Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

[lacrimi]

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

Doamne ajuta, Doriana,

Referindu-ma strict la "vorbirea in limbi" si ceea ce ai scris tu mai sus, as vrea sa te intreb ceva: in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Doamne ajuta, Doriana,

in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

Nice to see you again, lacrimioara...

Este absolut adevarat ca nu suntem vrednici de darurile lui Dumnezeu si a recunoaste asta inseamna smerenie. Insa exista o smerenie mai mare decat asta: desi stiu ca nu sunt vrednic, nu ma mai uit la mine, caci eu voi fi prea mic in ochii mei. Ma uit la El , care e vrednic , si primesc orice imi da fara sa ma contrazic cu El pe motiv ca nu sunt vrednic. De dragul Lui calc si pe frica de a nu face fata unui dar sau unei slujbe si merg inainte cu incredere in El. E bine sa ne vedem nevrednicia, dar sa nu insistam prea mult asupra ei, admirand-o; tinta noastra trebuie sa fie Hristos.

Darul vorbirii in limbi e cel mai mic dintre daruri; de aceea era atat de des intalnit in Biserica primara. Nu am idee la ce s-a gandit Dumnezeu cand l-a dat, dar stiu ce efecte a avut. Ucenicii se rugau in camera de sus si deodata s-au coborat asuora lor niste limbi ca de foc si au inceput sa vorbeasca in limbi. Apoi s-au adunat oamenii. Multi au inteles ce se vorbea si au fost evanghelizati. Dar , dupa cum spune Sf Ap Pavel, de multe ori vorbirea nu era inteleasa de nimeni si avea efectul unei rugaciuni.
Omul care vorbeste in limbi trebuie sa fie atent ca sa-si pastreze inima curata pentru a nu face loc unor vorbiri neinspirate si de a se ruga atunci cand ii da Duhul sa se roage sau sa vorbeasca. Mai ales in cazul in care darul este folosit pentru evanghelizare omul trebuie sa fie foarte curat, altfel risca sa distorsioneze mesajul.

Mai greu este cu darul proorociei sau vindecarii, sau minunilor, care sunt niste daruri foarte greu de purtat, iar cel care le are este atacat in permanenta de vrajmas tocmai pentru a-l descuraja cu scopul sa nu le mai practice. Si, dupa cum se vede in ziua de azi, vrajmasului i-a iesit planul chiar foarte bine. Exista multi oameni cu daruri deosebite, dar care au renuntat sa le mai foloseasca de frica de a nu mai fi loviti. Si cum ar mai lucra Dumnezeu prin ei daca ar alunga frica si s-ar rededica Domnului...