Soc la Manastirea Brancoveni ! ! ! . . .

Parinte, mi se pare ca subiectul acesta este mult prea delicat ca sa-l putem analiza noi pe un forum. In primul rand nu cred ca avem caderea sa o facem, iar apoi s-ar putea, asa cum ziceti, sa riscam sa ne umplem de pacate care pot fi evitate.
In postarea mea nu am facut comparatie intre Parintele care a plecat in Grecia si Sfantul Maxim Marturisitorul, ci am vorbit la modul general, despre timpurile ce vor veni. Si imi cer iertare ca in graba mea, am omis sa pun ghilimelele de rigoare la potirul "Sfintelor Taine", intrucat in acest caz nu mai putem vorbi de asa ceva.
Daca acel parinte a facut bine sau nu, Dumnezeu ii va arata lui si poate si noua. Daca ar fi plecat la vreo confesiune recent creata, care vine in contradictie flagranta cu Sfanta Traditie si mai ales, daca ar fi plecat singur sau cu 2-3 acoliti, ar fi fost mult mai simplu de etichetat. E greu sa convingi atatea suflete care fac ascultare lui Hristos, sa abandoneze o manastire. Deocamdata, fara sa consider ca STIU, prefer sa nu ma pronunt nici intr-un fel.
In plus, eu ma stiu mult prea pacatos ca sa cred ca merit sa ma lumineze Dumnezeu intru Adevarul Lui. La pacatele care le am pe constiinta, nu stiu daca nu cumva Dumnezeu chiar intentioneaza sa ma piarda pe mine si intreaga biserica de care apartin, daca si duhovnicul si episcopul de care apartin, avem constiinta incarcata cu tot felul de "principii neortodoxe". E adevarat ca ma rog, e adevarat ca nadajduiesc sa nu fiu dat pierzaniei, e adevarat ca imi iubesc duhovnicul si respect din adancul sufletului tot ce tine de Sfanta Biserica, dar eu sunt un om si nimic mai mult. La fel nadajduieste si mireanul stilist, la fel si mireanul catolic... Cercetandu-si propria constiinta si lacrimile de pocainta, spera sa se mantuiasca pana in cel din uma ceas...
Personal raman fidel bisericii in care m-am nascut, atat timp cat nu mi se arata in vreun fel ca sunt pe "abatuta". Desi semne au mai fost: soacra mea a fost pe vechi pana s-a maritat, iar mama ei a fost o enoriasa care isi petrecea zilnic ore in sir in rugaciune. Dupa ce a murit, la cativa ani a visat-o cand tocmai se intrase in post pe stilul nou. In vis i-a cerut sa-i faca o placinta cu branza, asa cum stia ea sa faca, iar soacra i-a spus ca nu se poate ca sunt in post. Iar mama-sa i-a spus ca nu e adevarat si ca mai este inca o saptamana pana la lasata secului. Acest vis a urmarit-o pe soacra mea pana a murit, iar acum sotia mea se confrunta cu aceeasi problema... Stiu. Sfatul dvs. este sa nu credem in vise. Si daca totusi... Cine-si asuma responsabilitatea deciziilor noastre?
Incurcate sunt caile Domnului, dar macar sa fim mereu cu rugaciunea pe buze ca poate va avea Dumnezeu grija sa ne lumineze la timpul potrivit. Iar ca sa zicem ca Dumnezeu vrea sa-i duca pe toti catolicii sau stilistii la gramada, direct in iad, iar pentru noi ortodocsii, pregateste fanfara, mie personal mi se pare lipsit de sens...
Iertare!