.

În prealabil postat de OmuBun

Eu nu stiu ce Sfanta Scriptura ai citit tu, dar cu certitudine nu e una si aceeasi.

Sf Scriptura e una singura, deci probabil am citit amandoi aceeasi Scriptura numai ca mesajul pe care fiecare il scoate de acolo e diferit, iar la tine f probabil apar idei care nu se regasesc in Sf Scriptura. Mesajul lui Hristos este clar, omul poate fi mantuit doar in timpul vietii, nu dupa. Ca omul sa fie mantuit el trebuie sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, ori acest lucru este posibil cat timp omul este in viata. Daca iti amintesti pilda cu bogatul si saracul Lazar ai sa vezi ca pt bogat nu mai era nici o sansa, desi avea rude in viata. Iti mai redau cateva versete care exprima necesitatea pocaintei :

"Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre." - Fapte 3:19

"Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." - Fapte 2:37-38

Te intreb eu pe tine 2 lucruri la care as dori sa imi raspunzi:
1) poate omul fi mantuit fara sa se pocaiasca?
2)poate omul sa se pocaiasca dupa ce a murit?

În prealabil postat de OmuBun

Hai sa luam un caz recent (despre care s-a tot vorbit pe-aici, dar eu am cautat sa stau departe): Madalina Manole. Cine sa-i spuna "Dumnezeu s-o ierte!" si pe ce temei? Cine sa se roage pentru ea cand orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu si deci este inutila orice incercare, ba chiar ar sfida invataturile sfintilor parinti.

Madalina Manole, din ce am vazut, si-a facut-o cu mana ei. Poate sa ii spuna oricine Dumnezeu s-o ierte dar asta nu inseamna ca Dumnezeu o va ierta. La fel, oricine se poate ruga pentru ea dar nu inseamna ca Dumnezeu va raspunde pozitiv la aceea rugaciune.
Tu trebuie sa intelegi un lucru, Dumnezeu nu se contrazice, ori daca El afirma ca omul trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuit apoi degeaba te rogi tu pentru cineva mort sa fie mantuit, practic tu incerci sa il faci pe Dumnezeu sa isi nege afirmatiile si sa mantuiasca pe cineva fara ca acea persoana sa se fi pocait. Iar in al doilea rand Dumnezeu NU POATE ierta pe cineva care nu s-a pocait, daca ar face-o inseamna ca ar fi un Dumnezeu nedrept.

În prealabil postat de OmuBun

Pai daca toate celelalte pacate pot fi iertate daca cineva se indeletniceste de omul acela pacatos (ca pentru pacatosi se fac pomenirile si milosteniile, nu pentru sfinti! La cei care au trait dupa legile Lui Dumnezeu si au ajuns sfinti, ne rugam noi sa ne mijloceasca in rugaciunile noastre!...), nu ti se pare corect ca acel suflet sa fie scos din iad la un moment dat?

Nu e vorba daca mi se pare mie corect sau nu sa fie scos din iad respectivul, ci intrebarea care se pune e urmatoarea, persoana respectiva de ce nu s-a pocait cat a fost in viata? Ce a oprit-o?
O persoana poate fi mantuita prin jerfta lui Hristos doar, ori daca ea a respins aceasta jertfa si prefera sa traiasca in pacat, degeaba te rogi pt ea dupa ce a murit, nu se mai poate face nimic. Din nou iti amintesc pilda cu Lazar si bogatul.
Un alt aspect pe care il omiti e faptul ca iadul este vesnic, chinurile sunt vesnice, ori daca cineva poate fi scos din iad inseamna ca suferinta a fost temporara si nu vesnica.

În prealabil postat de OmuBun

Oare nu S-a pogorat Mantuitorul si a faramat legaturile iadului si odata cu ele si pacatele neamului omenesc?

Mantuitorul a zdrobit moartea, dar omul ca sa fie mantuit trebuie sa se pocaiasca. Jertfa lui Hristos are efect doar asupra celor ce se incred in El. Toti au sansa pocaintei dar nu toti se vor pocai. Uita-te in jurul tau, ti se pare ca oamenii traiesc in ascultare de Dumnezeu?La tot pasul injuraturi, hotii etc. Tu crezi ca astfel de oameni daca nu se pocaiesc vor intra in imparatia lui Dumnezeu?

În prealabil postat de OmuBun

Oare nu ne vorbeste orice parinte la predica de dupa sf. Liturghie cum spun sfintii Parinti ca in fiecare clipa, datorita rugaciunilor care se fac pentru cei repausati, se ridica spre rai zeci si zeci de suflete care au dobandit pana la urma iertarea si mila Lui Dumnezeu?

Revin la intrebarea dinainte, cei care sunt morti de ce nu s-au pocait cat au fost in viata?
De ce se merge pe ideea asta nescripturistica a mantuirii numai dupa moarte?da in timpul vietii ce-au facut oamenii aia de nu s-au pocait?cine i-a oprit sa se pocaiasca?
Iertarea si mila lui Dumnezeu o primesti doar aici pe pamant, daca pleci de aici neimpacat cu Dumnezeu nu mai e nici o sansa.

În prealabil postat de OmuBun

Si totusi... exista iubire (chiar pentru cei plecati!) Exista si blestem, din pacate... Si atatea sfinte biserici unde se fac slujbe, rugaciuni si molifte!... Intrebarea se pune daca noi la randul nostru vom avea sansa ca cineva sa se roage pentru iertarea pacatelor noastre si sa aprinda o lumanare din cand in cand in numele nostru?... Bine-ar fi sa ne bizuim pe noi, nu pe vrabia de pe gard!...

Daca traiesti in ascultare de Dumnezeu nu mai e nevoie sa se roage cineva pentru tine dupa ce ai murit. Talharul de pe cruce a fost mantuit prin pocainta, nu prin rugaciunile altcuiva. Ma repet din nou, pocainta e singura modalitate de a intra in prezenta lui Dumnezeu, asta invata Sf Scriptura.De aceea a murit Hristos, "ca oricine se increde in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica". Problema e ca te poti increde in Hristos aici pe pamant, nu dupa.

În prealabil postat de zorobabel

O fi gradina lui Dumnezeu mare, insa in ea vor intra doar cei ce se incred in Hristos. Nimeni altcineva.

Eu ma refeream la gradina de pe pamant. Despre cealalta... ai perfecta dreptate.

În prealabil postat de zorobabel

Sf Scriptura e una singura, deci probabil am citit amandoi aceeasi Scriptura...

Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...

În prealabil postat de zorobabel

Te intreb eu pe tine 2 lucruri la care as dori sa imi raspunzi:
1) poate omul fi mantuit fara sa se pocaiasca?
2)poate omul sa se pocaiasca dupa ce a murit?

1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...
2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.

În prealabil postat de zorobabel

Madalina Manole, din ce am vazut, si-a facut-o cu mana ei.

Asta ziceam si eu: cazul sinucigasilor este din start trecut in randul celor fara de sansa.

În prealabil postat de zorobabel

Tu trebuie sa intelegi un lucru, Dumnezeu nu se contrazice, ori daca El afirma ca omul trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuit apoi degeaba te rogi tu pentru cineva mort sa fie mantuit, practic tu incerci sa il faci pe Dumnezeu sa isi nege afirmatiile si sa mantuiasca pe cineva fara ca acea persoana sa se fi pocait. Iar in al doilea rand Dumnezeu NU POATE ierta pe cineva care nu s-a pocait, daca ar face-o inseamna ca ar fi un Dumnezeu nedrept.

Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.

În prealabil postat de zorobabel

Nu e vorba daca mi se pare mie corect sau nu sa fie scos din iad respectivul, ci intrebarea care se pune e urmatoarea, persoana respectiva de ce nu s-a pocait cat a fost in viata? Ce a oprit-o?

Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu? Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine? Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.

În prealabil postat de zorobabel

O persoana poate fi mantuita prin jerfta lui Hristos doar,

Nu discutam despre pagani, sectanti sau eretici.

În prealabil postat de zorobabel

Un alt aspect pe care il omiti e faptul ca iadul este vesnic, chinurile sunt vesnice, ori daca cineva poate fi scos din iad inseamna ca suferinta a fost temporara si nu vesnica.

Exact, dar asta nu datorita lui, ci a celor ce au facut canoane si rugaciuni mari pentru el.

În prealabil postat de zorobabel

Uita-te in jurul tau, ti se pare ca oamenii traiesc in ascultare de Dumnezeu?La tot pasul injuraturi, hotii etc. Tu crezi ca astfel de oameni daca nu se pocaiesc vor intra in imparatia lui Dumnezeu?

Sigur ca vor intra! Dar numai pentru a vedea ce au pierdut. Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.

În prealabil postat de zorobabel

Revin la intrebarea dinainte, cei care sunt morti de ce nu s-au pocait cat au fost in viata?
De ce se merge pe ideea asta nescripturistica a mantuirii numai dupa moarte?da in timpul vietii ce-au facut oamenii aia de nu s-au pocait?cine i-a oprit sa se pocaiasca?

Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!

În prealabil postat de zorobabel

Daca traiesti in ascultare de Dumnezeu nu mai e nevoie sa se roage cineva pentru tine dupa ce ai murit. Talharul de pe cruce a fost mantuit prin pocainta, nu prin rugaciunile altcuiva.

Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai. Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

[VasilePr]

În prealabil postat de OmuBun

Eu ma refeream la gradina de pe pamant. Despre cealalta... ai perfecta dreptate.



Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...


1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...
2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.


Asta ziceam si eu: cazul sinucigasilor este din start trecut in randul celor fara de sansa.


Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.



Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu? Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine? Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.


Nu discutam despre pagani, sectanti sau eretici.


Exact, dar asta nu datorita lui, ci a celor ce au facut canoane si rugaciuni mari pentru el.


Sigur ca vor intra! Dar numai pentru a vedea ce au pierdut. Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.


Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!


Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai. Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

Doamne ajută!
Mi-a plăcut "discuția" voastră, este interesantă, şi nu numai că îmi place cum gândeşte "OmuBun", dar are dreptate în toate răspunsurile, şi pe lângă ele ar fi multe de adăugat despre acest subiect.
Să nu uităm O CLIPĂ că judecăţile lui Dumnezeu sunt TOTAL diferite de ale oamenilor şi FOARTE ADÂNCI, şi că El este IZVORUL IUBIRII (..."ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de Dânsul". - Psalmul 102), dar şi al DREPTĂŢII...!!!
Bucurii multe, Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

[zorobabel]

În prealabil postat de OmuBun

Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...

Nu le pasa in acel moment dar bogatul ia in calcul o eventuala posibilitate ca ei sa se trezeasca, si de aceea ii spune Avraam sa asculte de Moise si proroci. Oricum, lasand asta la o parte, ce te faci daca unu moare nemantuit si urmasii lui au aceleasi inclinatii "spirituale" ca raposatu, adica nepasare de sufletele lor?

În prealabil postat de OmuBun

1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...

Imi pare rau dar aici gresesti. Nimeni nu poate fi mantuit fara sa se pocaiasca. Chiar daca cineva ar avea x copii care aleg monahismul, persoana respectiva trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuita. Pacatele omului sunt iertate doar prin pocainta personala.

În prealabil postat de OmuBun

2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.

Intrebarea a doua era legata de prima, daca un om moare fara sa se fi pocait nu poate sa se mai pocaiasca dupa moarte ceea ce face ca acel om sa fie condamnat la iad. Pocainta se poate face cat timp omul este in viata.

În prealabil postat de OmuBun

Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.

Pai din ce sugerezi tu Dumnezeu s-ar contrazice. E un verset in Proverbele lui Solomon care spune asa:
"Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului."
Te intreb eu pe tine, omul pacatos este vinovat sau nu?
Daca este vinovat si Dumnezeu il iarta, atunci inseamna ca Dumnezeu e nedrept. Numai cei care se incred in Hristos au pacatele iertate si sunt considerati drepti, pentru ca Hristos a platit pentru ei. Dar ceilalti.....nici o sansa.

În prealabil postat de OmuBun

Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu?

Din contra, am certitudinea mantuirii prin ceea ce a facut Hristos pentru mine. Daca ma bazam pe mine, as fi fost pierdut.
Mila lui Dumnezeu nu se acorda pe merit. Dumnezeu are mila de cine vrea si se indura de cine vrea.

În prealabil postat de OmuBun

Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine?

Nu am ce sa fac pentru strabunii mei pentru ca sunt morti(ma refer la bunici si predecesorii lor). Ori daca sunt morti nu vad ce-as mai putea face pentru ei. Pe copii mei ii educ sa asculte de Dumnezeu, asta e cel mai important. Degeaba ii invat sa faca anumite lucruri pentru mine daca ei se vor pierde din cauza ca nu s-au intors la Dumnezeu.
Intrebi de ce le-ar pasa la copii mei de mine? Pentru ca sunt tatal lor , de aceea. Nu pentru ca fac nu stiu ce lucruri pentru strabuni mei.

În prealabil postat de OmuBun

Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.

Nu vad la ce mi-ar folosi sa vina Lazar sa faca ceea ce zici tu. Pe mine m-a iertat Hristos, nu Lazar. Si daca Hristos m-a iertat atunci sunt iertat.

În prealabil postat de OmuBun

Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.

Te-as ruga sa imi arati unde scrie in Sf Scriptura ca mortii pot contribui la mantuirea mea?Ca zici ca e plina Sf Scriptura de astfel de lucruri. Singurul mod prin care pot contribui este prin exemplul propriu.

În prealabil postat de OmuBun

Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!

Pai daca ignoranta, anturajul etc i-au oprit e vina lor. Au preferat calea pacatului in locul cailor lui Dumnezeu, si asta i-a condamnat la iad.
De acord, calea celui rau e mult mai usoara, numai ca duce la moarte iar omul daca accepta aceea cale va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru asta. Uite ce spune Domnului lui Iezechiel:

"Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?"

Omul ca sa fie mantuit trebuie sa se intoarca de la caile lui pacatoase. Nu exista alta posibilitate. Nu merge cu scuzele la Dumnezeu(am fost ignorant, anturajul m-a tras in jos etc etc).

În prealabil postat de OmuBun

Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai.

Talharul de pe cruce a fost mantuit pentru ca s-a pocait. De aceea Hristos i-a zis ca va fi cu El in cer. De unde stii ca celalalt talhar era mai pacatos decat el? Nu ai de unde sa stii, ceea ce e de stiut e faptul ca acest talhar s-a pocait si a fost mantuit.
Portita catre rai i-a fost deschisa in momentul in care a constientizat starea de pacat in care se afla. Multi constientizeaza pacatul dar prefera sa traiasca in pacat si-l resping pe Dumnezeu.

În prealabil postat de OmuBun

Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

Nu trebuie sa fim siguri pe noi, ci pe ceea ce spune Dumnezeu in Sf Scriptura. Dumnezeu e cel care a facut lumea si El ne-a spus cum putem fi impreuna cu El.
Daca asculti de Dumnezeu nu esti in inselare.

În prealabil postat de zorobabel

... Nimeni nu poate fi mantuit fara sa se pocaiasca. Chiar daca cineva ar avea x copii care aleg monahismul, persoana respectiva trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuita. Pacatele omului sunt iertate doar prin pocainta personala.

OK! Ai dreptate. Eu nu te mai contrazic. E bine-asa!

Din contra, am certitudinea mantuirii prin ceea ce a facut Hristos pentru mine. Daca ma bazam pe mine, as fi fost pierdut.
Mila lui Dumnezeu nu se acorda pe merit. Dumnezeu are mila de cine vrea si se indura de cine vrea.
(...)Nu vad la ce mi-ar folosi sa vina Lazar sa faca ceea ce zici tu. Pe mine m-a iertat Hristos, nu Lazar. Si daca Hristos m-a iertat atunci sunt iertat.

Din pacate aici nu stiu ce vrei sa spui. Teoria ta se contrazice foarte clar. NIMENI nu se mantuieste de unul singur, ci prin Biserica Lui Hristos. Iar Biserica Lui Hristos inseamna ceea ce stim cu totii ca inseamna, incepand de la Sfintii Apostoli si pana la preoti, protosingheli, diaconi, etc. Toti se roaga, leaga si dezleaga! Pentru cine? Pentru noi cei vii si pentru-ai nostri cei plecati dintre noi (daca... nu s-au sinucis!!!) Nu sunt in masura sa dau verdicte, dar certitudinea ta cum ca esti deja mantuit (mai era si penticostalul-cel-mantuit, dar a inteles pana la urma ca "toamna se numara bobocii") prin ceea ce faci tu personal, cand nici cel mai ostenitor dintre calugari sau pusinici, nu poate sa spuna asa ceva, pe mine iarasi ma sperie si te-as ruga sa incerci sa nu mai dovedesti nimanui nimic despre toate astea fiindca nu ti le cere nimeni, dar iti pot face mult rau si nu se merita.

Omul ca sa fie mantuit trebuie sa se intoarca de la caile lui pacatoase. Nu exista alta posibilitate. Nu merge cu scuzele la Dumnezeu(am fost ignorant, anturajul m-a tras in jos etc etc).

Dragul meu, ne nastem fiecare sub un semn, desi se spune ca suntem cu totii egali. Totusi unii sunt ... mai egali. Printre marile mele dureri pe care le am, una este si aceea ca, desi am incercat, nu pot sa-mi conving nici un frate sa se apropie de biserica asa cum ar trebui, desi ei se considera crestini. Cu ce suntem noi mai merituosi ca ne-am nascut in Romania si nu in Ecuador? Cu ce sunt eu mai merituos ca mi-a dat Dumnezeu un Inger Pazitor mai convingator decat au primit fratii mei. Vezi tu? Cam asta-i si cu... ignoranta asta! Venim pe lume cu o zestre genetica si cu niste pacate pe care trebuie sa le tragem. Ele NU sunt ale noastre, iar tu care ai citit Sf Scriptura din scoarta-n scoarta ar trebui sa stii. Daca nu te rogi pentru strabunii tai, tu si copiii tai TREBUIE sa le duceti pacatele din neam in neam, pentru ca asa sta scris, iar Mantuitorul Hristos a spus-o de nenumarate ori intr-o forma sau alta. Nu stiu cum sa fac ca sa intelegi, dar nu pot s-o iau de la "facere" ca sa pot intra in acceptiunea ta despre acest aspect.

Daca asculti de Dumnezeu nu esti in inselare.

Poate ne spui si noua pe ce frecventa emite, fiindca multi pretind ca sunt emisari ai Lui Dumnezeu!

[zorobabel]

În prealabil postat de OmuBun

OK! Ai dreptate. Eu nu te mai contrazic. E bine-asa!

Nu e vorba ca am eu dreptate, ca nu asta e important. Important e sa ne formam convingerile pe baza a ceea ce spune Sf Scriptura, ori daca acolo se spune ca omul poate fi mantuit doar daca se pocaiete atunci sa nu incercam sa schimbam Sf Scriptura doar pentru a valida ideile noastre.

În prealabil postat de OmuBun

Din pacate aici nu stiu ce vrei sa spui. Teoria ta se contrazice foarte clar. NIMENI nu se mantuieste de unul singur, ci prin Biserica Lui Hristos.

Unde am zis eu ca cineva se mantuieste singur? Nu am zis asa ceva, am zis ca omul se mantuieste prin credinta in Hristos. Omul nu se poate mantui singur, nu are puterea asta. Numai jertfa lui Hristos poate plati pentru pacatele cuiva.

În prealabil postat de OmuBun

Iar Biserica Lui Hristos inseamna ceea ce stim cu totii ca inseamna, incepand de la Sfintii Apostoli si pana la preoti, protosingheli, diaconi, etc. Toti se roaga, leaga si dezleaga! Pentru cine? Pentru noi cei vii si pentru-ai nostri cei plecati dintre noi (daca... nu s-au sinucis!!!)

Ei se roaga, dar nu inseamna ca ei te mantuie, un om daca nu se pocaieste se pot ruga toti preotii impreuna pentru el, va merge in iad. Si aici ma refer la cei vii, la cei morti chiar nu mai ai ce sa le faci.

În prealabil postat de OmuBun

Nu sunt in masura sa dau verdicte, dar certitudinea ta cum ca esti deja mantuit (mai era si penticostalul-cel-mantuit, dar a inteles pana la urma ca "toamna se numara bobocii") prin ceea ce faci tu personal, cand nici cel mai ostenitor dintre calugari sau pusinici, nu poate sa spuna asa ceva, pe mine iarasi ma sperie si te-as ruga sa incerci sa nu mai dovedesti nimanui nimic despre toate astea fiindca nu ti le cere nimeni, dar iti pot face mult rau si nu se merita.

Pai am certitudinea ca sunt mantuit, ce e asa greu de inteles lucrul acesta.
"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Vezi ce zice Ioan? "ca sa stiti ca aveti viata vesnica".
Tu nu ai inteles faptul ca mantuirea e un har, si ca nu prin osteneala o capeti. Poti sa te ostenesti oricat, daca nu te increzi in Hristos, nu ai facut nimic. Osteneala nu te mantuie ci Hristos. In schimb, pentru cei mantuiti, osteneala le aduce o rasplata in cer.

În prealabil postat de OmuBun

Dragul meu, ne nastem fiecare sub un semn, desi se spune ca suntem cu totii egali. Totusi unii sunt ... mai egali. Printre marile mele dureri pe care le am, una este si aceea ca, desi am incercat, nu pot sa-mi conving nici un frate sa se apropie de biserica asa cum ar trebui, desi ei se considera crestini.

Tu nu ii poti convinge, ei trebuie sa constientizeze starea in care se afla. Tu doar le poti spune ca desi se considera crestini, f probabil nu sunt.
Regele David spune asa intr-unul din psalmi(121):
"Mă bucur când mi se zice: ’Haidem la Casa Domnului!’.”

În prealabil postat de OmuBun

Cu ce suntem noi mai merituosi ca ne-am nascut in Romania si nu in Ecuador? Cu ce sunt eu mai merituos ca mi-a dat Dumnezeu un Inger Pazitor mai convingator decat au primit fratii mei. Vezi tu? Cam asta-i si cu... ignoranta asta!

Puteai sa te nasti si in Ecuador, nu vad care e problema. De fapt cei mai multi ar pleca din Romania si o considera ca un deserviciu ca s-au nascut aici.
Asta cu ingerul convingator e poveste pentru copii, problema e ca tu ai fost mai receptiv la mesajul lui Dumnezeu, iar ei nu. Nu tine de nici un inger raportarea noastra la Dumnezeu, ci de noi insine.

În prealabil postat de OmuBun

Venim pe lume cu o zestre genetica si cu niste pacate pe care trebuie sa le tragem. Ele NU sunt ale noastre, iar tu care ai citit Sf Scriptura din scoarta-n scoarta ar trebui sa stii.

Pe ce te bazezi cand spui ca trebuie sa trag pentru niste pacate care nu sunt ale mele? Ia uite ce spun Sf Scriptura:
"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." - Iezechiel 18:20

"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." - Ieremia31:29-30

TI-am redat 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va raspunde pentru pacatele PROPRII si nu ale strabunilor.

Si in plus de asta, daca Hristos m-a iertat, a luat pacatele mele asupra Lui....

În prealabil postat de OmuBun

Daca nu te rogi pentru strabunii tai, tu si copiii tai TREBUIE sa le duceti pacatele din neam in neam, pentru ca asa sta scris, iar Mantuitorul Hristos a spus-o de nenumarate ori intr-o forma sau alta. Nu stiu cum sa fac ca sa intelegi, dar nu pot s-o iau de la "facere" ca sa pot intra in acceptiunea ta despre acest aspect.

Nu trebuie sa duc pacatele nimanui, asta e o teorie omeneasca, ti-am redat mai sus 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va plati pt pacatele lui.
Si inca o data repet, daca Hristos m-a mantuit pacatele mele sunt luate asupra Lui. Dar se pare ca tu nu ai inteles deloc mesajul Evangheliei.

În prealabil postat de OmuBun

Poate ne spui si noua pe ce frecventa emite, fiindca multi pretind ca sunt emisari ai Lui Dumnezeu!

Sf Scriptura, ea contine mesajul lui Dumnezeu pentru om.

[gabriela8]

Vai, Zorobabel, ce mai despici firul in patru Spune-ne si nou de ce cult apartii?

[MariS_]

În prealabil postat de zorobabel

Pai am certitudinea ca sunt mantuit, ce e asa greu de inteles lucrul acesta.
"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Vezi ce zice Ioan? "ca sa stiti ca aveti viata vesnica".
Tu nu ai inteles faptul ca mantuirea e un har, si ca nu prin osteneala o capeti. Poti sa te ostenesti oricat, daca nu te increzi in Hristos, nu ai facut nimic. Osteneala nu te mantuie ci Hristos. In schimb, pentru cei mantuiti, osteneala le aduce o rasplata in cer.

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.
Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[heorhe]

În prealabil postat de MariS_

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.
Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Asta imi ridica un nou semn de intrebare. Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

[zorobabel]

În prealabil postat de MariS_

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

nu trebuie sa iti ceri iertare, de aceea e forum, sa putem discuta :). Deci interventiile tale sunt binevenite.

În prealabil postat de MariS_

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.

Corect. A crede in Hristos nu inseamna cred acum si gata ci e o credinta continua.

În prealabil postat de MariS_

Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ai partial dreptate. E drept, sunt unii care cred pentru o perioada si apoi nu mai cred.
Daca iti amintesti pilda semanatorului , se vorbeste acolo despre unii oameni care primesc cuvantul cu bucurie dar pana la o perioada. Hristos nu vorbeste despre acei oameni ca ar fi credinciosi deoarece spune despre ei ca "nu aveau radacina".
Singurii care sunt considerati crestini sunt cei care au ascultat cuvantul, l-au inteles si aduc rod. Asta e dovada faptului ca cineva e credincios, ca aduce rod.
In 1 Ioan 2:19 se spune asa:
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Mediteaza asupra acestui verset si asupra afirmatiei lui Ioan "daca ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi".
Asta spune clar ca cei ce sunt crestini raman alaturi de Dumnezeu.
Cei care sunt credinciosi, sunt protejati de Dumnezeu. Dupa cum afirmi si tu omul e slab si fara puterea lui Dumnezeu nu poate rezista. Uite ce afirma Iuda in epistola sa:

"Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!".

Ceea ce spun aceste versete f clar este faptul ca orice crestin e pazit de puterea lui Dumnezeu si lucru asta e cat se poate de incurajator. Daca ne-am bizui doar pe puterile noastre am fi pierduti, dar slava lui Dumnezeu, ca prin puterea lui suntem paziti.
Faptul ca un credincios e mantuit nu inseamna ca sta cu burta la soare, cum afirmi tu, ci inseamna ca Dumnezeu lucreaza in el si-l face roditor. Omul nascut din nou e un om care asculta de Dumnezeu, nu care sta cu burta la soare.