Cine vrea sa devina Mireasa a lui Hristos

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

Absolut...eu am mai spus odata pe forum ca eu sunt vinovata ca n-am reusit sa ma conformez cerintelor lui Hristos...ca n-am putut deveni pres pentru altii si nimeni pentru mine...manastirea a fost cea mai importanta scoala pe care am facut-o din cate am facut iar daca sunt ce sunt acum si gandesc cum gandesc, crede-ma ca in proportie de 80% se datoreaza manastirii.
Esecul meu nu il generalizez dar sincer nici nu mai vreau sa comentez despre restul ca nu e problema mea.

O fi , da Manastire nu insamna vacanta prelungita , ci , truda , renuntare , lacrimi . . . , mai inseamna datul cu sapa , statul in genunchi ore in sir si de curatat pe jos urmele de ceara , de spalat geamuri , de muls vacile , de udat gradina , zile de foamete , de renuntari . Mai inseamna si cate o palma si un sut in fund ( iertata expresia ) , inseamna subordonare si discilina , iar cine nu intelege si nu accepta asa ceva , nu are ce cauta acolo . Manastirea e pe atat de "dura " dar pe atat de frumoasa ! ATENTIE : NU ESTE OBLIGATORIE , PRECUM SI CREDINTA NU E ! Am studiat mult timp "viata necunoscuta" a Manastirilor si pot spune ca celui ce-i nu-i place munca , truda si renuntarea de sine , NU ARE CE CAUTA ACOLO !

[Iubirea]

În prealabil postat de cristiboss56

O fi , da Manastire nu insamna vacanta prelungita , ci , truda , renuntare , lacrimi . . . , mai inseamna datul cu sapa , statul in genunchi ore in sir si de curatat pe jos urmele de ceara , de spalat geamuri , de muls vacile , de udat gradina , zile de foamete , de renuntari . Mai inseamna si cate o palma si un sut in fund ( iertata expresia ) , inseamna subordonare si discilina , iar cine nu intelege si nu accepta asa ceva , nu are ce cauta acolo . Manastirea e pe atat de "dura " dar pe atat de frumoasa ! ATENTIE : NU ESTE OBLIGATORIE , PRECUM SI CREDINTA NU E ! Am studiat mult timp "viata necunoscuta" a Manastirilor si pot spune ca celui ce-i nu-i place munca , truda si renuntarea de sine , NU ARE CE CAUTA ACOLO !

:)))...acum iertata-mi fie lipsa de modestie...dar mie imi spui ce inseamna manastirea??? am facut acolo ascultari la care nici n-am visat vreodata ca am sa ajung si am sa le pot face, iar pentru mine ascultarea era primordiala si sfanta...si asta inca dinainte sa plec acolo, eu am invatat ascultarea de duhovnic fara de care nu faceam nimic.
daca totul s-ar fi rezumat la ascultarile de care spui crede-ma ca era floare la ureche...dar...repet, n-a fost sa fie..e bine asa acum...sa fie pentru cei care sunt acolo si merita asta. Eu sunt multumita cu ce sunt aici si acum, slava lui Dumnezeu pentru toate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

:)))...acum iertata-mi fie lipsa de modestie...dar mie imi spui ce inseamna manastirea??? am facut acolo ascultari la care nici n-am visat vreodata ca am sa ajung si am sa le pot face, iar pentru mine ascultarea era primordiala si sfanta...si asta inca dinainte sa plec acolo, eu am invatat ascultarea de duhovnic fara de care nu faceam nimic.
daca totul s-ar fi rezumat la ascultarile de care spui crede-ma ca era floare la ureche...dar...repet, n-a fost sa fie..e bine asa acum...sa fie pentru cei care sunt acolo si merita asta. Eu sunt multumita cu ce sunt aici si acum, slava lui Dumnezeu pentru toate.

Foarte corect ! ( apoi am mai castigat un membru cu experienta ! )

[Iubirea]

...si fiindca tot mi-ai rascolit amintirile Cristi, mai spun doar atat...iubeam atat de mult tot ce faceam acolo ca atunci cand terminam ascultarea si puteam pleca (au fost si momente cand terminam ascultarea dupa ora 1-2 noaptea), nu mai aveam timp sa ma schimb in hainele curate ca batea clopotul si incepea slujba...imi luam rasa din zbor din cuier si alergam pana la biserica ca sa ajung prima si parintele sa inceapa cu mine slujba...sa citesc ceasurile si sa cant. Cand dimineata stareta impartea ascultarile si maicile incepeau sa comenteze ca de ce le trimite pe ele, cu drag mergeam eu in locul lor iar daca eu imi terminam mai repede ascultarea mea, nu mergeam in camera sa fac ce vreau eu ci mergeam la alte ascultari mai grele unde stiam ca maicile au mult de lucru. Cand stareta ma trimitea cu masina in oras sa rezolv diverse probleme, niciodata nu plecam pana nu intrebam toate maicile batrane daca nu au ceva de cumparat (medicamente, detergent...etc)faceam liste si apoi plecam.

Este putin spus cat m-am implicat si cat am iubit tot ce am facut acolo, nu degeaba au trecut 6 ani in care am tot sperat ca am sa reusesc sa fac fata oricarei ispite...dar, n-am reusit, pana la urma am clacat in momentul in care nu am mai avut duhovniceste vorbind, punct de sprijin.
Tin legatura cu ele si le vizitez cand am ocazia, dar atat din partea mea...din partea lor inca exista speranta ca voi reveni...acea suferinta de care tu vorbesti in mine a creat reactie adversa.

Asta este ceea ce simt si gandesc despre aceasta lume si nu are legatura cu credinta mea...in alta ordine de idei altcinva mai sensibil ar fi trecut lejer la alta religie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iubirea

...si fiindca tot mi-ai rascolit amintirile Cristi, mai spun doar atat...iubeam atat de mult tot ce faceam acolo ca atunci cand terminam ascultarea si puteam pleca (au fost si momente cand terminam ascultarea dupa ora 1-2 noaptea), nu mai aveam timp sa ma schimb in hainele curate ca batea clopotul si incepea slujba...imi luam rasa din zbor din cuier si alergam pana la biserica ca sa ajung prima si parintele sa inceapa cu mine slujba...sa citesc ceasurile si sa cant. Cand dimineata stareta impartea ascultarile si maicile incepeau sa comenteze ca de ce le trimite pe ele, cu drag mergeam eu in locul lor iar daca eu imi terminam mai repede ascultarea mea, nu mergeam in camera sa fac ce vreau eu ci mergeam la alte ascultari mai grele unde stiam ca maicile au mult de lucru. Cand stareta ma trimitea cu masina in oras sa rezolv diverse probleme, niciodata nu plecam pana nu intrebam toate maicile batrane daca nu au ceva de cumparat (medicamente, detergent...etc)faceam liste si apoi plecam.

Este putin spus cat m-am implicat si cat am iubit tot ce am facut acolo, nu degeaba au trecut 6 ani in care am tot sperat ca am sa reusesc sa fac fata oricarei ispite...dar, n-am reusit, pana la urma am clacat in momentul in care nu am mai avut duhovniceste vorbind, punct de sprijin.
Tin legatura cu ele si le vizitez cand am ocazia, dar atat din partea mea...din partea lor inca exista speranta ca voi reveni...acea suferinta de care tu vorbesti in mine a creat reactie adversa.

Asta este ceea ce simt si gandesc despre aceasta lume si nu are legatura cu credinta mea...in alta ordine de idei altcinva mai sensibil ar fi trecut lejer la alta religie.

Sa fi binecuvantata !

[iustin10]

Pai si sarcinile durau asa mult? De vi le dadeau dimineata si nu le terminati nici noaptea?
Si in acest timp nu mergeati la nici o slujba?Decat noaptea era voie la slujbe?
Inteleg ca munca e o terapie,dar oare prezentata asa,nu devine ea un scop in sine?

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Pai si sarcinile durau asa mult? De vi le dadeau dimineata si nu le terminati nici noaptea?
Si in acest timp nu mergeati la nici o slujba?Decat noaptea era voie la slujbe?
Inteleg ca munca e o terapie,dar oare prezentata asa,nu devine ea un scop in sine?

Nu Iustine, munca nu e o terapie, e o necesitate ! Acum ai aflat ? Să nu privim Mănăstirea doar prin ochiul vizitatorului ocazional ! ! ! "dacă cineva nu vrea să lucreze , acela nici să nu mănânce ", doar aşa te rogi şi tu în fiece dimineaţă la început de lucru ! Mănăstirea frate nu are REPAUS , ore de stat pe forum , ore de tv. , ore de trândăvie ! Înţelegi ?

[Jane Says]

Mi-e rusine sa o spun, dar din tot ce ati enumerat (mentionez ca niciodata nu am fost mai mult timp intr-o manastire, am stat cateva zile intr-un schit dar nu am facut ascultari, am participat la unele treburi la care m-am priceput, in zona bucatariei si trapezei) -- cea mai grea mi se pare lipsa cronica a somnului.
Se faceau slujbe si noaptea iar atunci cand as fi putut recupera, mi-era rusine sa dorm pentru ca altii pareau sa nu o faca. Nu am avut timp sa aflu dar cred ca dupa o vreme devine totul foarte obositor (psihic) din cauza asta.

O fi stanjenitor subiectul, mai ales venind din partea unei persoane care traieste-n puf, dar poate cineva sa imi spuna va rog, daca dupa o vreme se obisnuieste cu privegherile prelungite si cu somnul fragmentat si daca da, cate ore devin suficiente? (presupun ca mai putine decat cele 6-7 de care am eu nevoie) Nu suficiente ca sa se "desfete" cu somnul, ci ca sa fie functional dpdv fizic si psihic la treaba si sa nu atipeasca la slujbe.

[Iubirea]

În prealabil postat de iustin10

Pai si sarcinile durau asa mult? De vi le dadeau dimineata si nu le terminati nici noaptea?
Si in acest timp nu mergeati la nici o slujba?Decat noaptea era voie la slujbe?
Inteleg ca munca e o terapie,dar oare prezentata asa,nu devine ea un scop in sine?

Da uneori sarcinile, ascultarile dureaza de dimineata pana dupa miezul noptii si normal ca nu ajungi la Biserica, trebuie sa termini ascultarea. Marea majoritate a manastirilor nu fac slujbe de noapte...si chiar daca fac slujbe de noapte nu cred ca dupa o asemenea zi de munca fizica mai esti in stare sa stai la slujba iar dimineata sa o iei de la capat de la ora 5-6.
Munca niciodata nu a fost tratata ca terapie sau ca un mijloc de relaxare...in manastiri ea este efectiv un scop in sine, sunt situatii unde se produce mai mult decat e nevoie pt consum si asta ca sa se comercializeze produsele...pt bani, bani, bani si iar bani.

[iustin10]

Adica realmente se munceste de la 6 dimineata la 1 noaptea?
Nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca cineva poate rezista asa mai mult de 1 saptamana.
Nu exista pauze ? Nu exista un timp,macar pentru rugaciune,ca sa nu mai zic de meditatie sau citit ?
Care e programul exact al unei zile,pe ore?