Cine vrea sa devina Mireasa a lui Hristos

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

Ca viata pe care o duce acolo o poate duce si in lumea laica, in ziua de azi prea mare diferenta nu este...asa gandesc eu acum

"Nerealizarea" ta nu poate fi luata ca ceva general pentru altii ! Nu ai fost plamadita pentru viata de acolo , si asta se observa in modul tau de a gandi , de a reactiona , de a gandi , de a iubi lumescul , si asta ti-o spun fara nici o farama de rautate sau de ironie . Nu ai fost facuta pentru MANASTIRE , iar pentru tine a fost o experienta trista , care nu iti da dreptul de a generaliza ! Sora ta "geamana" Ory , a trait aceasi experienta trista , sunteti ca doua picaturi de apa , dar asta nu inseamna ca viata in manastire trebuie zugravuita in nuantele gri ale esecului personal . Slava lui Dumnezeu pentru toate ! ( mai ales ca-ti place mult acest Acatist . . . ! )

[Iubirea]

În prealabil postat de cristiboss56

"Nerealizarea" ta nu poate fi luata ca ceva general pentru altii ! )

Absolut...eu am mai spus odata pe forum ca eu sunt vinovata ca n-am reusit sa ma conformez cerintelor lui Hristos...ca n-am putut deveni pres pentru altii si nimeni pentru mine...manastirea a fost cea mai importanta scoala pe care am facut-o din cate am facut iar daca sunt ce sunt acum si gandesc cum gandesc, crede-ma ca in proportie de 80% se datoreaza manastirii.
Esecul meu nu il generalizez dar sincer nici nu mai vreau sa comentez despre restul ca nu e problema mea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

Absolut...eu am mai spus odata pe forum ca eu sunt vinovata ca n-am reusit sa ma conformez cerintelor lui Hristos...ca n-am putut deveni pres pentru altii si nimeni pentru mine...manastirea a fost cea mai importanta scoala pe care am facut-o din cate am facut iar daca sunt ce sunt acum si gandesc cum gandesc, crede-ma ca in proportie de 80% se datoreaza manastirii.
Esecul meu nu il generalizez dar sincer nici nu mai vreau sa comentez despre restul ca nu e problema mea.

O fi , da Manastire nu insamna vacanta prelungita , ci , truda , renuntare , lacrimi . . . , mai inseamna datul cu sapa , statul in genunchi ore in sir si de curatat pe jos urmele de ceara , de spalat geamuri , de muls vacile , de udat gradina , zile de foamete , de renuntari . Mai inseamna si cate o palma si un sut in fund ( iertata expresia ) , inseamna subordonare si discilina , iar cine nu intelege si nu accepta asa ceva , nu are ce cauta acolo . Manastirea e pe atat de "dura " dar pe atat de frumoasa ! ATENTIE : NU ESTE OBLIGATORIE , PRECUM SI CREDINTA NU E ! Am studiat mult timp "viata necunoscuta" a Manastirilor si pot spune ca celui ce-i nu-i place munca , truda si renuntarea de sine , NU ARE CE CAUTA ACOLO !

[Iubirea]

În prealabil postat de cristiboss56

O fi , da Manastire nu insamna vacanta prelungita , ci , truda , renuntare , lacrimi . . . , mai inseamna datul cu sapa , statul in genunchi ore in sir si de curatat pe jos urmele de ceara , de spalat geamuri , de muls vacile , de udat gradina , zile de foamete , de renuntari . Mai inseamna si cate o palma si un sut in fund ( iertata expresia ) , inseamna subordonare si discilina , iar cine nu intelege si nu accepta asa ceva , nu are ce cauta acolo . Manastirea e pe atat de "dura " dar pe atat de frumoasa ! ATENTIE : NU ESTE OBLIGATORIE , PRECUM SI CREDINTA NU E ! Am studiat mult timp "viata necunoscuta" a Manastirilor si pot spune ca celui ce-i nu-i place munca , truda si renuntarea de sine , NU ARE CE CAUTA ACOLO !

:)))...acum iertata-mi fie lipsa de modestie...dar mie imi spui ce inseamna manastirea??? am facut acolo ascultari la care nici n-am visat vreodata ca am sa ajung si am sa le pot face, iar pentru mine ascultarea era primordiala si sfanta...si asta inca dinainte sa plec acolo, eu am invatat ascultarea de duhovnic fara de care nu faceam nimic.
daca totul s-ar fi rezumat la ascultarile de care spui crede-ma ca era floare la ureche...dar...repet, n-a fost sa fie..e bine asa acum...sa fie pentru cei care sunt acolo si merita asta. Eu sunt multumita cu ce sunt aici si acum, slava lui Dumnezeu pentru toate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

:)))...acum iertata-mi fie lipsa de modestie...dar mie imi spui ce inseamna manastirea??? am facut acolo ascultari la care nici n-am visat vreodata ca am sa ajung si am sa le pot face, iar pentru mine ascultarea era primordiala si sfanta...si asta inca dinainte sa plec acolo, eu am invatat ascultarea de duhovnic fara de care nu faceam nimic.
daca totul s-ar fi rezumat la ascultarile de care spui crede-ma ca era floare la ureche...dar...repet, n-a fost sa fie..e bine asa acum...sa fie pentru cei care sunt acolo si merita asta. Eu sunt multumita cu ce sunt aici si acum, slava lui Dumnezeu pentru toate.

Foarte corect ! ( apoi am mai castigat un membru cu experienta ! )

[Iubirea]

...si fiindca tot mi-ai rascolit amintirile Cristi, mai spun doar atat...iubeam atat de mult tot ce faceam acolo ca atunci cand terminam ascultarea si puteam pleca (au fost si momente cand terminam ascultarea dupa ora 1-2 noaptea), nu mai aveam timp sa ma schimb in hainele curate ca batea clopotul si incepea slujba...imi luam rasa din zbor din cuier si alergam pana la biserica ca sa ajung prima si parintele sa inceapa cu mine slujba...sa citesc ceasurile si sa cant. Cand dimineata stareta impartea ascultarile si maicile incepeau sa comenteze ca de ce le trimite pe ele, cu drag mergeam eu in locul lor iar daca eu imi terminam mai repede ascultarea mea, nu mergeam in camera sa fac ce vreau eu ci mergeam la alte ascultari mai grele unde stiam ca maicile au mult de lucru. Cand stareta ma trimitea cu masina in oras sa rezolv diverse probleme, niciodata nu plecam pana nu intrebam toate maicile batrane daca nu au ceva de cumparat (medicamente, detergent...etc)faceam liste si apoi plecam.

Este putin spus cat m-am implicat si cat am iubit tot ce am facut acolo, nu degeaba au trecut 6 ani in care am tot sperat ca am sa reusesc sa fac fata oricarei ispite...dar, n-am reusit, pana la urma am clacat in momentul in care nu am mai avut duhovniceste vorbind, punct de sprijin.
Tin legatura cu ele si le vizitez cand am ocazia, dar atat din partea mea...din partea lor inca exista speranta ca voi reveni...acea suferinta de care tu vorbesti in mine a creat reactie adversa.

Asta este ceea ce simt si gandesc despre aceasta lume si nu are legatura cu credinta mea...in alta ordine de idei altcinva mai sensibil ar fi trecut lejer la alta religie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

...si fiindca tot mi-ai rascolit amintirile Cristi, mai spun doar atat...iubeam atat de mult tot ce faceam acolo ca atunci cand terminam ascultarea si puteam pleca (au fost si momente cand terminam ascultarea dupa ora 1-2 noaptea), nu mai aveam timp sa ma schimb in hainele curate ca batea clopotul si incepea slujba...imi luam rasa din zbor din cuier si alergam pana la biserica ca sa ajung prima si parintele sa inceapa cu mine slujba...sa citesc ceasurile si sa cant. Cand dimineata stareta impartea ascultarile si maicile incepeau sa comenteze ca de ce le trimite pe ele, cu drag mergeam eu in locul lor iar daca eu imi terminam mai repede ascultarea mea, nu mergeam in camera sa fac ce vreau eu ci mergeam la alte ascultari mai grele unde stiam ca maicile au mult de lucru. Cand stareta ma trimitea cu masina in oras sa rezolv diverse probleme, niciodata nu plecam pana nu intrebam toate maicile batrane daca nu au ceva de cumparat (medicamente, detergent...etc)faceam liste si apoi plecam.

Este putin spus cat m-am implicat si cat am iubit tot ce am facut acolo, nu degeaba au trecut 6 ani in care am tot sperat ca am sa reusesc sa fac fata oricarei ispite...dar, n-am reusit, pana la urma am clacat in momentul in care nu am mai avut duhovniceste vorbind, punct de sprijin.
Tin legatura cu ele si le vizitez cand am ocazia, dar atat din partea mea...din partea lor inca exista speranta ca voi reveni...acea suferinta de care tu vorbesti in mine a creat reactie adversa.

Asta este ceea ce simt si gandesc despre aceasta lume si nu are legatura cu credinta mea...in alta ordine de idei altcinva mai sensibil ar fi trecut lejer la alta religie.

Sa fi binecuvantata !

[iustin10]

Pai si sarcinile durau asa mult? De vi le dadeau dimineata si nu le terminati nici noaptea?
Si in acest timp nu mergeati la nici o slujba?Decat noaptea era voie la slujbe?
Inteleg ca munca e o terapie,dar oare prezentata asa,nu devine ea un scop in sine?

În prealabil postat de Iubirea

...si fiindca tot mi-ai rascolit amintirile Cristi, mai spun doar atat...iubeam atat de mult tot ce faceam acolo ca atunci cand terminam ascultarea si puteam pleca (au fost si momente cand terminam ascultarea dupa ora 1-2 noaptea), nu mai aveam timp sa ma schimb in hainele curate ca batea clopotul si incepea slujba...imi luam rasa din zbor din cuier si alergam pana la biserica ca sa ajung prima si parintele sa inceapa cu mine slujba...sa citesc ceasurile si sa cant. Cand dimineata stareta impartea ascultarile si maicile incepeau sa comenteze ca de ce le trimite pe ele, cu drag mergeam eu in locul lor iar daca eu imi terminam mai repede ascultarea mea, nu mergeam in camera sa fac ce vreau eu ci mergeam la alte ascultari mai grele unde stiam ca maicile au mult de lucru. Cand stareta ma trimitea cu masina in oras sa rezolv diverse probleme, niciodata nu plecam pana nu intrebam toate maicile batrane daca nu au ceva de cumparat (medicamente, detergent...etc)faceam liste si apoi plecam.

Este putin spus cat m-am implicat si cat am iubit tot ce am facut acolo, nu degeaba au trecut 6 ani in care am tot sperat ca am sa reusesc sa fac fata oricarei ispite...dar, n-am reusit, pana la urma am clacat in momentul in care nu am mai avut duhovniceste vorbind, punct de sprijin.
Tin legatura cu ele si le vizitez cand am ocazia, dar atat din partea mea...din partea lor inca exista speranta ca voi reveni...acea suferinta de care tu vorbesti in mine a creat reactie adversa.

Asta este ceea ce simt si gandesc despre aceasta lume si nu are legatura cu credinta mea...in alta ordine de idei altcinva mai sensibil ar fi trecut lejer la alta religie.

Si Ory a povestit despre aceste lucruri. Nu imi explic cum e posibil, ca amadoua sa fi avut aceeasi experienta cu trasul clopotelor si restul?!? Sunt surprinsa.

Doar ce m-am intors din pelerinaj pe la mai multe manastiri din Moldova. Am fost impresionata de trairea maicilor, de suferinta ce se citea pe chipurile unora dintre ele, multe la varste tinere.
Am avut, printre altele ocazia de a participa la o priveghere, care a durat pana dimineata. Am avut apoi 2 ore de somn. Ne-am trezit atat de odihnite, de parca dormisem toata noaptea. Si fericite. Zilele petrecute in acest pelerinaj au fost binecuvantate. Ce ne-am face fara manastiri?!?

[ory]

În prealabil postat de Miha-anca

Si Ory a povestit despre aceste lucruri. Nu imi explic cum e posibil, ca amadoua sa fi avut aceeasi experienta cu trasul clopotelor si restul?!? Sunt surprinsa.

Doar ce m-am intors din pelerinaj pe la mai multe manastiri din Moldova. Am fost impresionata de trairea maicilor, de suferinta ce se citea pe chipurile unora dintre ele, multe la varste tinere.
Am avut, printre altele ocazia de a participa la o priveghere, care a durat pana dimineata. Am avut apoi 2 ore de somn. Ne-am trezit atat de odihnite, de parca dormisem toata noaptea. Si fericite. Zilele petrecute in acest pelerinaj au fost binecuvantate. Ce ne-am face fara manastiri?!?

Nu contesta nimeni faptul ca este frumos, inaltator, este ca o vraja din care te infrupti cu atata sat si nu-ti mai doresti sa se termine . Dar se termina, pana la urma, si nu din necredinta, ci din clipe adunate manunchi si integrate intr-o realitate care nu-si mai permite sa viseze, ci-si plamadeste existenta din farmec si cusur deopotriva.
Si mormintele sunt frumoase, dar nu ne-am dori sa le dezgropam. Iar ca mirean ( cu atat mai mult daca nu esti tanara ), privilegiul este ca persisti in acest frumos, atata timp cat te manifesti doar ca musafir, oricat de mult ai sta acolo, nu exista comparatie.
Oricum, nu-si au rostul patrunderile adanc in acest concept, chiar nu-si au rostul....de la cuvinte la fapte, de la aparente la realitate este o cale lunga si diferita intr-un mod considerabil.
Este firesc, pana la urma. Ganditi-va cat de subiectivi suntem, acolo mergem sa ne reculegem, sa ne mangaiem sufletul printr-o atmosfera spirituala deosebita, acolo mergem cand ne rupem de familie, de casa noastra si de toata invalmaseala ei cotidiana, pentru un moment, o zi, o saptamana doar.
Dar cei ce traiesc in manastire, nu mai evadeaza in alt loc, nu se mai desprind pentru alt gen de reculegere, isi traiesc drama si frumusetea in acelasi loc, acolo este acasa .
Tocmai de aceia apar toate evenimentele la un loc, si bune si rele, exact ca intr-o casnicie, ca intr-o lume plina de dragoste si ura, chiar daca s-ar presupune ca locul in sine trebuie sa inspire doar iubire . Este imposibil asa ceva, suntem doar oameni, iar oamenii sunt cele mai complexe fiinte tocmai fiindca oscileaza permanent intre instinctul animalic, educatie si rationament.
Si, de asemenea, ca-n orice casnicie cu bune si cu rele, se pun in balans toate lucrurile si principiile, personalitatea si interesul. astfel se ajunge la decizii insuflate de constiinta, dar si de caracterul individual si deprinderile sociale sau din interiorul colectivului .