Mantuitorul si zambetele

[Traditie1]

Cineva, făcând o statistică a referințelor noutestamentare, a spus că Mântuitorul a plâns de trei ori și nu a râs niciodată. Scriptura ne spune totuși că la un moment dat El S-a bucurat cu duhul.


Icoanele și frescele nu ni-l arată pe Mântuitorul zâmbind ci întotdeauna sobru și cred că nu e o simplă coincindență.


Pictorul bisericesc intuiește că zâmbetul și cu atât mai puțin râsul e o manifestare omenească, trădând neștiință iar în unele cazuri ipocrizie de care divinitatea e străină.

Pentru că zâmbetul, atunci când nu e fățarnic e născut din starea de bucurie, plăcere sau amuzament și în cazul Mântuitorului astfel de stări nu aveau cum să se manifeste prin zâmbet, ba chiar fiindcă la El nimic nu era spontan ci controlat. Iar un zâmbet controlat e fățărnicie.

Deci, noi putem să râdem, dar să ne ferim să-i atribuim lui Dumnezeu această slăbiciune omenească.

[Rodica50]

În prealabil postat de Traditie1

Cineva, făcând o statistică a referințelor noutestamentare, a spus că Mântuitorul a plâns de trei ori și nu a râs niciodată. Scriptura ne spune totuși că la un moment dat El S-a bucurat cu duhul.


Icoanele și frescele nu ni-l arată pe Mântuitorul zâmbind ci întotdeauna sobru și cred că nu e o simplă coincindență.


Pictorul bisericesc intuiește că zâmbetul și cu atât mai puțin râsul e o manifestare omenească, trădând neștiință iar în unele cazuri ipocrizie de care divinitatea e străină.

Pentru că zâmbetul, atunci când nu e fățarnic e născut din starea de bucurie, plăcere sau amuzament și în cazul Mântuitorului astfel de stări nu aveau cum să se manifeste prin zâmbet, ba chiar fiindcă la El nimic nu era spontan ci controlat. Iar un zâmbet controlat e fățărnicie.

Deci, noi putem să râdem, dar să ne ferim să-i atribuim lui Dumnezeu această slăbiciune omenească.

Nu sunt de acord cu ce spuneti.Experienta profesionala ma obliga sa va spun ca avem nevoie de lumina, de o fata inseninata de zambat- nu fortat, ci pornit din suflet. Un om cu fata zambitoare e un om bun- nu vorbesc aici despre ipocrizie, ci despre sinceritate. Raman la ideea ca Mantuitorul a avut lumina pe chip. Priviti fetele celor care participa la Sfanta Liturghie- le vedeti incrancenate?Un parinte cum se poarta cu propriii copilasi? Va inchipuiti cum ar arata un invatator fioros in fata micutilor elevi? Depinde de la om la om, dar imi amintesc de chipul bland, bun si zambitor al Parintelui Arsenie, al Parintelui Teofil... Sa nu exageram!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Deci, noi putem să râdem, dar să ne ferim să-i atribuim lui Dumnezeu această slăbiciune omenească.

Rasul este complet altceva ! O fata luminoasa , nepatimasa , are tot timpul un zamet discret al NORMALITATII ! Sa fim totusi normali , si sa nu ne manjim si smoli fetele pentru a ne arata "marea credinciosie " , caci la nimic nu foloseste . . . !

Eu nu cred ca Iisus a ras- la fel ca multi, cred ca a zambit doar.

Oamenii rad. Rasul e o manifestare spontana si greu de controlat,nici n-ai timp sa te gandesti daca-i bine sau nu, si ai si ras.


eu fac parte din persoanele care... rad destul de des. :D Nu ma refer la "crize de ras" ciudate gen Becali, dar cred ca rad ceva mai mult decat alte persoane in general.
Ma gandesc ca rasul asta si faptul ca gasesc mai mult amuzament in jur decat altii ma face sa percep lucrurile putin mai ...vesele decat sunt. Sau ii poate face pe cei din jur sa creada ca sunt mai neserioasa sau ca am o oarece lipsa de respect... nu stiu.

Nu siu nici cum mi-ar putea "modifica" personalitatea rasul. Sau cum imi modifica perceptia realitatii. Partea buna e ca tind sa vad mai mult partea amuzanta a lucrurilor si ma enervez mai greu din cauza asta. Dar poate ca asta imi scade putin seriozitatea si respectul fatza de cei din jur.

De multe ori un ras (nu hohot...) numai, nelalocul lui, poate sminti pe cel ce ne priveste sa creada ca gandim ceva ironic/sarcastic despre ceea ce ne provoaca rasul- si sa gandeasca apoi la fel.

Cred ca cel mai bine e sa incercam cat mai mult sa ne limitam la zambet, si daca radem, sa radem cat mai silentios.

Eh, eu inca lucrez la asta... spun doar ce cred ca e bine. Mie personal insa rasul imi da ceva de furca...

[Traditie1]

În prealabil postat de cristiboss56

Rasul este complet altceva ! O fata luminoasa , nepatimasa , are tot timpul un zamet discret al NORMALITATII ! Sa fim totusi normali , si sa nu ne manjim si smoli fetele pentru a ne arata "marea credinciosie " , caci la nimic nu foloseste . . . !

Eu cred că nici nu a zâmbit.

Mesajele de pe acest topic arată cum noi avem tendința să-L plăsmuim pe Dumnezeu după imaginația noastră (wishful thinking) și ele reflectă o concepție străină Bisericii. Dacă starea normală a Mântuitorului ar fi fost aceea de a avea un zâmbet pe buze sau dacă ar fi zâmbit măcar uneori aceasta s-ar fi reflectat în imagistica bisericească dar nicăieri nu vei găsi o reprezentare a Lui zâmbind, nici măcar una. Această imagistică a Bisericii e strâns legată de teologia și cultura ei, este o reflectare a caracterului ascetic al Bisericii, caracter de care cei mai mulți creștini sunt din păcate străini. 'Creștinismul' contemporan roz, al zâmbetelor și formalităților e o inovație străină nu numai de Tradiția Bisericii ci și de adevărul lui Dumnezeu.

Dacă în cazul Sfinților (deși nici ei nu sunt reprezentați zâmbind) e firesc să presupunem că zâmbeau, cazul Mântuitorului e altceva. Natura omenească a Lui nu includea neștiința și sentimentele, El nu avea stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii. De aceea nu avea cum să zâmbească spontan și nici un zâmbet permanent a la Buddha sau ca în reprezentările protestante și catolice pe chip nu avea fiindcă nu era un iluminat, ci era Însăși Lumina.




Ortodox




Catholic



Protestant




Buddha

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Eu cred că nici nu a zâmbit.

Mesajele de pe acest topic arată cum noi avem tendința să-L plăsmuim pe Dumnezeu după imaginația noastră (wishful thinking) și ele reflectă o concepție străină Bisericii. Dacă starea normală a Mântuitorului ar fi fost aceea de a avea un zâmbet pe buze sau dacă ar fi zâmbit măcar uneori aceasta s-ar fi reflectat în imagistica bisericească dar nicăieri nu vei găsi o reprezentare a Lui zâmbind, nici măcar una. Această imagistică a Bisericii e strâns legată de teologia și cultura ei, este o reflectare a caracterului ascetic al Bisericii, caracter de care cei mai mulți creștini sunt din păcate străini. 'Creștinismul' contemporan roz, al zâmbetelor și formalităților e o inovație străină nu numai de Tradiția Bisericii ci și de adevărul lui Dumnezeu.

Dacă în cazul Sfinților (deși nici ei nu sunt reprezentați zâmbind) e firesc să presupunem că zâmbeau, cazul Mântuitorului e altceva. Natura omenească a Lui nu includea neștiința și sentimentele, El nu avea stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii. De aceea nu avea cum să zâmbească spontan și nici un zâmbet permanent a la Buddha sau ca în reprezentările protestante și catolice pe chip nu avea fiindcă nu era un iluminat, ci era Însăși Lumina.




Ortodox




Catholic



Protestant




Buddha

Deci , eu m-am referit la complet altceva şi în nici un caz la acel zâmbet ilustrat de tine în ultimile două imagini . Sunt deacord cu ceea ce scri, dar înţelege te rog şi sensul spuselor mele ( o faţă luminoasă, un zâmbet discret . . . ) . În iconografia Ortodoxă ai să întâlneşti Icoana Maicii Domnului cu zâmbet foarte discret , precum şi fără zâmbet , cu chip întristat chiar. Te rog frumos să cauţi şi ai să-mi dai dreptate. FIUL nu poate fi complet diferit de MAMA SA , apoi depinde foarte mult şi de ochiul nostru interior, de starea noastră , de cum percem imaginea în sine . Discreţia nu poate fi făţărnicie , precum reiese clar din ultimile două imagini postate de tine ! Hristos a fost şi OM deplin , a plâns, a suferit, s-a bucurat . . . , dar a fost făr de păcat , iar zâmbetul discret , faţa luminoasă, prietenoasă , nu sunt păcate , fac parte din firescul omului normal. Doamne ajută ! +

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de Traditie1

Natura omenească a Lui nu includea neștiința și sentimentele, El nu avea stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii. De aceea nu avea cum să zâmbească spontan...

Natura umana a lui Iisus nu nu includea nici un fel de sentimente?
Sau va referiti doar la acele stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii?

Credeti ca zambetul este o expresie a nestiintei si a impatimirii?

[Eliana]

cum adica natura Sa omeneasca nu cuprindea sentimente?

Este greu de dat argumente cum era Iisus cred ca mai simplu este sa facem un artificiu: cum erau oamenii pe vremea aceea? Ma gindesc ca nu prea diferiti de cum sintem noi acum.
Acum ginditi-va ca ar aparea cineva de exceptie printre noi, care ar participa la nuntile noastre, la mesele noastre, la inmormintarile noastre, intr-un cuvint ar traii linga noi, cu noi, dar ar fi un om exceptional, un om care atrage masele un om de care trebuie sa povestesti celui care nu l-a vazut!
Daca acest om ar fi tot timpul serios si n-ar zimbii niciodata, n-ar ride cu siguranta lucrul asta l-ar face si mai enigmatic dar tot cu siguranta cind am povestii despre el am spune: "nu zimbeste,nu ride niciodata!"
Si nu doar atit, un astfel de om ar fi departe de a atrage masele. Nu stiu cum sinteti voi dar eu cred ca de un tip destul posac lumea se fereste!

[costel]

În prealabil postat de bmd

Nu stiu cum sinteti voi dar eu cred ca de un tip destul posac lumea se fereste!

Mare e minunea invierii fiicei lui Iair, fiului vaduvei din Nain, orbului din nastere ... dar parca fara zambet m-ar face sa cred ca Hristos nu a fost om cu adevarat. Iertata sa-mi fie indrazneala.