Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

Multi cred ca rugaciunea inseamna doar a lua cartea de rugaciuni si a citi din ea un timp bine determinat , un anumit orar ca sa ma exprim astfel . Da , rugaciunea inseamna si citirea , rostirea din carti , dar ea trebuie sa fie pana la urma gandul nostru permanent la Dumnezeu . In timp ne vom obisnui ca facand oricare lucru , mergand pe strada , vorbind cu cineva , scriind ceva , etc. , sa avem un mic procent din gand , din mintea noastra , indreptat spre Dumnezeu . Acea particica a mintii noastre va fi obisnuita sa nu se mai desparta de rugaciune , si va garantez ca multe ispite , multe incercari , multe si rele vor fi indepartate , indreptate . Rugaciune inseamna si un simpu " Iarta-ma Doamne " , sau " Scapa-ma din ispita asta Doamne " , sau " Doamne arata-mi unde am gresit " . . . Cuvintele noastre sincere sunt de mult pret in fata lui Dumnezeu , un cuvant simplu , dar venit din inima noastra valoreaza cu mult mai mul decat zeci de rugaciuni citite unde mintea este de multe ori imprastiata spre grijile lumesti sau spre diferite ispite . Asta nu inseamna ca rugaciunea citita trebuie anulata , neglijata , ci dinpotriva , dar pe parcursul unei zilei intregi de munca , si nu numai , putem mentine rugaciunea in sufletul nostru , vorbirea cu Dumnezeu , prin cuvintele noastre , spuse simplu , dar cu toata sinceritatea . Rugaciunea astfel va fi prezenta permanent in sufletul si mintea noastra . Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie Omul rugaciunii . Prin cuvintele noastre , prin gandurile curate , prin rugaciunea scrisa , ne vom izbavi sufletul de rautati , iar lasand gandul sa umble aiurea , sa umble necontrolat , vom face locas diavolilor si gandurilor desarte . Spunea cineva , nu-mi aduc aminte acum cine , ca cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului , iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui .

[Rodica50]

În prealabil postat de cristiboss56

Multi cred ca rugaciunea inseamna doar a lua cartea de rugaciuni si a citi din ea un timp bine determinat , un anumit orar ca sa ma exprim astfel . Da , rugaciunea inseamna si citirea , rostirea din carti , dar ea trebuie sa fie pana la urma gandul nostru permanent la Dumnezeu . In timp ne vom obisnui ca facand oricare lucru , mergand pe strada , vorbind cu cineva , scriind ceva , etc. , sa avem un mic procent din gand , din mintea noastra , indreptat spre Dumnezeu . Acea particica a mintii noastre va fi obisnuita sa nu se mai desparta de rugaciune , si va garantez ca multe ispite , multe incercari , multe si rele vor fi indepartate , indreptate . Rugaciune inseamna si un simpu " Iarta-ma Doamne " , sau " Scapa-ma din ispita asta Doamne " , sau " Doamne arata-mi unde am gresit " . . . Cuvintele noastre sincere sunt de mult pret in fata lui Dumnezeu , un cuvant simplu , dar venit din inima noastra valoreaza cu mult mai mul decat zeci de rugaciuni citite unde mintea este de multe ori imprastiata spre grijile lumesti sau spre diferite ispite . Asta nu inseamna ca rugaciunea citita trebuie anulata , neglijata , ci dinpotriva , dar pe parcursul unei zilei intregi de munca , si nu numai , putem mentine rugaciunea in sufletul nostru , vorbirea cu Dumnezeu , prin cuvintele noastre , spuse simplu , dar cu toata sinceritatea . Rugaciunea astfel va fi prezenta permanent in sufletul si mintea noastra . Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie Omul rugaciunii . Prin cuvintele noastre , prin gandurile curate , prin rugaciunea scrisa , ne vom izbavi sufletul de rautati , iar lasand gandul sa umble aiurea , sa umble necontrolat , vom face locas diavolilor si gandurilor desarte . Spunea cineva , nu-mi aduc aminte acum cine , ca cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului , iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui .

Ai perfecta dreptate in tot ce spui- crestinul adevarat nu isi impune un timp de rugaciune si apoi face pauza- rugaciunea este permanenta si chiar cand nu te gandesti, Il simti pe Dumnezeu -El este prezent in tot ce faci,e o trezire permanenta a fiintei, involuntara.Se vede ca este o marturisire sincera.Aceasta constatare o fac si eu de multe ori.Multumim pentru marturisire!

[glykys]

Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.
O conceptie la fel cu aceasta a Sfantului Maxim Marturisitorul o avea si un pustnic despre care se spune in Pateric ca a fost vizitat de un oarecare strain care la plecare si-a cerut iertare de la parintele ca l-a retinut de la rugaciunea lui, de la programul lui. Si parintele respectiv a raspuns asa: "Rugaciunea mea, frate, este sa te primesc pe tine si sa te petrec cu drag". Cine Ii slujeste lui Dumnezeu prin ceea ce face si isi face datoria in viata aceasta, acela, daca da un sens religios vietii, prin tot ceea ce face Ii slujeste lui Dumnezeu. De altfel, Cuviosul Dorotei spune ca: "A te tine de o singura fapta buna inseamna a zidi un singur perete si nu o casa intreaga".
Rugaciunea neincetata nu trebuie inteleasa ca o simpla repetare continua a unei formule de rugaciune, ci mai degraba ca o stare de rugaciune; constiinta permanenta a prezentei lui Dumnezeu, constiinta din care izvoraste, in mod necesar, preamarirea lui Dumnezeu.
In Pateric se spune ca este necesar ca rugaciunea sa fie unita cu faptele, adica lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu sa le urmarim si cu fapta. Adica, traim o viata de nepasare si apoi sa cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, intr-un fel, am putea sa le castigam si noi insine?

(Pr. Teofil Paraian)

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.
O conceptie la fel cu aceasta a Sfantului Maxim Marturisitorul o avea si un pustnic despre care se spune in Pateric ca a fost vizitat de un oarecare strain care la plecare si-a cerut iertare de la parintele ca l-a retinut de la rugaciunea lui, de la programul lui. Si parintele respectiv a raspuns asa: "Rugaciunea mea, frate, este sa te primesc pe tine si sa te petrec cu drag". Cine Ii slujeste lui Dumnezeu prin ceea ce face si isi face datoria in viata aceasta, acela, daca da un sens religios vietii, prin tot ceea ce face Ii slujeste lui Dumnezeu. De altfel, Cuviosul Dorotei spune ca: "A te tine de o singura fapta buna inseamna a zidi un singur perete si nu o casa intreaga".
Rugaciunea neincetata nu trebuie inteleasa ca o simpla repetare continua a unei formule de rugaciune, ci mai degraba ca o stare de rugaciune; constiinta permanenta a prezentei lui Dumnezeu, constiinta din care izvoraste, in mod necesar, preamarirea lui Dumnezeu.
In Pateric se spune ca este necesar ca rugaciunea sa fie unita cu faptele, adica lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu sa le urmarim si cu fapta. Adica, traim o viata de nepasare si apoi sa cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, intr-un fel, am putea sa le castigam si noi insine?

(Pr. Teofil Paraian)

Exact, rugăciunea neâncetată, este însăşi starea noastră , unde , aşa cum am mai spus ceva mai sus, o fărâmă din mintea noastră să fie deconectată de la grijile lumeşti , iar această fărâmă să fie în permanenţă alipită de Dumnezeu, indiferent ce facem în acel moment ! Se dobândeşte în timp cu multă voinţă, răbdare şi mai ales dragoste . Mulţumim Ana Maria pentru frumoasa ta postare !