Citat:
În prealabil postat de Doriana
Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...
|
Doamne ajuta, Doriana,
Referindu-ma strict la "vorbirea in limbi" si ceea ce ai scris tu mai sus, as vrea sa te intreb ceva: in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....