Romania. 18300 de biserici, 425 de spitale .

[Mihnea Dragomir]

În capitala ţării, în ultimii 20 de ani pentru cultul meu nu s-a construit nici o biserică. Avem tot alea două biserici construite înainte de război, exclusiv din banii credincioşilor. Totuşi, există 6 parohii şi o filie. Ele funcţionează astfel:
-2 parohii funcţionează în alea 2 bisericuţe.
-2 parohii funcţionează din mila romano-catolicilor, în spaţiile romano-catolicilor. Nu există casă parohială pentru ele.
-o parohie funcţionează într-o casă particulară donată de credincioşi şi în care s-a amenajat o capelă
-o parohie funcţionează în Cimitirul Bellu, în capela cimitirului, acolo unde se depuneau morţii.

Să fie mult ? Să fie puţin ?
Ca fost membru în Curia Parohială, eu cunosc mai bine situaţia economică de la mine de la parohie. În exerciţiul bugetar 2007-2008, am avut de la statul român următoarele intrări:
-860 RON pe lună pentru salariul preotului x 12 luni = 10320 RON
-20000 RON pentru restaurarea bisericii de patrimoniu, bani care au ajuns doar pentru cumpărarea şi montarea schelei, care de atunci şi până azi mobilează biserica.

Cererea de salarizare a ţârcovnicului, care funcţionează ca dascăl-paracliser-psalt-grădinar-om-la-toate, a fost respinsă la Culte.

Ce a dat, pe plan social, cultul meu în capitală ? O şcoală. O bibliotecă. Un liceu (Timotei Cipariu). Un orfelinat care găzduieşte între 20 şi 30 de copii. Destul de mult, în schimbul banilor primiţi de la buget.

Per ansamblu, numărul de biserici în care funcţionează cultul meu este MULT mai mic în comparaţie cu perioada interbelică. Şi asta, în condiţiile unui cult care a mai făcut câte ceva pentru emanciparea naţiunii noastre, suferind apoi martiriul comunist. Noi am fi foarte mulţumiţi ca să nu primim de la statul român decât ceea ce am avut. Nu avem nevoie de nici o subvenţie, ci doar de ceea ce statul ne-a spoliat.