Infricosatele Vami ale Vazduhului!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Eliana

Ma scuzati ca intervin, adevarul este ca nu stiu asa de multe ca dumneavoastra despre Traditie si despre Sfinti insa din ceea ce am citit in Apocalipsa am inteles ca odata ce omul moare fizic, intra intr-un somn in care asteapta venirea a doua a Mantuitorului si abia atunci vom invia si El va chema la Dansul pe cei vrednici si ii va duce in Imparatia Sa.

Cred ca de aia de si spune in Crez "...astept invierea mortilor si viata vecului ce va sa vie".

Numai o mică parte dintre neoprotestanţi, şi anume cei care îşi spun "adventişti" cred în această eroare. Confesiunile apostolice (catolică, ortodoxă, noncalcedoniană, unii anglicani) precum şi protestanţii şi marea majoritate a neoprotestanţilor cred (credem) că expresii despre moarte ca "somn", "adormire", "repaus" etc sunt metaforice, că sufletul, prin însăşi natura lui, nu moare şi nici nu intră într-o stare de extincţie din care să fie reanimat, ci că la scurt timp după moarte este judecat şi se bucură sau suferă în funcţie de starea în care Judecătorul, asistat de sfinţii Săi, îl găseşte. Imediat înainte de Judecata Universală (echivalente: "de Apoi", "de Obşte" etc) sufletele morţilor îşi vor găsi trupurile înviate şi vor urma, după Judecata Universală, soarta acestora, în Rai sau în Iad, în eternitate (=veacul vecilor).

Fac excepţie cei care se vor afla încă în timpul vieţii în trup în momentul Parusiei (Advenţiu, A Doua Venire), la care judecata particulară se va suprapune peste judecata universală.