A fi roman,o rusine

[Radu32]

În prealabil postat de Traditie1

Wow, te mai interesează și altceva decât combasterea credinței în Dumnezeu (sau e la derută?). Oricum, iată un răspuns.

Ideea că dacii s-au romanizat nu este lipsită de logică. Vorbești așa fiindcă nu ai studiat mai aprofundat problema, nu cunoști care a fost adevărata situație în Dacia romană.

Provincia Dacia a fost provincia supusă celei mai intense romanizări dintre toate provinciile. Romanii au fost deciși să elimine pericolul reprezentat de poporul dac prin diverse căi. Una din căi a fost reducerea drastică a elementului dacic în teritoriul provinciei prin trimiterea unui mare număr de daci ca soldați în alte provincii şi nu este exclus chiar prin exterminare sau alungare. Altă cale a fost colonizarea masivă cu popualție din alte provincii.

Dar cea mai importantă măsură a fost abandonarea în totalitate a fostelor așezări dacice și fondarea de orașe și sate în totalitate pe vetre noi. Este o diferență semnificativă între Dacia și celelalte provincii. În oricare altă provincie orașele si satele romane sunt, în marea majoritate, continuatoarele așezărilor autohtone (ale celților, iberilor etc). În Dacia nu există absolut nici o localitate care să-și continue existența pe vechea vatră dacică. Această măsură deosebit de importantă a fost luată deliberat de către romani în scopul romanizării rapide a provinciei. Așezați în noile așezări alături de coloniști, dacii au adoptat imediat modelul de viață roman, îmbrăcămintea, tehnica producerii obiectelor casnice, a uneltelor agricole, arhitectura etc. Pentru perioada 106 (anul cuceririi de către romani) și ~150 nu există în cuprinsul provinciei Dacia absolut nici o dovadă arheologică despre perpetuarea populaţiei dacice. Ceramica, arhitectura, celelalte descoperiri, totul e de factură romană. Asta înseamnă fie că dacii au adoptat spontan toate elementele culturii romane, fie că au fost exterminați și/sau alungați. După 150, când relațile între dacii din teritoriile libere din jurul provinciei și romani se îmbunătățesc (prin relațiile de schimb economic etc), apare în așezările daciei romane ceramica de factură dacică (întotdeauna împreună cu forme de ceramică romană) într-un număr de (~150) de așezări rurale. Teoria clasică e că acești daci sunt cei din cuprinsul provinciei, dar unii din cei care s-au ocupat în mod special de această problemă presupun că e vorba de daci liberi, carpi în primul rând, stabiliţi după această dată în provincie cu acordul conducerii romane.

Ca să nu se creeze confuzie precizez că deși romanii au mutat vatra așezărilor, au păstrat de obicei denumirea lor dacică, noua așezare fiind situată la o distanță de câteva zeci de km de cea veche. De pildă Apulumul roman e situat pe valea Muresului, la 20-30 km de Apulonul dacic situat în munții Trascăului.

Un alt factor foarte important care a grăbit romanizarea a fost interzicerea de către romani a păstrării conducerii aristocratice a autohtonilor. Și în această privință Dacia e deosebită de toate celelate provincii. În celelalte provincii populația autohtonă și-a continuat fără schimbări radicale modul de viață de dinainte, păstrânduși aristocrația, conducerea de către lideri autohtoni precum și tradițiile religioase și culturale. Romanii ofereau populațiilor cucerite posibilitatea de a se autoguverna singuri în cadrul imperiului roman. Orașele conduse de către aristocrația autohtonă se numeau civitates peregrinae. Astfel de orașe existau în toate provinciile, cu excepția Daciei. Pe teritoriul României au existat civitates peregrinae doar în Dobrogea, e vorba de orașele grecești care nu erau conduse însă de daci ci de greci.

Faptul că dacilor li s-a interzis să se conducă singuri, să-și păstreze aristocrația și tradițțile a fost, împreună cu abandonarea vechilor așezări, factorul decisiv în romanizarea lor rapidă. De altfel, dacă în celelalte provincii populația autohtonă este atestată epigrafic prin inscripțiile romane în care apar nume de autohtoni, inscripțiile din Dacia conțin doar în proporție de 2% nume traco-dacice, fiind înă probabil vorba de coloniști veniți din Tracia, nu de daci.

Dacii liberi, mai precis carpii (dacii de pe teritoriul Moldovei) sunt menţionaţi documentar în sursele romane ultima dată în 381. Cea mai mare parte dintre carpi au fost aşezaţi pe teritoriul roman, la sud de Dunăre în a doua jumătate a secolului 3. Din punct de vedere arheologic, cultura materială carpică este atestată bogat în Moldova până în al treilea sfert al secolului 3, când dominantă devine cultura materială gotică, goţii constituind pentru aproape un secol populaţia majoritară în Moldova şi Muntenia, precum şi în estul Transilvaniei. De fapt nu era vorba doar de goţi ci de un amestec de goţi, sarmaţi şi daci, parte a confederaţiei conduse de o aristocraţie gotică care îşi întindea stăpânirea pe cuprinsul Ucrainei de azi şi în o bună parte a teritoriului României. Goţii vor trece şi ei la sud de Dunăre în 376.

Dacii liberi sunt atestaţi arheologic şi în Sălaj, Crişana şi alte zone până spre secolul 5, având bune relaţii cu romanii şi adoptând elementele de cultură materială romană.

După părăsirea Daciei de către administraţia romană e de presupus că un număr mic de populaţie latinofonă a continuat să vieţuiască. Unele oraşe şi-au continuat viaţa încă un secol în manieră improvizată (locuinţe primitive pe ruinele fostelor clădiri romane), cele mai multe au fost abandonate. Urmele materiale ale populaţiei de cultură romană sunt foarte puţine în Transilvania. În secolul5+7 apare în Muntenia şi Oltenia o cultură materială, Ipoteşti-Cândeşti, atribuită de arheologii români populaţiei daco-romane iar de cei maghiari, ucraineni, bulgari migratorilor slavi. Cert e că această cultură are elemente clare (mai ales în ceramică) de tradiţie dacică şi romană. Această cultură (expresia unei populaţii care potrivit arheologului care a studiat-o în mod special nu putea depăşi 50.000 pentru toată Valahia, deci foarte redusă numeric) este cea mai semnificativă din perioada migraţiilor pentru teritoriul României, în Transilvania fiind mult mai puţine descoperiri ale autohtonilor, dominante fiind aici în secolele 5-7 descoperirile gepide. În Moldova sunt descoperiri ale unei culturi înrudite cu cea din Valahia, atestând elementul autohton.

Până spre secolul 13 aşezările ale căror vestigii arheologice pot fi puse pe seama populaţiei româneşti sunt puţine, în Transilvania dominând în sec. 10-12 descoperirile maghiare şi ale altor populaţii străine (bulgari, pecenegi etc) iar în Moldova şi ţara Românească descoperirile aparţinând culturilor aceloraşi popoare străine (inclusiv cumanii) precum şi cele ale autohtonilor.

În concluzie, pe baza arheologiei şi izvoarelor literare nu se poate spune cu claritate cine sunt strămoşii românilor. Cert e că e vorba atât de populaţia dacică romanizată cât şi de populaţie romanizată din provinciile de la sud de Dunăre, dar proproţia între cele două elemente nu se poate preciza. La aceasta se adaugă elementul populaţiilor migratoare absorbite treptat de către autohtoni şi care pot avea o contribuţie chiar mai ridicată la constituirea fondului genetic al românilor.

adica suntem un ghiveci genetic,cu tot felul de trasaturi care mai de care mai contradictorii si mai opozite !
de aia ne merge si asa bine !
e adevarat, insa doar pe jumatate !
jumatatea fericita, e faptul ca in anumite zone ,mai ales unde au fost castre militare,precum localitatea Turda, din jud, cluj ( sediul legiunii a 5 macedonica !),se poate observa, cu usurinta predominanta unui anumit tip morfologic uman, raspandit in populatia respectiva ! deci o anumita unitate genetica !

[mihailt]

Mai frate Radu uita-te la acele doua poze si vezi poate iti schimbi parerea.

[Radu32]

În prealabil postat de mihailt

Mai frate Radu uita-te la acele doua poze si vezi poate iti schimbi parerea.

m-am uitat, dar ,sincer, nu am prea vazut ceva...concludent !
deci, nu ne putem lua dupa niste poze de...statui,facute dupa liberul gust al artistului anonim respectiv !

mai degraba, eu ma chinui sa vad oameni cu barba rosie si ochii albastri, in populatia de pe strada,...da i-ai de unde nu-s !!!

nici macar unul,nu se arata la orizont !!!

[Traditie1]

În prealabil postat de Radu32

adica suntem un ghiveci genetic,cu tot felul de trasaturi care mai de care mai contradictorii si mai opozite !
de aia ne merge si asa bine !
e adevarat, insa doar pe jumatate !
jumatatea fericita, e faptul ca in anumite zone ,mai ales unde au fost castre militare,precum localitatea Turda, din jud, cluj ( sediul legiunii a 5 macedonica !),se poate observa, cu usurinta predominanta unui anumit tip morfologic uman, raspandit in populatia respectiva ! deci o anumita unitate genetica !

În cele mai multe sate de munte sau deal te vei duce vei observa o astfel de unitate, ba chiar și la satele de câmpie mai izolate. Aceste tipuri variază de la regiune la regiune și chiar de la microregiune la microregiune și se datorează faptului că pe o arie geografică mai mare sau mai mică populația se omogenizează de-a lungul generațiilor.

M-aș mira însă ca Turda să fie un exemplu concludent, dat fiind că în evul mediu românilor li se interzicea să locuiască în orașele transilvane iar populația din zonele de șes cum e și zona Turdei au avut o mobilitate mai mare, fiind expuse năvălirilor în perioada migrației. De fapt cele mai multe zone din Transilvania, ca și din celelalte zone ale țării au fost nelocuite, populația find adusă acolo abia în evul mediu dezvoltat (după secolul 12) din zonele de munte. Așa se explică faptul că cele mai multe localități din Transilvania au nume maghiare sau germane, fiindcă au fost înființate de către regii maghiari sau de către coloniști sași cu populație maghiară, germană și română aduse din alte părți ale regiunii sau chiar din alte țări.


Istoricii unguri susțin că populația românească din Transilvania a fost adusă de regi din sudul Dunării începând cu secolul 13 dar structura limbii române din diferitele provincii românești arată mai degrabă originea locală a populației românești și corespunde cu datele despre etapele romanizării teritoriului României.

Variantele limbii române sunt: graiul ardelenesc, graiul bănățean și graiul muntenesc și o variantă a graiului ardelenesc care este graiul moldovean. Graiul bănățean este cel mai arhaic, are cei mai mulți termeni de origine latină care nu se găsesc în limba vorbită în celelalte provincii. Aceasta se datorează probabil contactelor cu populația romanică care a existat în teritoriul actualei Serbii înainte de slavizarea din evul mediu, slavii așezându-se peste o populație romanică destul de compactă, având organizare bisericească și viață urbană.

Urmează apoi graiul ardelenesc și graiul moldovenesc. Limba vorbită în Moldova este în întregime (sub aspectul termenilor de origine latină) o variantă a graiului ardelenesc, neavând nici un termen de origine latină original, ceea ce corespunde cu difuzia limbii protoromâne dinspre Ardeal spre Moldova pe calea schimburilor economice, migrațiilor și a altor tipuri de contacte.

Graiul muntenesc, vorbit în Valahia și sudul Ardealului, cu o variantă puțin diferită în Oltenia, corespunde limbii vorbite de populația romanizată dintre Carpați și Dunăre.