Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[MariS_]

Citat:În prealabil postat de zorobabel
Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?

Intr-adevar Sf. Scriptura spune numai adevarul. Dar, din pacate, el poate
fi interpretat in multe feluri. Iata cum intelegem noi ortodocsii aceste cuvinte.
Crestinul prin predarea sa in bratele Mantuitorului, prin credinta sa si prin
faptele sale isi aduna viata vesnica in suflet. De altfel, a-L avea pe Hristos in
suflet inseamna vindecarea sufletului. Numai ca acest lucru nu se intampla
deodata, sa zicem la botez, ci este un proces dinamic care dureaza toata
viata. Si este asa pentru ca noi trebuie sa dovedim credinta NECLINTITA in
Hristos, nu doar o credinta oarecare, ca sa primim vindecarea si vesnicia.
Din aceasta cauza noi credem ca sufletul, cel putin al celor drepti, nu mai
poate muri, el devine, prin Hristos care locuieste in el, nemuritor. Trupul,
insa, e muritor.
Aceasta argumentare minimala e doar pentru a arata ca sfintii nostrii sunt
nemuritori cu sufletul si locuiesc deja in Imparatia Cerului. Un suflet care
i-L are pe Hristos nu poate muri, caci atunci cuvantul Scripturii n-ar mai
fi adevarat. Dar noi credem nu numai atat, ca doar sufletele sfintilor sunt
nemuritoare, ci chiar toate sufletele sunt nemuritoare, iar argumentatia e
tot una biblica. Ea se bazeaza pe spusa Mantuitorului sa ne adunam comoara
in cer, nu pe pamant, caci cea de pe pamant o mananca rugina sau moliile,
dar cea din cer e nepieritoare. Dar despre ce Cer vorbeste Mantuitorul? Pai,
tot Mantuitorul ne da raspunsul cand afirma sa nu cautam Imparatia Sa in
afara noastra, ci Imparatia Sa este inlauntrul nostru, adica in sufletul si
inima noastra. Si atunci, daca este asa, si eu cred ca asa este, cum ne
adunam noi comoara in suflet daca el va muri. Apoi, sfintenia presupune
o acumulare de virtuti, adica formarea unui caracter pe deplin in acord cu
Hristos. Or, daca sufletul moare, tot ce am acumulat se destrama si asta
inseamna ca am adunat degeaba. Sigur, Dumnezeu poate recrea sufletul,
asa cum poate recrea si trupul, dar asta inseamna o alta persoana, caci
si trupul pe care Dumnezeu il recreaza nu mai e acelasi cu trupul cu care
am parasit aceasta viata. De aceea ortodoxul nu face bodybilding ca sa-si
modeleze un trup frumos, caci oricum nu cu el va fi recreat, dar face in
schimb "soul-bilding" pentru ca stie ca acesta e singurul care rezista mortii
si el va fi, asa cum si-l desavarseste aici, asa si in Imparatia lui Dumnezeu.
Iata ce frumos se leaga lucrurile in Ortodoxie! Numai ca trebuie citita cu
foarte mare atentie si multa adancime. De aceea, draga zorobabel, te invit
sa recitesti scrierile sfintilor ortodocsi ca sa te convingi de frumusetea,
adancimea si adevarul lor. Caci sfintii nostrii s-au nevoit mult, mult, cu
post si rugaciune, inainte de a scrie chiar si o singura fraza din scrierile
lor. Si totul se imbina atat de armonios cu Sf. Scriptura.
Har, smerenie si jertfa de sine.