Din minunata lume a necuvantatoarelor

manu, si eu am avut un porumbel,mai demult, l-am gasit pe scara, plouat, noi l-am crescut cu arpacas, cand l-am luat nu putea sa zboare, cand a inceput sa creasca si sa invete mai bine, l-am lasat sa zboare pe afara, se ducea pana pe punctul termic din fata blocului si venea inapoi la balcon. pana la urma s-a obisnuit, pleca din ce in ce mai mult timp, mai venea sa-i dam de mancare, statea pe punctul termic si se uita la geam, intindeam mana si venea imediat, manca de la noi din palma, puteam sa-l prindem sa-l tinem. usor usor, a inceput sa vina din ce in ce mai rar, numai manca nici din palma, nici nu mai avea curaj sa vina la geam, ii puneam jos si plecam, abia apoi venea sa manace, pana n-a mai venit de loc... dar era mare, sanatos, s-a invatat cu libertatea.
cel mai mult imi placea, cand era la noi si vedea ca venim cu mancarea sau apa, dadea usurel din aripi si piuia foarte frumos, nu avea rabdare sa ajungem la el, se intindea atat de tare, ca uneori mai cadea... se cunoaste cand creste si e adult, ca nu mai piuie, incepe sa cante frumos, sa dea din aripi, sa incerce sa zboare.

[manu72]

În prealabil postat de Anytza

manu, si eu am avut un porumbel,mai demult, l-am gasit pe scara, plouat, noi l-am crescut cu arpacas, cand l-am luat nu putea sa zboare, cand a inceput sa creasca si sa invete mai bine, l-am lasat sa zboare pe afara, se ducea pana pe punctul termic din fata blocului si venea inapoi la balcon. pana la urma s-a obisnuit, pleca din ce in ce mai mult timp, mai venea sa-i dam de mancare, statea pe punctul termic si se uita la geam, intindeam mana si venea imediat, manca de la noi din palma, puteam sa-l prindem sa-l tinem. usor usor, a inceput sa vina din ce in ce mai rar, numai manca nici din palma, nici nu mai avea curaj sa vina la geam, ii puneam jos si plecam, abia apoi venea sa manace, pana n-a mai venit de loc... dar era mare, sanatos, s-a invatat cu libertatea.
cel mai mult imi placea, cand era la noi si vedea ca venim cu mancarea sau apa, dadea usurel din aripi si piuia foarte frumos, nu avea rabdare sa ajungem la el, se intindea atat de tare, ca uneori mai cadea... se cunoaste cand creste si e adult, ca nu mai piuie, incepe sa cante frumos, sa dea din aripi, sa incerce sa zboare.

Mi-e atat de dor de randunica!!! Imi lipseste enorm! Ma uit pe cer si o astept sa vina macar sa-mi arate ca e bine si se descurca... Am atatea filmulete cu ea si atatea amintiri frumoase : cum se scalda, cum se curata, cand se trezea venea pe mine si incepea sa piuie ca si cum ar spune ca-i este foame, cum ma ciugulea pe la cercei, cum statea pe monitor si se chinuia sa prinda cu ciocul cursorul de pe ecran, cum se privea curioasa in oglida, ce frumos canta... Statea pe umarul meu ore intregi, faceam treaba cu ea pe umar sau pe cap...Of, am un gol in suflet. Daca as vedea ca e bine si ca s-a descurcat m-as mai linisti... Mi-e tare greu...

[heaven]

În prealabil postat de manu72

Mi-e atat de dor de randunica!!! Imi lipseste enorm! Ma uit pe cer si o astept sa vina macar sa-mi arate ca e bine si se descurca... Am atatea filmulete cu ea si atatea amintiri frumoase : cum se scalda, cum se curata, cand se trezea venea pe mine si incepea sa piuie ca si cum ar spune ca-i este foame, cum ma ciugulea pe la cercei, cum statea pe monitor si se chinuia sa prinda cu ciocul cursorul de pe ecran, cum se privea curioasa in oglida, ce frumos canta... Statea pe umarul meu ore intregi, faceam treaba cu ea pe umar sau pe cap...Of, am un gol in suflet. Daca as vedea ca e bine si ca s-a descurcat m-as mai linisti... Mi-e tare greu...

Fetitza ta adoptiva,asa cum e ea,cu pene,cioculetz si mutritza haioasa isi urmeaza calea si cu siguranta trimite un gand de iubire cu tot sufletelul ei curat catre cea care a vegheat-o atunci cand s-a aflat in nevoie.
Pastreaza in suflet bucuria pe care ti-a adus-o aceasta faptura minunata si stai linistita ca Dumnezeu are grija de ea!

[manu72]

În prealabil postat de heaven

Fetitza ta adoptiva,asa cum e ea,cu pene,cioculetz si mutritza haioasa isi urmeaza calea si cu siguranta trimite un gand de iubire cu tot sufletelul ei curat catre cea care a vegheat-o atunci cand s-a aflat in nevoie.
Pastreaza in suflet bucuria pe care ti-a adus-o aceasta faptura minunata si stai linistita ca Dumnezeu are grija de ea!

Am sa o pastrez in suflet toata viata. Dumnezeu o va veghea si va avea grija de ea, de sufletelul ei pur. Sper sa se intoarca la primavara la geamul meu, sa reuseasca, ca este o luptatoare. De la inceput dorinta ei a fost sa traiasca. Prefer sa sufar eu si sa fie ea libera si fericita. Cum spuneai la inceput ,,heaven" ca natura a selectat dintre cei doi puiuti, sper ca ea care a fost mai puternica sa se descurce. Mi-a facut aceasta vara deosebita si de neuitat. Ce micuta era...Mi-e tare dor de ea!!!

[MariS_]

În prealabil postat de manu72

Mi-e atat de dor de randunica!!! Imi lipseste enorm! Ma uit pe cer si o astept sa vina macar sa-mi arate ca e bine si se descurca... Am atatea filmulete cu ea si atatea amintiri frumoase : cum se scalda, cum se curata, cand se trezea venea pe mine si incepea sa piuie ca si cum ar spune ca-i este foame, cum ma ciugulea pe la cercei, cum statea pe monitor si se chinuia sa prinda cu ciocul cursorul de pe ecran, cum se privea curioasa in oglida, ce frumos canta... Statea pe umarul meu ore intregi, faceam treaba cu ea pe umar sau pe cap...Of, am un gol in suflet. Daca as vedea ca e bine si ca s-a descurcat m-as mai linisti... Mi-e tare greu...

Draga manu72,
stai linistita ca randunica ta se va descurca de minune, ba cred
ca le va povesti la suratele ei ca a vazut Raiul pe pamant. Nu
stiu ce-or crede suratele, dar cred c-o vor invidia, ba nu ca la
ele nu exista invidie ca la oameni, ma rog, o sa o puna sa le
ciripeasca de n-ori povestea ei. Si nu uita: viata inseamna jertfa,
iar jertfa e un salt imens in Viata (cu v mare). Iubirea transcede.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[manu72]

În prealabil postat de MariS_

Draga manu72,
stai linistita ca randunica ta se va descurca de minune, ba cred
ca le va povesti la suratele ei ca a vazut Raiul pe pamant. Nu
stiu ce-or crede suratele, dar cred c-o vor invidia, ba nu ca la
ele nu exista invidie ca la oameni, ma rog, o sa o puna sa le
ciripeasca de n-ori povestea ei. Si nu uita: viata inseamna jertfa,
iar jertfa e un salt imens in Viata (cu v mare). Iubirea transcede.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mesajele voastre imi dau putere si speranta ca totul este bine pentru ea. Cel mai greu mi-e dimineata cand stiam ca ea ma trezea cu piuitul ei. Imi lipseste si o caut mereu pe cer. A fost o luna jumatate deosebit de frumoasa si de neuitat. Sper sa povesteasca suratelor ca la mine i-a fost bine, iar Dumnezeu sa-i dea putere sa se descurce. Asa e ...ele nu stiu decat sa iubeasca. Of, ce dor mi-e de ea!!!