Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[delia31]

În prealabil postat de heorhe

este corect ce zici aici.

Intradevar universul este structurat acum si a avut o cauza initiala pentru aceasta. Materia este legata, s-au format fiinte vii si chiar a aparut inteligenta. Poate toate din cauza unui creator, nu stim , dar e foarte plauzibil.

Dar totusi, electronii se descompun , neutronii se descompun, atomii se disipa, materia vie se dezintegreaza si putrezeste, totul se descompune in timp la cele mai mici componente, trebuie doar timp pentru asta.

Creeatorul poate sa aleaga sa mentina aceasta legatura pentru putin timp, mult timp , sau pentru totdeauna. Aceasta este calea supranaturala, cineva se opune descompunerii.

Eu totusi afirma ca , calea naturala este cea a descompunerii, si nu ma opun descmpunerii , o accept.

heorhe draga

Daca-mi permiti - o mica nuanta de natura etimologica pornind de la ce am subliniat in postarea ta.

Termenul descompunere – inseamna a desface ceva in partile din care e compus, din care e pus laolalta.

Se poate descompune doar ceea ce este compus.

In ce-l priveste pe om, moartea nu inseamna des-compunere (in sensul de nimicire, de transformare in ,,nimic,,) , ci doar despartire a sufletului de trup:

apoi, doar trupul, care e materie, se intoarce in pamantul din care a fost luat, se descompune in elementele organice din care e alcatuit, in particulele din care a fost creat, se dezintegreaza, se atomizeaza, cum vrei tu sa-i zici.

DAR sufletul (care e imaterial) se intoarce la Dumnezeu Cel care l-a dat (la facere, Dumnezeu „a suflat asupra omului suflare de viata si s-a făcut omul intru suflet viu”).

Fiecarui om, Dumnezeu ii creeaza sufletul din suflarea Lui, fara sa insemne ca ar fi parte din divinitate. Sufletul e nemuritor prin vointa lui Dumnezeu.

Iar ceea ce este creat din suflarea Celui ce este Fiinta nu poate deveni nefiinta.
Prin suflet, omul e o fiinta aflata in cel mai intim grad de rudenie cu FIINTA-prin excelenta-ce-nu-se-descompune-niciodata incat nu are cum sa se neantizeze.

Fiind de origine divina, sufletul este co-proprietatea persoanei careia i l-a incredintat Daruitorul iar el e liber sa-i dea ce orientare doreste, dar nu are cum sa-l des—fiinteze.

Prin suflet, omul e in legatura continua cu Dumnezeu. Fie o legatura de iubire ( mai mult sau mai putin intensa), fie una de sfidare sau respingere a iubirii. In functie de alegerea fiecaruia.

Dar nu are cum sa nu fie deloc in vreo relatie. nici atata timp cat vietuieste in trup, nici dupa ce se desparte de trup.

Sufletul e simplu, nu se poate des-compune si atomiza asemenea materiei. Odata creat de Fiinta si atribuit, asimilat, daruit unui trup, el nu are cum sa fie ,,a-nulat,,, redus la nefiinta dupa moartea trupului.
El e in permanenta in legatura cu izvorul lui din care a iesit.

Asa ca, oricat de convenabila ti s-ar parea non-existenta ca alternativa la ideea de nemurire (in 2 variante opuse , fie impreuna cu Dumnezeu, fie in afara Lui), ontologic vorbind, nici unui suflet nu-i este la indemana sa se neantizeze, sa nu fi existat niciodata.

ceea ce e creat din suflarea Fiintei nu se poate des-fiinta si intra in non-fiinta. E o imposibilitate ontologica si logica.


Intr-adevar, omul poate, in functie de libertatea proprie sa aleaga sa fiinteze impreuna cu Fiinta sau in afara acesteia dar nu poate ca dupa moarte sa faca sa nu fi existat niciodata.

Dumnezeu ne-a creat ca suflete tocmai ca sa fie intr-o relatie neintrerupta cu noi. El o vrea de iubire reciproca, de aceea nici nu ne obliga la nimic si ne respecta libertatea.

Celor care raspund iubirii Lui, prin Hristos-cel ce e si Dumnezeu si om, le da putere ca la moartea trupului, sufletul sa se intoarca la izvorul de unde a izvorat.
Pentru Dumnezeu, nici o persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exista.

Insa celor care-L refuza cu obstinatie, le respecta optiunea de a fiinta in afara Fiintei. Insa nu-i face ca si cum nu ar fi existat niciodata.
Nu le des—fiinteaza sufletul.

Iar la sfarsitul veacurilor, Dumnezeu va invia si trupurile moarte si le va uni din nou cu sufletele . unora le va fi spre fericire vesnica, altora spre chin vesnic.