Soc la Manastirea Brancoveni ! ! ! . . .

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Hristos in mijlocul nostru!

Este şi va fi !

Două diferenţe sunt, cred eu, mai importante între un profesor care îşi lasă catedra şi pleacă la spălat pahare în Franţa şi un ieromonah care pleacă de la mănăstire cu o felie groasă din congregaţie.

Mai întâi, profesorul este legat cu un grad MULT mai mic de ascultare de superiorii săi de la conducerea şcolii şi de la inspectorat în comparaţie cu legătura unui preot şi, mai ales, a unui preot călugăr (ieromonah) faţă de superiorii săi. Una sunt raporturile de serviciu ale laicilor cu instituţia la care lucrează, care azi e mâine nu e, şi alta este votul ascultării. Când un profesor de matematică, necăsătorit, păcătuieşte cu profesoara de franceză, ni se pare că ceva-ceva nu prea e în regulă. În schimb, dacă auzim că un călugăr păcătuieşte cu o măicuţă, ni se pare ceva mai grav şi ne îngrozim. De ce ? Fiindcă instinctiv ne dăm seama că acela care s-a tuns la călugărie, şi a mai fost şi hirotonit se află într-o altfel de legătură cu Cristos, încât durerea Lui dacă acela ar cădea, ar fi mult mai mare. Până şi la păgâni, răpirea sabinelor era privită cu o anumită îngăduinţă, în schimb siluirea vestalelor era ceva de neimaginat. Dar nu numai cu datoria fecioriei se încarcă, de nimeni silit, călugărul, ci şi cu datoria ascultării. Asta e prima deosebire faţă de ipoteticul profesor emigrat.

Pe urmă, profesorul de matematică emigrat, când pleacă, nu face rău şcolii sale. Lumea nu gândeşte "a plecat profesorul, va să zică era o şcoală de doi bani". În nici un caz elevii nu vor începe să pună mai puţin preţ pe matematică, fiindcă a plecat un profesor de la o şcoală oarecare prin ţări străine. Pe când atunci când un ieromonah rupe comuniunea de unul singur, face rău Bisericii sale. Şi pe mulţi îi sminteşte.