Cultele protestante si neoprotestante il iubesc pe Hristos fara Cruce.

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

O sancta simplicitas! Să crezi că diavolul este alungat de un simplu obiect din lemn! Acest soi de demoni iese afară doar prin puterea lui Dumnezeu cu post şi rugăciune (Matei 17,21) nu prin semne făcute cu un lemn. Altfel diavolul rămâne, impresionează şi amăgeşte încă după 15 ani...
Nu pot să uit cum explica un frate fost călugăr catolic în tinereţe ce este crucea (şi arăta cu braţele semnul crucii), şi credeţi-mă: ştia ce vorbeşte. Acolo unde se întâlneşte verticala voiei lui Dumnezeu cu orizontala voinţei omului, acolo apare suferinţa şi crucea. Crucea aceasta ne îndeamnă Hristos s-o luăm zilnic.

In primul rand am relatat ce am vazut. Nu era o slujba de exorcizare in acel moment. Nu mai rastalmaciti totul, narav pe care l-ati capatat si de care nu va debarasati. In momentul cand autocarul cu 45 de turisti a ajuns acolo, era dupamasa, iar cei doi posedati erau inauntru in biserica, stateau pe scaunele din laterala. Nu era slujba, nu era preotul inauntru, deci nu se pune vorba ca era slujba de alungare a diavolului. Normal ca slujba de exorcizare e facuta de preoti, in general mai multi, cu post si rugaciune dar si cu ajutorul crucii de care, se teme cu adevarat diavolul, asta am vazut-o cu ochii mei. Acu cu impresionatul si amagitul diavolului. de ce nu strigau cei doi posedati, ca ii arde mana ce ii atinge, nu crucea. Sau alte obiecte cu care erau atinsi. lasati-o mai moale cu rastalmacitul Scripturii, in ceea ce priveste crucea, crucea e cruce, a fost si va ramane. Primii crestini imediat dupa Hristos care s-au raspandit, aveau semn de recunoastere crucea , asta o spun scrierile , nu neaparat religioase, cat si cele istorice si descoperirile arheologice, pe care vrem nu vrem exista. ideile voastre despre cruce si alte idei eretice, au aparut cu mult incoace de la Hristos, in ultimii sute de ani. Ar trebui sa puna toata lumea mana pe istorie sa citeasca cum s-au impus primii protestanti cand s-au desprins din catolicism. Prin crime si razboaie. Si in ce an a fost asta, si unde s-a intamplat.
In ce razboi la propriu, cu crime strigatoare la cer, a fost implicata ortodoxia de cand exista ea? \

Ai vazut vreun diavol, la propriu vreodata? tu si el? eu am vazut: si crucea si cuvantul tatal din inceputul rugaciunii Tatal nostru, spus de 3 ori, a fost suficient ca sa il fac sa dispara. de ce de trei ori? de ce nu o data sau de doua ori? si ca sa nu rastalmaciti iara va spun, ca am inceput sa zic Tatal nostru dar nu am avut puterea sa spun decat: ta... prima data, ta... a doua oara si cand am inceput a treia oara : am putut sa zic Tatal nostru care esti in ceruri... Si totul a fost independent de vointa mea.
Diavolul are o putere imensa, dar prin rugaciune si cu ajutorul crucii nu te atinge.

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

O sancta simplicitas! Să crezi că diavolul este alungat de un simplu obiect din lemn! Acest soi de demoni iese afară doar prin puterea lui Dumnezeu cu post şi rugăciune (Matei 17,21) nu prin semne făcute cu un lemn. Altfel diavolul rămâne, impresionează şi amăgeşte încă după 15 ani...
Nu pot să uit cum explica un frate fost călugăr catolic în tinereţe ce este crucea (şi arăta cu braţele semnul crucii), şi credeţi-mă: ştia ce vorbeşte. Acolo unde se întâlneşte verticala voiei lui Dumnezeu cu orizontala voinţei omului, acolo apare suferinţa şi crucea. Crucea aceasta ne îndeamnă Hristos s-o luăm zilnic.

Aaa, uita-i. Oare nu o fi fost invers:cu verticala si orizontala/? O fi facut studii matematice fostul calugar catolic. Eu zic ca Voia lui Dumnezeu e pretutindeni, doar noi sa avem ochi sa vedem si simturi sa simtim. Sau sa intelegm ca Voia lui Dumnezeu vine doar pe verticala? Mai da plastic si simplist mai ganditi.

[I.Calin]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Cunoasteti vreun cult protestant sau neoprotestant care ignora Crucea?
Imi puteti da numele lui?

Studenții în Biblie, Martorii lui Iehova și "derivațiile", dacă or fi...

[I.Calin]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Pai, daca sunt asa multi care regreta, sfatuiti-i sa treaca inapoi la ortodoxie!
Cine-i impiedica?

Implicațiile sociale și familiale sunt destul de mari și dureroase și acestea, din păcate, sunt mult mai importante pentru noi, atâta vreme cât pentru "reconvertire" avem nevoie de sprijin și înțelegere din partea celorlalți. Cine e dispus să accepte cu seninătate și bunăvoință plecarea ta?

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de dobrin7m

Primii crestini imediat dupa Hristos care s-au raspandit, aveau semn de recunoastere crucea , asta o spun scrierile , nu neaparat religioase, cat si cele istorice si descoperirile arheologice, pe care vrem nu vrem exista.

Primul semn de recunoaştere a creştinilor a fost peşteşe (ICHTIOS), apoi desigur a apărut şi crucea. Diferenţa este că apostolii şi primii lor urmaşi nu se închinau peştelui, pe când creştinii de la Constantin cel Mare încoace au început să folosească crucea în închinare.

În prealabil postat de dobrin7m

ideile voastre despre cruce si alte idei eretice, au aparut cu mult incoace de la Hristos, in ultimii sute de ani.

Exact, "ideile eretice" cu privire la închinarea la cruce au apărut în ultimile 17 sute de ani. Hristos şi apostolii nu au poruncit niciodată să divinizăm "sfânta cruce", "sfântul piron", "sfântul ciocan" ori "sfântul flagellum".

În prealabil postat de dobrin7m

In ce razboi la propriu, cu crime strigatoare la cer, a fost implicata ortodoxia de cand exista ea?

Toate crimele sunt "strigătoare la cer" de la dreptului Abel încoace. Ar fi mai înţelept să evitaţi subiectul acesta...

În prealabil postat de ionut stefan

dracii se tem de SFANTA CRUCE DE MAICA DOMNULUI DE SFINTI iar acesti prapaditi de sectanti nu au nici o treba,din contra chiar iau in batjocura.se pare ca sunt mai rau decat dracii,cum sa nu isi frece mainile spurcatul satan cand are atati slujitori.

Eu cred ca se tem de Hristos si de numele Lui ...

În prealabil postat de ionut stefan

Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)

"Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpioni si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. " (din Biblie, Luca 10:19)

[vasinec77]

În prealabil postat de macsim

Eu cred ca

Asta este credinta care o sa va duca la mantuire?

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Primul semn de recunoaştere a creştinilor a fost peşteşe (ICHTIOS), apoi desigur a apărut şi crucea. Diferenţa este că apostolii şi primii lor urmaşi nu se închinau peştelui, pe când creştinii de la Constantin cel Mare încoace au început să folosească crucea în închinare.

Exact, "ideile eretice" cu privire la închinarea la cruce au apărut în ultimile 17 sute de ani. Hristos şi apostolii nu au poruncit niciodată să divinizăm "sfânta cruce", "sfântul piron", "sfântul ciocan" ori "sfântul flagellum".

Toate crimele sunt "strigătoare la cer" de la dreptului Abel încoace. Ar fi mai înţelept să evitaţi subiectul acesta...

Primul semn de recunoastere a crestinilor era crucea. Ceea ce pe hartie, sau nisip, (ca pe vremea aceea pe pamant era facut acest semn), era o cruce desenata continuu fara ridicarea mainii de jos, incepand de sus linia verticala si dusa intr-un mic cerc spre linia orizontala. Semana cu un peste, de aici confuzia, dar era cert crucea. asta o spun ultimii crecetatori care au studiat semnul si cum e facut. Repeta tu cu mana ta si fa crucea pe hartie cu un creion fara sa ridici deloc creionul si fara sa intrerupi crucea. Fa o cruce pornind cu lina verticala si continuand cu cea orizontala fara sa ridici creionul de pe hartie. Va rezulta ceea ce ereticii spun cum spui si tu, un desen ce aduce si cu un peste, dar care e crucea. Simbulul crucii, prin linia continua, inseamna continuitatea in credinta in cruce, in vesnicie.
In toate subiectele tratate de voi exista rastalmacirea adevarului, si in acest caz nu va lasati mai prejos. Poate la pesti va inchinati voi sectarii, ca am vazut destui care au pe masini in spate semnul unui peste si laudandu-se mari sectari (ca nu pot zice mari crestini).

Domnule, nu se inchina nimeni la cruci, nimic nu stii si nimic nu vrei sa intelegi. diavolul nu te lasa, te chinuie amarnic.

Sfînta Cruce în creştinism

În Noul Testament Crucea are o altă semnificaţie decît cea pe care o avea la popoarele precreştine. Crucea nu poate fi despărţită de Persoana Mîntuitorului Iisus Hristos care este “mîntuirea păcătoşilor” (Ef.2, 13-22). Prin jertfa de pe Cruce a Mîntuitorului ea este obiectul mîntuirii neamului omenesc. Răstignirea Mîntuitorului cu braţele deschise vrea să arate opera de mîntuire orientată către toţi oamenii. Hristos îi îmbrăţişează pe toţi, “destrămînd duşmănia, prin trupul Său” (Ef. 2., 15). În felul acesta se restabileşte pacea dintre Dumnezeu şi om, dintre om şi Dumnezeu şi dintre oameni.

Braţele Crucii au şi ele o semnificaţie aparte. Cel orizontal arată că jertfa Mîntuitorului se răsfrînge asupra întregii creaţii, restabileşte armonia dintre om şi creaţie. Braţul cel vertical arată actul de refacere a legăturii dintre Dumnezeu şi om, dintre ceresc şi pămîntesc, arată posibilitatea de îndumnezeire a omului. Omul nu mai este un “animal raţional”, ci un “animal îndumnezeit” – după cum afirmă P. Nellas.

În creştinism Sfînta Cruce are mai multe semnificaţii:

a) duhovnicească;
b) de altar de jertfă (jertfelnic);
c) semn dumnezeiesc.

Ca înţeles duhovnicesc Crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Fiul Omului a luat trup de om pentru a ispăşi păcatele lumii. Învierea Mîntuitorului este o mărturie a transformării trupului omenesc, restaurarea şi îndumnezeirea lui. Pentru a învinge moartea Dumnezeu trebuia să stîrpească sămînţa răutăţii care era pătrunsă în fiinţa umană şi în creaţie, iar originea răului a fost mîndria.

Jertfa pe Cruce este un semn al smereniei, un semn al ascultării faţă de voia lui Dumnezeu ca răspuns la mîndria şi neascultarea protopărinţilor noştri Adam şi Eva. În această jertfă a Mîntuitorului se descoperă esenţa iubirii creştine care diferă radical de iubirea erotică, senzuală, egocentrică din păgînism. Evanghelia ne descoperă acest adevăr: “Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decît ca viata să şi-o pună pentru prietenii săi” – spune Iisus (Ioan 15, 13).

Sfînta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos.

După cum în Vechiul Testament pentru ispăşirea păcatelor se aducea jertfă, la fel pentru iertarea păcatului comis de protopărinţii noştri era nevoie de jertfa Mîntuitorului. Dacă în Vechiul Testament locul de jertfă de animale era socotit sacru, iar cel ce se atingea de el era sfinţit (Ieş. 30, 28-29), este de la sine înţeles că Crucea trebuie privită ca un simbol al harului sfinţitor în lume. Prin sîngele Mîntuitorului s-a sfinţit şi Crucea care devine din obiect de tortură un obiect de sfinţire şi de mîntuire a credincioşilor. Din acest motiv, Apostolul Pavel spune că Crucea devine din obiect de sminteală pentru cei necredincioşi simbol al biruinţei şi al mîntuirii (I Corinteni 1, 18).
Crucea este altarul de jertfă al Mîntuitorului, în felul acesta se descoperă unitatea adîncă dintre Hristos şi Cruce fără de care nu era posibilă mîntuirea neamului omenesc. Crucea este altarul de jertfă prin care se ridică păcatele lumii (Evrei 9,28). Această jertfă sîngeroasă de pe Cruce se prelungeşte pînă la sfîrşitul veacurilor în mod nesîngeros în Biserică la Sfînta Liturghie (Mt.28,20). Împărtăşania care se oficiază la Liturghie reprezintă trupul lui Hristos în chip real care nu diferă cu nimic de cel oferit apostolilor la Cina cea de Taină de Mîntuitorul. El este puterea dumnezeiască care ne repară trupul nostru de puterea morţii şi ne ajută să avem viaţa veşnică ( Ioan 6, 53-59).

Crucea este semnul lui Hristos şi al creştinilor. Scriptura vorbeşte despre “semnul Fiului Omului” (Mt. 24,30), iar Biserica a văzut în acest semn Sfînta Cruce, deoarece prin ea dobîndim mîntuirea, cu ea deschidem porţile raiului. Astfel Crucea devine şi semnul creştinilor ca semn de iubire dintre Dumnezeu şi om, motiv pentru care noi ne însemnăm cu acest semn (Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Ortodoxia nr. 3, 1978, p. 497-511).

Prin închinarea la Sfînta Cruce credincioşii se închină Celui care S-a răstignit pe ea – Mîntuitorului Iisus Hristos. De aceea credincioşii se închină Sfintei Cruci pentru că prin jertfa Mîntuitorului se dobîndeşte viaţa veşnică, se restaurează fiinţa umană, adică omul are posibilitatea să biruie moartea, să se vindece sufleteşte şi trupeşte prin puterea ei. În felul acesta, omul este chemat la îndumnezeire, la împlinirea lucrării care trebuia s-o facă Adam şi Eva.

Însemnarea credincioşilor cu semnul Sfintei Cruci are o semnificaţie dogmatică care reflectă învăţătura de credinţă creştină. Cele trei degete împreunate reprezintă Sfînta Treime – Dumnezeul tuturor care se află în cer. Cele două degete strînse în palma mîinii drepte reprezintă, pe de o parte, cele două firi ale Mîntuitorului Iisus Hristos, unirea dintre firea umană şi cea dumnezeiască, coborîrea lui Dumnezeu pe pămînt, iar, pe de altă parte, îi reperezintă pe Adam şi Eva care se închină Sfintei Treimi aici pe pămînt. Semnul Sfintei Cruci reprezintă restabilirea legăturii dintre cer şi pămînt, dintre firea umană şi cea dumnezeiască.

Părţile trupului care sînt însemnate cu semnul Sfintei Cruci au şi ale un simbolism dogmatic. Fruntea închipuie cerul, pieptul (pîntecele) închipuie pămîntul, iar umerii închipuie locul şi semnul puterii. Sfîntul Ambrozie al Milanului spune că fruntea reprezintă sediul cugetării, adică al mărturisirii lui Dumnezeu prin cuvînt şi gîndire; inima reprezintă sediul iubirii, pentru că Dumnezeu este iubire şi noi, la fel, trebuie să iubim; braţele reprezintă efortul, activitatea, munca care trebuie s-o depună credinciosul pentru Hristos.( Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Ortodoxia, anul XLVII nr. 1-2, ianuarie-iunie 1995, p. 102-109).

Crucea la români

În spiritualitatea românească, Sfînta Cruce este cinstită şi prin observarea riguroasă a postului prescris de Biserică în zilele închinate sfintei Cruci. Pravila Mare, din anul 1652, prevede şi pînă astăzi obligaţia postului „…şi în ziua înălţării şi de viaţă făcătoarei Cruci, luna septembrie 14/27, ori în ce zi se va întîmpla, ori sîmbăta ori dumineca, sau într-altă zi, şi alt nu mîncăm fără numai untdelemn şi vin, iar peşte nicidecum, pentru legarea zilei” (Îndireptarea legii (Pravila Mare), 1652, p. 189.)

Semnificativă este situaţia mărturisită de mulţii călători prin părţile noastre. Toţi au fost surprinşi de mulţimea răstignirilor (Troiţe) care se află la răscruci, lîngă fîntîni, biserici, cimitire, prin sate (mai ales) şi oraşe. Nici o ţară ortodoxă nu are atîtea răstigniri ca cele aflate în ţara noastră.


Aproape instinctiv, noi coborîm pe filiera spirituală a neamului pentru a ajunge la miezul fiinţei noastre care ne protejează în lumea aceasta, care ne dă puteri să mergem mai departe, care ne ajută să biruim răul. Cinstirea Crucii în modul acesta aproape instinctiv confirmă, odată în plus, că poporul nostru s-a născut creştin.

Pe lîngă aceasta, Crucea mai este şi un mijloc de aducere aminte a istoriei mîntuirii întregului neam omenesc. Prin exemplul Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, creştinismul ne arată că viaţa veşnică se dobîndeşte în urma biruinţei asupra păcatului, Învierea este precedată de Crucea Golgotei. În felul acesta, creştinismul îi atribuie o nouă conotaţie suferinţei şi Crucii. Prin suferinţă ajungem la lumina Învierii, iar credincioşii trebuie să fie conştienţi de acest adevăr existenţial.

Acest lucru este redat şi prin faptul că Crucea lui Hristos a fost înălţată pe dealul Căpăţînii ( din ebraică Golgota se traduce căpăţînă), acolo unde a fost îngropat Adam. Acesta este motivul pentru care la baza Sfintei Cruci este reprezentat un craniu care simbolizează, totodată, şi biruinţa asupra morţii. Aşa cum prin Adam a pătruns moartea în lume, prin moartea pe Cruce a Mîntuitorului Iisus Hristos este adusă Viaţa veşnică şi Învierea.

[dobrin7m]

Crucea este obiectul mantuirii neamului omenesc. De aceea e sfanta.