Sunt sarac!

[IonelS]

Corect spus ! Traim vremuri smintite rau de tot. Pleaca romanul in vest sa capete viata ca in filme, la propriu..Nu-si recunosc damblaua, ba mai mult exalta migratia ca ultima alternativa pt romani...Bunicii lor munceau pe rupte pamantul si aveau familie numeraosa; nepotii sunt in calduri si se vor si in vest, ca Romania nu-i bordelul pe care si-l doresc. Vor lux, sex, destrabalare si printre picaturi si putina credinta...Ajunsi acolo , dupa un timp, isi dau seama de valoarea credntei in care au fost botezati.

Cat este de necrestineste, o spun: mi se face scarba de netrebnicii care si-au parasit tara scuipand pe ceea ce le-a dat Dumnezeu...La cate am citit pe acest forum mi se intoarce pe dos stomacul...

[arwein]

În prealabil postat de IonelS

Corect spus ! Traim vremuri smintite rau de tot. Pleaca romanul in vest sa capete viata ca in filme, la propriu..Nu-si recunosc damblaua, ba mai mult exalta migratia ca ultima alternativa pt romani...Bunicii lor munceau pe rupte pamantul si aveau familie numeraosa; nepotii sunt in calduri si se vor si in vest, ca Romania nu-i bordelul pe care si-l doresc. Vor lux, sex, destrabalare si printre picaturi si putina credinta...Ajunsi acolo , dupa un timp, isi dau seama de valoarea credntei in care au fost botezati.

Cat este de necrestineste, o spun: mi se face scarba de netrebnicii care si-au parasit tara scuipand pe ceea ce le-a dat Dumnezeu...La cate am citit pe acest forum mi se intoarce pe dos stomacul...

Nu da cu pietre in ce nu stii!

[IonelS]

Ai dreptul s-o iei razna, sa-ti traiesti viata cum poftesti, dar n-ai dreptul sa trasformi modul tau de gandire gaunos in normalitate si sa le-o bagi si altora pe gat...., mai ales pe un forum crestin ortodox..
Majoritatea au plecat pt ca nu le convenea alternativa: munca la greu si viata cuvincioasa !

[Fani71]

În prealabil postat de IonelS

Majoritatea au plecat pt ca nu le convenea alternativa: munca la greu si viata cuvincioasa !

Generalizezi foarte tare: multi au plecat pentru ca vroiau sa munceasca si nu puteau cum trebuie in Romania, pentru ca acolo nu era respectata munca lor. Cunosc multe exemple.
Sau au plecat de raul comunismului (tu esti tanar, banuiesc, si nu-ti mai aduci aminte) si au trebuit sa accepte munci mai grele, mai putin calificate decat studiile pe care le facusera - ca sa le ofere macar copiilor perspective mai bune.

[Fani71]

Evanghelia cu tanarul bogat este interpretata adesea nu in sensul ca orice bogat ar trebui sa isi dea toata averea si sa se faca sarac, ci in sensul ca nu trebuie sa ne atasam inima de bogatie; iar bogatia poate fi si cea a celui relativ sarac: atunci cand acesta isio face dumnezeu din putinul pe care il are sau ar vrea sa il aiba. Daca il pierde isi pierde si inima.
Au fost in istorie si mai sunt poate si acum crestini bogati care nu si=au dat toata averea, ci au trait in mod responsabil ca oameni bogati, pastrand un stil de viata sobru si dand celor care au nevoie din banii lor. Sau dand de lucru altora si avand grija de salariatii lor.
Deci, sa nu condamnaml bogatia ca atare, ci atasamentul prea mare fata de ea.
Iar in cazul oamenilor casatoriti si cu copii,se pune si problema chivernisirii banilor si a bunurilor pentru binele familiei. Altfel face pomana un om singur si altfel un om cu copii.
Iar a vrea sa muncesti ca sa iti cumperi casa (adesea toata viata) pentru a avea un camin pentru familia ta nu mi se pare de loc egal cu a-ti aduna comoara numai pe pamant. Pentru unii, asta nu mai este posibil daca nu isi schimba tara.

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Evanghelia cu tanarul bogat este interpretata adesea nu in sensul ca orice bogat ar trebui sa isi dea toata averea si sa se faca sarac, ci in sensul ca nu trebuie sa ne atasam inima de bogatie; iar bogatia poate fi si cea a celui relativ sarac: atunci cand acesta isio face dumnezeu din putinul pe care il are sau ar vrea sa il aiba. Daca il pierde isi pierde si inima.
Au fost in istorie si mai sunt poate si acum crestini bogati care nu si=au dat toata averea, ci au trait in mod responsabil ca oameni bogati, pastrand un stil de viata sobru si dand celor care au nevoie din banii lor. Sau dand de lucru altora si avand grija de salariatii lor.
Deci, sa nu condamnaml bogatia ca atare, ci atasamentul prea mare fata de ea.

Da și nu prea. Mântuitorul spune clar că mai repede va trece cămila prin urechile acului decât va intra bogatul în împărăția cerurilor. Teoretic, bogăția nu e rea în sine dar practic ea aduce o împătimire, o legare de ceva pe care atunci când îl vom pierde vom simți o suferință ce poate deveni chin veșnic.

Dar bogăția nu e rea doar prin asta ci și prin faptul că ea ne acaparează, ne consumă timpul și puterile prin grijile pentru păstrarea și creșterea ei. Ideal ar fi să ignorăm complet orice preocupare pentru viața de acum și să ne concentrăm în întregime pe patria cerească, lăsând orice grijă în seama Domnului. Așa au trăit Părinții asceți ai primelor veacuri, oare se poate trăi așa și acum?

Părintele Sofronie Saharov spune că atunci când omul renunță complet la legăturile cu lumea, el intră în domeniul lui Dumnezeu (exprimarea era altfel dar aceasta e ideea). Instinctul de supraviețuire (de care vorbea cineva pe alt topic) ne face să ne agățăm cu disperare de relațiile cu ceilalți, de siguranța oferită de lucrurile acestei lumi și asta ne separă de grija și legătura directă cu Dumnezeu.

Ava Pimen spune "Voia omului este zid între el și Dumnezeu".

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Da și nu prea. Mântuitorul spune clar că mai repede va trece cămila prin urechile acului decât va intra bogatul în împărăția cerurilor. Teoretic, bogăția nu e rea în sine dar practic ea aduce o împătimire, o legare de ceva pe care atunci când îl vom pierde vom simți o suferință ce poate deveni chin veșnic.

Dar bogăția nu e rea doar prin asta ci și prin faptul că ea ne acaparează, ne consumă timpul și puterile prin grijile pentru păstrarea și creșterea ei. Ideal ar fi să ignorăm complet orice preocupare pentru viața de acum și să ne concentrăm în întregime pe patria cerească, lăsând orice grijă în seama Domnului. Așa au trăit Părinții asceți ai primelor veacuri, oare se poate trăi așa și acum?

Părintele Sofronie Saharov spune că atunci când omul renunță complet la legăturile cu lumea, el intră în domeniul lui Dumnezeu (exprimarea era altfel dar aceasta e ideea). Instinctul de supraviețuire (de care vorbea cineva pe alt topic) ne face să ne agățăm cu disperare de relațiile cu ceilalți, de siguranța oferită de lucrurile acestei lumi și asta ne separă de grija și legătura directă cu Dumnezeu.

Ava Pimen spune "Voia omului este zid între el și Dumnezeu".

Ai si tu dreptate, dar nu uita ca Hristos spune ca 'ceea ce nu este posibil la oameni este posibil pentru Dumnezeu". Este mai greu sa te mantuiesti daca esti bogat, pentru ca ai mai multe ispite si mai multa responsabilitate. Dar daca le indeplinesti sau macar incerci, poti ajunge poate mai departe decat fiind sarac.
A renunta la avere nu inseamna neaparat a da totul. Inseamna si 'avand, a fi ca si cum nu ai avea'. (de la sf. Pavel citire) adica sa nu iti lipesti inima de ceea ce ai.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Fani71

Evanghelia cu tanarul bogat este interpretata adesea nu in sensul ca orice bogat ar trebui sa isi dea toata averea si sa se faca sarac, ci in sensul ca nu trebuie sa ne atasam inima de bogatie; iar bogatia poate fi si cea a celui relativ sarac: atunci cand acesta isio face dumnezeu din putinul pe care il are sau ar vrea sa il aiba. Daca il pierde isi pierde si inima.
Au fost in istorie si mai sunt poate si acum crestini bogati care nu si=au dat toata averea, ci au trait in mod responsabil ca oameni bogati, pastrand un stil de viata sobru si dand celor care au nevoie din banii lor. Sau dand de lucru altora si avand grija de salariatii lor.
Deci, sa nu condamnaml bogatia ca atare, ci atasamentul prea mare fata de ea.
Iar in cazul oamenilor casatoriti si cu copii,se pune si problema chivernisirii banilor si a bunurilor pentru binele familiei. Altfel face pomana un om singur si altfel un om cu copii.
Iar a vrea sa muncesti ca sa iti cumperi casa (adesea toata viata) pentru a avea un camin pentru familia ta nu mi se pare de loc egal cu a-ti aduna comoara numai pe pamant. Pentru unii, asta nu mai este posibil daca nu isi schimba tara.

Este laudabila incercarea ta de a face o noua lumina asupra acestei evnghelii . Eu am amintit despre evanghelia din duminica de 15 august spunind despre ce a fost iar daca pui mina pe o cazanie editata oriunde in Patriarhia Romana , pe predicile Sf. N. Velimirovici sau a Sf Ignatie Briancianinov vei regasi ce am spus eu ! Nu ma imbat cu prostie , posibil insa ca uneori imi umezesc buzele din ea dar de data aceasta nu a fost uneori . Am vorbit in cunostinta de cauza ! Este f. adevarat ca nu orice bogat trebuie sa-si dea averea saracilor ci numai aceia de felul celuia care il cauta pe Mintuitor , adica numai aceia care vor sa se mintuiasca ... de restul nu avem interes si consideratie !
Tu incerci sa tragi o nuanta cu parerea ta mult fortata dar eu te intreb : inafara de cazul lui Iov si acelor citiva bogati din NT. , adica de fapt cei care cautau cu ardoare sa se mintuiasca poti tu sa mai dai exemple de bogati si care sa nu-si fi lipit sufletul lui de a sa avere ? Crezi tu ca bogatul care a avut ca scop stringerea de averi nu are sufletul legat de piatra asta de moara . Cred ca glumesti ! Tocmai de aceea a si spus Mintuitorul ca cu mare greutate va intra un bogat in imparatia cerurilor si ca mai degraba intra camila prin urechile acului decit un bogat in rai . Regula este , cu prea putine exceptii, ca inima sa se lipeasca in timp de avere o data cu cresterea ei .
Doamna doctor, de ce incerci sa dai alt sens pericopei decit cel Hristic , mult prea clar, sau patristic ! Ce intorsaturi pe dos ar mai suporta o talmacire clar Hristica !

In schimb , bogatia cea mai mare a saracului este tocmai saracia care-l ajuta sa-si limpezeasca vederile, sufletul si dragostea in D.zeu . Din acest punct de vedere , monahii sunt exemplul desavirsit ori si mai bine pustnicii . Nu am auzit pina in prezent sa fi existat vreun pustnic putred de bogat sau de vreun bogat care s-a calugarit cu averea sa cu tot ! Mai sunt unele vorbe cum ca ar fi si asa ceva pe pamintul lui D.zeu dar sa nu crezi, nu este adevarat, sunt minciuni !
Apropos la idea ca au fost bogati care au ajutat saraci la nevoie si restul asemenea . Sa luam mare aminte la cuvintele lui Hristos la scena cu cei doi bani ai vaduvei. Una este sa dai din prisosul (din ceea ce-ti prisoseste !) si alta este sa dai singura ta avere punindu-ti astfel nadejdea in D.zeu . Crezi ca ambii daruitori se mintuiesc la fel ? pai faptele lor sunt la fel ?
O tot dam cu dura-lelea cotita printre piersici , cind pericopele sunt talmacite admirabil de parinti si uneori explicate mot-a-mot de insasi Hristos !

Iarasi intorci discutia din condei , eu personal nu stiu de ce ai asemenea apucaturi, dind-o cum ca noi am intelege ca bogatia este ea rea prin sine , exact asa cum ai tinut sa o dai la intors si cu casatoria si calugaria , cu viata de cuplu si fecioria, cu zidirea femeii ca rea din facere , s.a.m.d. . Doamna profesoara, prea ne crezi invatacei ! Ma repet , nu stiu de ce ai atitudinea asta constanta ca si cum noi ceilalti acum descoperim mersul pe jos . In aceiasi evanghelie pe care am amintit-o din duminica trecuta , mai bine zis in cazania acestei evanghelii se spune clar , si eu am precizat asta clar in postarea mea (ia sa te intorci si sa recitesti !) ca bogatia in sine nu este rea sau buna ci numai intrebuintarea ei . Of, atita mosim cite o parerea si strigam unii la altii intre noi surzii incit suntem mai rau decit in Creanga : ,,... un mut stiga la un surd ... s.a.m.d.

Dar sa iubim si sa iertam facindu-ne a crede ca iar ai gresit lasind tastatura pe mina...majordomului !

NB: te rog sa fi cu ochii pe tastatura ; nu o mai lasa la indemina oricui ! desigur frateste glumind !

[Rodica50]

Daca avem ochi, avem maini, picioare, o minte buna, daca sufletul ne-a ramas intreg si insetat de Dumnezeu, daca avem rabdare si stim sa fim recunoscatori, daca stim sa daruim - cum spunea Steindhart chiar din ce nu avem...daca avem nadejde si dragoste de Dumnezeu, nu suntem saraci- mai avem si de daruit si mai ales, sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile lui alese, pentru grija pe care ne-o poarta noua, copiilor lui.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Este laudabila incercarea ta de a face o noua lumina asupra acestei evnghelii . Eu am amintit despre evanghelia din duminica de 15 august spunind despre ce a fost iar daca pui mina pe o cazanie editata oriunde in Patriarhia Romana , pe predicile Sf. N. Velimirovici sau a Sf Ignatie Briancianinov vei regasi ce am spus eu ! Nu ma imbat cu prostie , posibil insa ca uneori imi umezesc buzele din ea dar de data aceasta nu a fost uneori . Am vorbit in cunostinta de cauza ! Este f. adevarat ca nu orice bogat trebuie sa-si dea averea saracilor ci numai aceia de felul celuia care il cauta pe Mintuitor , adica numai aceia care vor sa se mintuiasca ... de restul nu avem interes si consideratie !
Tu incerci sa tragi o nuanta cu parerea ta mult fortata dar eu te intreb : inafara de cazul lui Iov si acelor citiva bogati din NT. , adica de fapt cei care cautau cu ardoare sa se mintuiasca poti tu sa mai dai exemple de bogati si care sa nu-si fi lipit sufletul lui de a sa avere ? Crezi tu ca bogatul care a avut ca scop stringerea de averi nu are sufletul legat de piatra asta de moara . Cred ca glumesti ! Tocmai de aceea a si spus Mintuitorul ca cu mare greutate va intra un bogat in imparatia cerurilor si ca mai degraba intra camila prin urechile acului decit un bogat in rai . Regula este , cu prea putine exceptii, ca inima sa se lipeasca in timp de avere o data cu cresterea ei .
Doamna doctor, de ce incerci sa dai alt sens pericopei decit cel Hristic , mult prea clar, sau patristic ! Ce intorsaturi pe dos ar mai suporta o talmacire clar Hristica !

In schimb , bogatia cea mai mare a saracului este tocmai saracia care-l ajuta sa-si limpezeasca vederile, sufletul si dragostea in D.zeu . Din acest punct de vedere , monahii sunt exemplul desavirsit ori si mai bine pustnicii . Nu am auzit pina in prezent sa fi existat vreun pustnic putred de bogat sau de vreun bogat care s-a calugarit cu averea sa cu tot ! Mai sunt unele vorbe cum ca ar fi si asa ceva pe pamintul lui D.zeu dar sa nu crezi, nu este adevarat, sunt minciuni !
Apropos la idea ca au fost bogati care au ajutat saraci la nevoie si restul asemenea . Sa luam mare aminte la cuvintele lui Hristos la scena cu cei doi bani ai vaduvei. Una este sa dai din prisosul (din ceea ce-ti prisoseste !) si alta este sa dai singura ta avere punindu-ti astfel nadejdea in D.zeu . Crezi ca ambii daruitori se mintuiesc la fel ? pai faptele lor sunt la fel ?
O tot dam cu dura-lelea cotita printre piersici , cind pericopele sunt talmacite admirabil de parinti si uneori explicate mot-a-mot de insasi Hristos !

Iarasi intorci discutia din condei , eu personal nu stiu de ce ai asemenea apucaturi, dind-o cum ca noi am intelege ca bogatia este ea rea prin sine , exact asa cum ai tinut sa o dai la intors si cu casatoria si calugaria , cu viata de cuplu si fecioria, cu zidirea femeii ca rea din facere , s.a.m.d. . Doamna profesoara, prea ne crezi invatacei ! Ma repet , nu stiu de ce ai atitudinea asta constanta ca si cum noi ceilalti acum descoperim mersul pe jos . In aceiasi evanghelie pe care am amintit-o din duminica trecuta , mai bine zis in cazania acestei evanghelii se spune clar , si eu am precizat asta clar in postarea mea (ia sa te intorci si sa recitesti !) ca bogatia in sine nu este rea sau buna ci numai intrebuintarea ei . Of, atita mosim cite o parerea si strigam unii la altii intre noi surzii incit suntem mai rau decit in Creanga : ,,... un mut stiga la un surd ... s.a.m.d.

Dar sa iubim si sa iertam facindu-ne a crede ca iar ai gresit lasind tastatura pe mina...majordomului !

NB: te rog sa fi cu ochii pe tastatura ; nu o mai lasa la indemina oricui ! desigur frateste glumind !

Eu chiar nu inteleg, Zaharia, ce vrei sa spui: mai intai soui ca dupa toate cazaniile si interpretarile importante un om bogat nu se poate mantui decat daca isi da averea si se face sarac; iar la sfarsit spui ca nicicand nu ai spus tu sau altii ca bogatia ar fi rea in sine (rea, adica contrara mantuirii, nu? eu asa inteleg)

Nu am timp sa mai dezvolt subiectul dar parerea mea este identica cu a lui Marius22 dintr=o postare putin inaintea postarii tale pe care o citez aici. Important este ce atitudine avem fata de bogatie si unde ne este adevarata comoara: in cer respectiv suflet, sau pe pamant?

NB Desii apar bogatia sa stii ca nu am nici femeie de serviciu care face curat pe scara in fiecare zi si nici majordom ;-)