Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[Jane Says]

În prealabil postat de heorhe

De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.
asa ca ne formam fiecare niste opinii, sperante sau credinte despre acesta.
Speranta mea este ca moartea e desavarsita, eu ma simt mai bine si mai natural astfel decat intr-o ipotetica lume supranaturala in care nu e suferinta sau e pe veci. totusi eu cred ca entropia maxima este stare spre care tinde universul, de aceea mai cred ca ipoteza mortii totale, sau a haosului perfect, starea de energie minima este mult mai naturala decat orice altceva.

Daca entropia maxima este starea spre care tine universul (si nu neg, ar fi, daca nu am avea un Dumnezeu care sa tina acest univers) atunci de ce toata viata are tendinta sa se structureze, sa se supra-structureze, diversifice, organizeze si asa mai departe. Adica o chestie foarte non-entropica ba chiar anti-entropica si care as zice ca zadarniceste sperantele noastre in legatura cu entropia maxima.
Daca entropia ar fi legea, atunci nu am vedea stele nascandu-se inca, sori tineri si asa mai departe. Am vedea doar descompunere si dezorganizare peste tot si nici universul nu ar fi ajuns macar in starea de a se dezorganiza (pentru ca nu s-ar fi organizat niciodata).

[heorhe]

În prealabil postat de Jane Says

Daca entropia maxima este starea spre care tine universul (si nu neg, ar fi, daca nu am avea un Dumnezeu care sa tina acest univers) atunci de ce toata viata are tendinta sa se structureze, sa se supra-structureze, diversifice, organizeze si asa mai departe. Adica o chestie foarte non-entropica ba chiar anti-entropica si care as zice ca zadarniceste sperantele noastre in legatura cu entropia maxima.
Daca entropia ar fi legea, atunci nu am vedea stele nascandu-se inca, sori tineri si asa mai departe.

este corect ce zici aici.

Intradevar universul este structurat acum si a avut o cauza initiala pentru aceasta. Materia este legata, s-au format fiinte vii si chiar a aparut inteligenta. Poate toate din cauza unui creator, nu stim , dar e foarte plauzibil.

Dar totusi, electronii se descompun , neutronii se descompun, atomii se disipa, materia vie se dezintegreaza si putrezeste, totul se descompune in timp la cele mai mici componente, trebuie doar timp pentru asta.

Creeatorul poate sa aleaga sa mentina aceasta legatura pentru putin timp, mult timp , sau pentru totdeauna. Aceasta este calea supranaturala, cineva se opune descompunerii.

Eu totusi afirma ca , calea naturala este cea a descompunerii, si nu ma opun descmpunerii , o accept.

[delia31]

În prealabil postat de heorhe

este corect ce zici aici.

Intradevar universul este structurat acum si a avut o cauza initiala pentru aceasta. Materia este legata, s-au format fiinte vii si chiar a aparut inteligenta. Poate toate din cauza unui creator, nu stim , dar e foarte plauzibil.

Dar totusi, electronii se descompun , neutronii se descompun, atomii se disipa, materia vie se dezintegreaza si putrezeste, totul se descompune in timp la cele mai mici componente, trebuie doar timp pentru asta.

Creeatorul poate sa aleaga sa mentina aceasta legatura pentru putin timp, mult timp , sau pentru totdeauna. Aceasta este calea supranaturala, cineva se opune descompunerii.

Eu totusi afirma ca , calea naturala este cea a descompunerii, si nu ma opun descmpunerii , o accept.

heorhe draga

Daca-mi permiti - o mica nuanta de natura etimologica pornind de la ce am subliniat in postarea ta.

Termenul descompunere – inseamna a desface ceva in partile din care e compus, din care e pus laolalta.

Se poate descompune doar ceea ce este compus.

In ce-l priveste pe om, moartea nu inseamna des-compunere (in sensul de nimicire, de transformare in ,,nimic,,) , ci doar despartire a sufletului de trup:

apoi, doar trupul, care e materie, se intoarce in pamantul din care a fost luat, se descompune in elementele organice din care e alcatuit, in particulele din care a fost creat, se dezintegreaza, se atomizeaza, cum vrei tu sa-i zici.

DAR sufletul (care e imaterial) se intoarce la Dumnezeu Cel care l-a dat (la facere, Dumnezeu „a suflat asupra omului suflare de viata si s-a făcut omul intru suflet viu”).

Fiecarui om, Dumnezeu ii creeaza sufletul din suflarea Lui, fara sa insemne ca ar fi parte din divinitate. Sufletul e nemuritor prin vointa lui Dumnezeu.

Iar ceea ce este creat din suflarea Celui ce este Fiinta nu poate deveni nefiinta.
Prin suflet, omul e o fiinta aflata in cel mai intim grad de rudenie cu FIINTA-prin excelenta-ce-nu-se-descompune-niciodata incat nu are cum sa se neantizeze.

Fiind de origine divina, sufletul este co-proprietatea persoanei careia i l-a incredintat Daruitorul iar el e liber sa-i dea ce orientare doreste, dar nu are cum sa-l des—fiinteze.

Prin suflet, omul e in legatura continua cu Dumnezeu. Fie o legatura de iubire ( mai mult sau mai putin intensa), fie una de sfidare sau respingere a iubirii. In functie de alegerea fiecaruia.

Dar nu are cum sa nu fie deloc in vreo relatie. nici atata timp cat vietuieste in trup, nici dupa ce se desparte de trup.

Sufletul e simplu, nu se poate des-compune si atomiza asemenea materiei. Odata creat de Fiinta si atribuit, asimilat, daruit unui trup, el nu are cum sa fie ,,a-nulat,,, redus la nefiinta dupa moartea trupului.
El e in permanenta in legatura cu izvorul lui din care a iesit.

Asa ca, oricat de convenabila ti s-ar parea non-existenta ca alternativa la ideea de nemurire (in 2 variante opuse , fie impreuna cu Dumnezeu, fie in afara Lui), ontologic vorbind, nici unui suflet nu-i este la indemana sa se neantizeze, sa nu fi existat niciodata.

ceea ce e creat din suflarea Fiintei nu se poate des-fiinta si intra in non-fiinta. E o imposibilitate ontologica si logica.


Intr-adevar, omul poate, in functie de libertatea proprie sa aleaga sa fiinteze impreuna cu Fiinta sau in afara acesteia dar nu poate ca dupa moarte sa faca sa nu fi existat niciodata.

Dumnezeu ne-a creat ca suflete tocmai ca sa fie intr-o relatie neintrerupta cu noi. El o vrea de iubire reciproca, de aceea nici nu ne obliga la nimic si ne respecta libertatea.

Celor care raspund iubirii Lui, prin Hristos-cel ce e si Dumnezeu si om, le da putere ca la moartea trupului, sufletul sa se intoarca la izvorul de unde a izvorat.
Pentru Dumnezeu, nici o persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exista.

Insa celor care-L refuza cu obstinatie, le respecta optiunea de a fiinta in afara Fiintei. Insa nu-i face ca si cum nu ar fi existat niciodata.
Nu le des—fiinteaza sufletul.

Iar la sfarsitul veacurilor, Dumnezeu va invia si trupurile moarte si le va uni din nou cu sufletele . unora le va fi spre fericire vesnica, altora spre chin vesnic.

[heorhe]

În prealabil postat de delia31

heorhe draga

Daca-mi permiti - o mica nuanta de natura etimologica pornind de la ce am subliniat in postarea ta.

Termenul descompunere – inseamna a desface ceva in partile din care e compus, din care e pus laolalta.

Totusi n-as vrea ca discutia sa ia o intorsatura etimologica.

Sunt de acord ca trupul si alte obiecte sunt de oigine materiala si se descompun.
Dar sufletul desi nu e material, voi afirmati ca exista. Pot sa accept asta.
Deci daca exista atunci e creat, de Dumnezeu probabil.
Daca e creat, poate fi distrus, printr-un proces invers, tot de Dumnezeu probabil.
Iata ca vorbim despre ceva care nu exista (nu este material) ca si cum ar exista, se poate creea si distruge (Dumnezeu e atotputernic, poate distruge orice).

Asa in forma total de neinteles in care exista sufletul, totusi e creatie, si daca e creatie e materie, materia din care e format sufletul.

E, n-ar fi fost mai simplu pentru noi toti daca nici macar nu ar fi existat acest suflet ? Dar daca tot s-a intamplat sa se nasca sufletul nostru, nu e mai eficient ca el sa dispara la un moment dat ? De ce trebuie sa existe o lupta pentru curatarea sufletului cand ea ar putea sa nu existe. Adica de ce preferati chinul in locul nimicului ?

[Jane Says]

În prealabil postat de heorhe

E, n-ar fi fost mai simplu pentru noi toti daca nici macar nu ar fi existat acest suflet ? Dar daca tot s-a intamplat sa se nasca sufletul nostru, nu e mai eficient ca el sa dispara la un moment dat ? De ce trebuie sa existe o lupta pentru curatarea sufletului cand ea ar putea sa nu existe. Adica de ce preferati chinul in locul nimicului ?

In mod paradoxal, sa stii ca tocmai cei care se lupta pentru curatarea sufletului, tocmai cei care cred cu tarie ca risca si lucrul acesta -- iadul vesnic -- sunt cei care nu si-ar dori nici o clipa ca lucrurile sa stea altfel (adica sa existe acea nimicnicie).
De obicei frica aceasta .. organica si refuzul sunt la cei care privesc oricum din afara problema.
Dinauntru se vede cu totul altfel.

[heorhe]

În prealabil postat de Jane Says

In mod paradoxal, sa stii ca tocmai cei care se lupta pentru curatarea sufletului, tocmai cei care cred cu tarie ca risca si lucrul acesta -- iadul vesnic -- sunt cei care nu si-ar dori nici o clipa ca lucrurile sa stea altfel (adica sa existe acea nimicnicie).
De obicei frica aceasta .. organica si refuzul sunt la cei care privesc oricum din afara problema.
Dinauntru se vede cu totul altfel.

Ma simt ca un personaj din Sims , intru-un joc pe calculator atunci. Dumnezeu a creat lumea cu tot cu incercarile pe care trebuie sa le treaca oamenii. Putea foarte bine sa creeze o lume perfecta, sau ma rog, sa nu lase pe Adam si Eva sa se atinga de pomul cunoasterii, si atunci toata lumea era fericita. De ce trebuie eu sa particip la tot jocul asta de-a iadul/raiul cand pot foarte bine sa : 1. nu exist, sau 2. sa fiu o fiinta perfecta creata de Dumnezeu.

De ce exista a treia varianta daca Dumenzeu ne vrea pe toti ca El ? E un joc sau ce ?

[Pandion]

În prealabil postat de heorhe

Ma simt ca un personaj din Sims, intru-un joc pe calculator atunci. Dumnezeu a creat lumea cu tot cu incercarile pe care trebuie sa le treaca oamenii. Putea foarte bine sa creeze o lume perfecta, sau ma rog, sa nu lase pe Adam si Eva sa se atinga de pomul cunoasterii, si atunci toata lumea era fericita. De ce trebuie eu sa particip la tot jocul asta de-a iadul/raiul cand pot foarte bine sa : 1. nu exist, sau 2. sa fiu o fiinta perfecta creata de Dumnezeu.

De ce exista a treia varianta daca Dumenzeu ne vrea pe toti ca El ? E un joc sau ce ?

Sa stii ca Dumnezeu considera creatia Sa perfecta, asa zice chiar Biblia, ca toate sunt bune foarte. Parerea mea este ca acest lucru a ramas valabil si dupa caderea omului, pentru ca o lume perfecta este aceea in care poti sa alegi. Ca sa alegi trebuie sa ai minim doua variante. Viata nu este un joc iar noi nu suntem experimente ale unui creator iresponsabil. Avem viata din insasi viata lui Dumnezeu si ne-a fost data libertatea de a decide singuri ce facem cu existenta noastra. In ceea ce priveste raiul si iadul, asa cum sunt intelese din pacate dupa atatea mii de ani, daca analizezi putin vei vedea ca nimeni nu e atat de bun sa merite raiul si nimeni atat de rau sa merite iadul(in foarma lui groaznica, imaginara a unor oameni influentati de diverse curente ale vremii lor dar pe care noi le-am depasit). Este uimitor cum, desi suntem in timpuri moderne, utilizam PC-uri conectate la internet, circulam cu sute de km/h, comunicam instant la mare distanta si multe, multe altele, unii dintre noi am ramas tributari unor teorii enuntate cu multe sute sau mii de ani in urma, cand cunoasterea pe toate planurile era foarte limitata, comparativ cu epoca contemporana. In credinta se avanseaza mereu, se descopera noi fatete ale adevarului, se lasa la o parte ceea ce a fost prost inteles si se merge inainte. Altfel, credinta noastra va semana cu o apa statuta, o balta de care nimeni nu vrea sa se atinga si din care nu vrea sa bea.

[delia31]

În prealabil postat de heorhe

Totusi n-as vrea ca discutia sa ia o intorsatura etimologica.

Sunt de acord ca trupul si alte obiecte sunt de oigine materiala si se descompun.
Dar sufletul desi nu e material, voi afirmati ca exista. Pot sa accept asta.
Deci daca exista atunci e creat, de Dumnezeu probabil.
Daca e creat, poate fi distrus, printr-un proces invers, tot de Dumnezeu probabil.
Iata ca vorbim despre ceva care nu exista (nu este material) ca si cum ar exista, se poate creea si distruge (Dumnezeu e atotputernic, poate distruge orice).

Asa in forma total de neinteles in care exista sufletul, totusi e creatie, si daca e creatie e materie, materia din care e format sufletul.

E, n-ar fi fost mai simplu pentru noi toti daca nici macar nu ar fi existat acest suflet ? Dar daca tot s-a intamplat sa se nasca sufletul nostru, nu e mai eficient ca el sa dispara la un moment dat ? De ce trebuie sa existe o lupta pentru curatarea sufletului cand ea ar putea sa nu existe. Adica de ce preferati chinul in locul nimicului ?

heorhe
am vrut sa precizez ca d.p.d.v. lingvistic, termenul ,,descompunere,, nu poate fi folosit cand e vorba de suflet.

tocmai am spus ca sufletul nu e material, ci e duh, spirit, pnevma, e suflarea Lui Dumnezeu care invaluie trupul omului , dar in acelasi timp, e ,,absorbit,,, in interiorul lui.

sau ca sa zic asa, sufletul e partea ,,soft,,, nepalpabila material dar sesizabila prin trasaturile specifice: ratiune, vointa, constiinta de sine, sentimente, afecte, toate trairile.
daca acestea nu se vad si nu sunt materiale, nu inseamna ca existenta sufletului poate fi pusa la indoiala.

daca noi n-am fi suflete, am fi doar fapturi biologice.
dar omul nu e o simplă „fiinţă vie“, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, apartinand celor doua lumi, materiala si spirituala. e singura creatura (trup-suflet) constienta de sine.

am zis mai sus, ca prin suflet suntem inruditi cu Dumnezeu-Fiinta-prin-excelenta.
daca ai inca dubii, iti sugerez sa citesti ce referiri face Scriptura cu privire la suflet (care nu e o sursa oarecare, ci e revelata chiar de Dumnezeu).


cat despre ce zici tu, ca ar fi mai convenabil ca sufletul sa se neantizeze, hombre, ce sa-ti zic, aici nu-i dupa preferinte. Dumnezeu face regulile.
si tocmai ca atunci cand le-a facut, asa le-a facut sa ne fie noua bine.


d.p.d.v. al unuia robit pacatului, cred si eu ca ar fi mai convenabil, dupa ce toata viata am facut numai ce mi-a trecut prin cap fara sa-mi pese de consecinte si de scopul pentru care m-a facut Dumnezeu.
pai asa, fiecare isi face propriile reguli, ca oricum nu o sa-l traga nimeni, niciodata la raspundere.
la sfarsitul vietii zice ,,m-am distrat, am facut ce am vrut, pe cei cu care nu m-am inteles, i-am anihilat, iar acum prin moarte ma neantizez si intru in nefiinta de dinainte de a fi existat,,. e absurd si ilogic. care-i atunci scopul vietii?


auzi intrebare, de ce preferam iadul in locul nimicului?
de parca vreo creatura poate schimba datul ontologic si poate sa faca sa nu fi existat niciodata.
asta-i nimicul - faptul de a nu fi existat niciodata.

nu prefera nimeni iadul, dar e singura alternativa ramasa daca respingem ce ne-a propus Dumnezeu.

iti sugerez o intrebare mai buna: de ce preferi nimicul in locul existentei impreuna cu Dumnezeu?
si oricat l-ai prefera, cum il obtii?
daca o creatura crede ca poate schimba ontologic ceva, think again.

[Pandion]

În prealabil postat de delia31

nu prefera nimeni iadul, dar e singura alternativa ramasa daca respingem ce ne-a propus Dumnezeu.

In ce consta acest "iad"?

[glykys]

Citat:
În prealabil postat de heorhe
De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.


Cum adica nu stim care e adevarul, oameni buni?! Daca spunem asta, inseamna ca Hristos a venit pe pamant in zadar... Le avem pe toate, si Biserica, Scriptura, si Traditia, si dogmele ... si tot nu stim, pentru ca ne lipseste credinta.