Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Nu stiu, poate gresesc, dar nu tin minte sa se vorbeasca in biblie sau scrierile bisericesti despre iubirea de sine, altfel decat in legatura cu iubirea de aproapele, caruia ii esti dator ca si tie, sa ii dai de mancare, cand ii e foame, si sa-i dai o haina, pentru a-i acoperi corpul. Eu atata inteleg ca suntem datori si fata de noi insine si fata de aproapele. Ce e in plus, tine de pacate, nu de virtuti.
"Sensul vietii omenesti consta in aceea de a lucra necontenit asupra ta. Oricine ti-ar zice ceva sau te-ar jigni, sa consideri ca Domnul a ingaduit si ca aceasta trebuie sa se intample.
Daca te-au jignit si te-au umilit, primeste aceasta cu bucurie si cu rabdare, ca din mana lui Dumnezeu. Atunci iti va fi foarte usor in viata: nici mahnirea nu te va apasa, si vei avea numai bucurii." (Vladica Antonie Marturisitorul).
Mi-au placut mult aceste cuvinte, pe care le consider intelepciune a vietii; ti le trimit cu toata dragostea si tie, heaven.
|
Subiectul iubirii de sine nu exista in Evanghelie . Este un hatis cu multe capcane , rapide si f. dese ! Asta nu inseamna ca omul nu trebuie sa se gindeasca la el . Cine crede ca este in stare (adica sa se pazeasca strasnic de pacate !) a-i face fata ... este treaba lui . Dar atunci cind sfintii parinti l-au abordat cit de cit a fost tocmai pt. a-i arata primejdiile si nu pt. a-l infrumuseta sau elogia .
Despre lucrurile care nu sunt recomandate sau prohibite a se face vorbire sau cu atit mai mult practica se face o singura vorbire , care defapt este precizarea cum ca ele sunt pacatoase, patimase si cad sub judecarea canoanelor .
Despre lucruri si fapte care sunt condamnate de canoane , numai cei fara experienta duhovniceasca doresc sa le discute, sa le rastalmaceasca , sa gaseasca macar ceva bun in ele, sa faca un pic de ,,dreptate" (ca si cum parintii facatori de canoane nu mai au nici o autoritate prezenta). Cei care au patimit si au simtit amarul pe pielea lor dar au hotarit sa o rupa cu asemenea pacate stiu ca unii diavoli nu pot fi biruiti prin lupta (macar de am fi noi atit de induhovniciti incit sa ne incumetam la lupta cu ispititorul de orice tarie !) si de aceea trebuie ferit sau fugit de ei . Cine insa se alinta si se ingina cu ei au sansa sa vada ca de fiecare data cad in aceleasi pacate !
Nu exista pacat amar sau gretos sau greu de implinit . Pacatele sunt dulci , atit de dulci incit iti vine sa tot faci pina dai ochii cu ispititorul insasi si de atunci incepe groaza mare , mare de tot de te cuprinde frica in asa hal incit iti este frica sa stai singura in casa sau uneori frica te striveste chiar in mijlocul alor tai . Ispititorul nu se joaca cu nimeni ! Intii te prosteste si te pacaleste pt. ca atunci cind vrei sa-i intorci spatele da cu tine de pamint la propriu ! te lupta pina te face neom . Numai cei trecuti prin asemenea experiente , de multe ori tragice, stiu puterea ispititorului dar mai ales cruzimea si vehementa lui . Si nu de putine ori , cautind un duhovnic care sa te ajute si sa te scape din vlaguirea dobindita dar si din lupta care pare ca nu se mai termina, sa-ti faca de exemplu molitvele Sf. Vasile cel mare , descoperi ca luptatorii cu adevarat din oastea lui Hristos care se incumeta la mari lupte sunt extrem de putini . Tocmai ca stiu si cunosc taria unei asemenea lupte .
Satana nici o data nu iti spune ca esti prost, ca nu ai scoala sau ca ai facut-o degeaba,ca esti urit, ca nu esti in stare de nimic, ca nu esti si tu un ,,cineva"... nu , nici pe departe . El te fura dindu-ti sa maninci din marul lui Adam cel inselat prin care te ridica in slavi parindu-te ca te face sa fi deopotriva cu D.zeu . Si de acolo incepe tragedia !
In sfirsit, sa nu depasim subiectul . Revenind , nu am intilnit nici personal si nici pe la sfintii parinti elogiat sau prezentat in pilde pozitive sau in extenso subiectul iubirii de sine . Doar sfintii il talmacesc in idea descoperirii lui ca o mare capcana pt. suflet si a tot ceea ce decurge de aici !
24.10.2010, 18:05:58
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid