Este ingaduit crestinilor „sa minta pentru Dumnezeu”?

[Florin-Ionut]

Sunt situatii cand poti minti cu un scop bun, cum a facut acest calugar din Pateric:

"7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si
daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul cu mestesugul si
indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea,
aflandu-l pe el fratele, i-a zis: sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis: eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant,
s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?
El a oftat si i-a spus, zicand: eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de
mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu
tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea
dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si
Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers
la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea
lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu
dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand
Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat
pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si
l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a
gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este
dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea
fratelui sau."

[Marius22]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sunt situatii cand poti minti cu un scop bun, cum a facut acest calugar din Pateric:

Si Sfantul Ioan Gura de Aur in lucrarea "Despre preotie" dedica un intreg capitol minciunii si viclesugului. Poate spre surprinderea noastra, el arata insa aici ca acestea in mana celui intelept si iubitor de semeni (nu de sine) si folosite cu masura - devin arme in slujba binelui. Desigur, Sfantul Ioan stia ca diavolul este tatal minciunii si stia, de asemenea, ca Mantuitorul ne-a spus ca ce este da sa fie da, iar ce este nu sa ramana nu.

Totusi, el vorbeste despre miciuna nu la modul general, ci face distinctia intre miciuna pentru binele propriu si cea pentru binele altcuiva, in functie de context.

[costel]

În prealabil postat de Marius22

el arata insa aici ca acestea in mana celui intelept si iubitor de semeni (nu de sine) si folosite cu masura - devin arme in slujba binelui.

Sunt taine. Un raspuns de incepator ar fi acela ca daca avem cazuri de persoane imbunatatite care au mintit, ele au facut acest lucru pentru ca se invrednicisera sa cunoasca finalitatea lucrului prin Dumnezeu. Adica stiau ca si asa fac un bine. Noi nu ne-am ridicat la masura desavarsirii lor si de aceea nu e bine sa mintim. Pentru noi minciuna e ca fructul din pomul cunostintei binelui si raului, adica duce la pacat, in vreme ce pentru ei, minciuna a devenit ca si moartea - o trecere spre mai multa viata.

[Florin-Ionut]

Acceptarea unei acuzatii pe nedrept nu este o minciuna? Stiti acea povestire in care un batran este acuzat de catre cineva ca este lenes, desfranat samd si el confirma: da, asa este - desi nu era asa. La urma, este acuzat de erezie, iar el striga: NU sunt eretic!

Deci omul mintise de frica sa nu se mandreasca, dar totul pana la o limita, cand i s-a reprosat ca altereaza adevarul credintei ortodoxe.

[camy_d]

Minciuna înseamnă şi ascunderea adevărului. Unii martiri ai comunismului au fost închişi pentru că nu voiau să dea declaraţii (care uneori ar fi fost adevărate) împotriva anumitor persoane. Spuneţi voi că această minciună n-a fost bună!

[mariamargareta]

În prealabil postat de camy_d

Minciuna înseamnă şi ascunderea adevărului. Unii martiri ai comunismului au fost închişi pentru că nu voiau să dea declaraţii (care uneori ar fi fost adevărate) împotriva anumitor persoane. Spuneţi voi că această minciună n-a fost bună!

Minciuna nu înseamnă ascunderea adevărului, ci pervertirea sau distrugerea lui. Dacă ascunzi o comoară, ca să nu cadă pe mâna năvălitorilor, nu înseamnă că ai distrus comoara, ci ai proteguit-o. Magii nu l-au minţit pe Irod, atunci când i-au ascuns ceea ce ştiau; dar, ca să nu-l mintă, au ales o altă cale de întoarcere, ascunzând adevărul de faţa lui Irod. Ar fi putut foarte bine să treacă pe la Irod şi să-l mintă, spunând că n-au găsit nimic deosebit. Ei nu pot fi acuzaţi aşadar de minciună, căci ei nu erau supuşii lui Irod, deci nu erau obligaţi ca să-i dea lui socoteală de ceea ce aflaseră de la Bethleem.

Există şi o excepţie: dacă ascunzi ceea ce din datorie eşti obligat să-i spui stăpânului sau tutorelui tău, abia atunci ascunderea poate fi asimilată cu minciuna.

Dumnezeu nu este autor al minciunii, după cum nu este autor al răului. El le îngăduie eventual, atunci când diavolul voieşte să le săvârşească, jucând rolul de "împărţitor al dreptăţii". Aşa cum s-a întâmplat cu Iov, care a primit multe rele de la diavol, tot aşa s-a întâmplat şi cu proorocii lui Ahab, care au fost minţiţi de către diavol:

“Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl voi ademeni". Domnul a zis: "Cum?"
Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui". Domnul a zis: "Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis! Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci [...]" (3Regi, 22,23)

Dumnezeu ascunde multe taine de cunoaşterea omului, fie că nu-i sunt acestuia de folos, fie că omului ar putea să-i facă rău cunoaşterea lor; şi cu toate acestea, El nu poate fi făcut mincinos faţă de om, căci nu are nici o datorie înaintea lui.

[camy_d]

În prealabil postat de mariamargareta

Minciuna nu înseamnă ascunderea adevărului, ci pervertirea sau distrugerea lui. Dacă ascunzi o comoară, ca să nu cadă pe mâna năvălitorilor, nu înseamnă că ai distrus comoara, ci ai proteguit-o. Magii nu l-au minţit pe Irod, atunci când i-au ascuns ceea ce ştiau; dar, ca să nu-l mintă, au ales o altă cale de întoarcere, ascunzând adevărul de faţa lui Irod. Ar fi putut foarte bine să treacă pe la Irod şi să-l mintă, spunând că n-au găsit nimic deosebit. Ei nu pot fi acuzaţi aşadar de minciună, căci ei nu erau supuşii lui Irod, deci nu erau obligaţi ca să-i dea lui socoteală de ceea ce aflaseră de la Bethleem.

Există şi o excepţie: dacă ascunzi ceea ce din datorie eşti obligat să-i spui stăpânului sau tutorelui tău, abia atunci ascunderea poate fi asimilată cu minciuna.

Dumnezeu nu este autor al minciunii, după cum nu este autor al răului. El le îngăduie eventual, atunci când diavolul voieşte să le săvârşească, jucând rolul de "împărţitor al dreptăţii". Aşa cum s-a întâmplat cu Iov, care a primit multe rele de la diavol, tot aşa s-a întâmplat şi cu proorocii lui Ahab, care au fost minţiţi de către diavol:

“Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl voi ademeni". Domnul a zis: "Cum?"
Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui". Domnul a zis: "Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis! Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci [...]" (3Regi, 22,23)

Dumnezeu ascunde multe taine de cunoaşterea omului, fie că nu-i sunt acestuia de folos, fie că omului ar putea să-i facă rău cunoaşterea lor; şi cu toate acestea, El nu poate fi făcut mincinos faţă de om, căci nu are nici o datorie înaintea lui.

Într-adevăr.

[medusa]

Intai sa definim ceea ce este minciuna !

Curva Rahav ascunzandu-i pe slujitorii Domnului, a mintit pentru ei deoarece nu a spus unde sunt?
Eu zic ca nu a mintit.
Minciuna este atunci cand spui ceva deformat pentru a avea un castig rusinos. Dar cand ascunzi niste informatii, cu un scop pozitiv, nu este minciuna.

[mariamargareta]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sunt situatii cand poti minti cu un scop bun [...]

Poveştile care povestesc despre asemenea "situaţii" intră în contradicţie cu mesajul biblic, iar Biblia nu mai este o poveste pentru cei care o folosesc spre a lor zidire:

"Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui,
Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit" (Col. 3,9-10)