Bacteria Flagellum sau Motorul Organic sau De ce evolutionismul e o facatorie

[Eugen7]

CUM DEVINE OM UN OVUL FERTILIZAT?

Ce se întâmplă din momentul în care peretele unui ovul este penetrat de un spermatozoid până în momentul în care o nouă fiinţă umană este formată, cu toate organele sale, funcţionând într-o armonie şi interdependenţă uluitoare, reprezintă un proces de o complexitate incredibilă pe care natura îl duce la bun sfârşit aproape de fiecare dată.

Cum se întâmplă acest lucru, care este mecanismul celular care face ca, deşi se porneşte de o singură celulă, să se ajungă la multiple tipuri de celule, cu roluri diferite, deşi toate au practic aceeaşi informaţie genetică este încă un mister.

Toate celulele dintr-un organism, oricât de complex, au la origine celulele nespecifice - generale - ale embrionului. Toate aceste celule nespecifice au acelaşi set de cromozomi, ce conţin informaţiile genetice pentru "construirea" întregului organism. Dar în procesul dezvoltării embrionului anumite gene sunt activate în anumite celule, pe când în alte celule sunt activate alte gene. Cele mai multe dintre gene sunt, în fapt, inactive pentru cea mai mare parte a timpului. Genele produc proteine. Fiecare tip de celulă (diferite acum prin genele declanşatoare specifice) produc tipuri diferite de proteine. În acest fel, apare o diferenţiere a celulelor. Celulele de acelaşi tip se strâng împreună pentru a forma organele.


În ultimii ani s-au făcut cercetări asidue în determinarea mecanismului ce specializează celulele. Maniera exactă în care are loc diferenţierea celulară şi mecanismul care declanşează activarea unor anumite gene rămân, deocamdată, nedesluşite.

Odată lămurit acest proces celular, ar fi posibilă, de exemplu, la pierderea unui picior, creşterea naturală a unuia nou. Unele animale au această posibilitate pentru unele părţi ale corpului. Medicina viitorului va putea face acest lucru, probabil, pentru oricare dintre organele omului.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

CUM DEVINE OM UN OVUL FERTILIZAT?

Ce se întâmplă din momentul în care peretele unui ovul este penetrat de un spermatozoid până în momentul în care o nouă fiinţă umană este formată, cu toate organele sale, funcţionând într-o armonie şi interdependenţă uluitoare, reprezintă un proces de o complexitate incredibilă pe care natura îl duce la bun sfârşit aproape de fiecare dată.

Cum se întâmplă acest lucru, care este mecanismul celular care face ca, deşi se porneşte de o singură celulă, să se ajungă la multiple tipuri de celule, cu roluri diferite, deşi toate au practic aceeaşi informaţie genetică este încă un mister.

Toate celulele dintr-un organism, oricât de complex, au la origine celulele nespecifice - generale - ale embrionului. Toate aceste celule nespecifice au acelaşi set de cromozomi, ce conţin informaţiile genetice pentru "construirea" întregului organism. Dar în procesul dezvoltării embrionului anumite gene sunt activate în anumite celule, pe când în alte celule sunt activate alte gene. Cele mai multe dintre gene sunt, în fapt, inactive pentru cea mai mare parte a timpului. Genele produc proteine. Fiecare tip de celulă (diferite acum prin genele declanşatoare specifice) produc tipuri diferite de proteine. În acest fel, apare o diferenţiere a celulelor. Celulele de acelaşi tip se strâng împreună pentru a forma organele.


În ultimii ani s-au făcut cercetări asidue în determinarea mecanismului ce specializează celulele. Maniera exactă în care are loc diferenţierea celulară şi mecanismul care declanşează activarea unor anumite gene rămân, deocamdată, nedesluşite.

Odată lămurit acest proces celular, ar fi posibilă, de exemplu, la pierderea unui picior, creşterea naturală a unuia nou. Unele animale au această posibilitate pentru unele părţi ale corpului. Medicina viitorului va putea face acest lucru, probabil, pentru oricare dintre organele omului.

Oamenii de stiinta afirma ca in cativa ani, femeile vor putea procrea fara a se apela la barbati.
Si nu este vorba de fecundare in vitro si inseminare artificiala.
Nu folosi nici o celula de origine masculina. Cum va fi posibil acest fapt in conformitate cu Biblia?

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

Oamenii de stiinta afirma ca in cativa ani, femeile vor putea procrea fara a se apela la barbati.
Si nu este vorba de fecundare in vitro si inseminare artificiala.
Nu folosi nici o celula de origine masculina. Cum va fi posibil acest fapt in conformitate cu Biblia?

chiar daca nu se foloseste nici o celula de la un mascul, tot vor avea nevoie de o "interventie exterioara" (a omului) pentru a declansa procesul de formare a ebrionului. (evident nu va fi precum "fecundarea in vitro").

Biblia nu spune ca este imposibil, ci spune care este calea firasca a procreerii (actul sexual normal intre barbat si femeie) si indeamna pe om ca intru toate sa ramana pe calea fireasca.

[Eugen7]

LA CE FOLOSEŞTE CEA MAI MARE PARTE A ADN-ULUI?

O singură celulă umană conţine aproximativ 2 metri de ADN. Dar numai 2 centimetri din cei 2 metri reprezintă gene - setul de instrucţiuni necesar pentru crearea proteinelor. Restul ADN-ului a fost denumit "junk ADN", ADN inutil, pentru că s-a considerat - la descoperirea acestuia - că genele sunt suficiente pentru a explica totul în materie de mecanisme celulare.

Când s-a constatat că numărul de gene din celula umană este de aproximativ 25-30 de mii, cu puţin mai multe decât numărul de gene ale viermelui C. Elegans, s-au născut întrebări legate de sursa complexităţii omului: dacă nu numărul de gene, atunci cine este responsabil pentru superioritatea omului între vieţuitoare?

Pe de o parte, faptul că ADN-ul fără gene s-a păstrat fără mutaţii de-a lungul evoluţiei este un indiciu al importanţei acestuia. Pe de altă parte, studii recente (2006) arată că mare parte din ADN-ul care nu conţine gene, deşi foarte bine conservat la mamifere, la om a suferit modificări. Aceste observaţii duc la ipoteza că aceste modificări pot avea un rol determinant în producerea complexităţii umane şi că, în fapt, sunt responsabile pentru acel "ceva" care ne face oameni.

Cu toate progresele din genetică realizate în ultimii ani, rolul celei mai mari părţi a ADN-ului - deşi sunt avansate câteva ipoteze credibile - nu a fost încă determinat.