Un sfat, o mana de ajutor...

[florinbrasov0]

A mai fost un caz pe forum http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ghlight=luizza
Si iata ca s-a rezolvat http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ghlight=luizza

Rugati-va ca cei care vor raspunde sa va dea niste sfaturi bune si vedeti ce sfaturi vi se potrivesc din topicul de mai sus.
Doamne ajuta!

[dancapitan65]

Am citit postul indicat, sper ca Dumnezeu sa ne lumineze si noua drumul vietii. La mine nu se pune problema parasirii credintei, nici nu ma gandesc la asa ceva, dar nici "problema" casatoriei prea repede, deoarece copiii sunt mici si nu as vrea sa ii afecteze o asemnea situatie. Ea a inteles acest lucru. Vedeti ca lucrurile sunt destul de incurcate, dar caut o solutie, nu se stie ce aduce ziua de maine.
Dumnezeu sa ne ajute si la fel si voua!
Cu multumiri,
Dan

[Mihnea Dragomir]

În locul dv, eu m-aş strădui să mă împac cu soţia mea şi mama copiilor mei. Preotul dv ce spune ? Dar naşii ?

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În locul dv, eu m-aş strădui să mă împac cu soţia mea şi mama copiilor mei. Preotul dv ce spune ? Dar naşii ?

Subscriu!Pentru copii, pentru tot ce a fost frumos si va mai fi!Problemele intr-o casatorie apar din nepasare, din indepartarea fata de Dumnezeu! Porniti mai departe cu tot ce v-a tinut aproape, cu tot ce a fost bun si frumos- de dragul copiilor, de dragul lui Dumnezeu.Iubirea v-a adus aproape, ea sa va tina pe mai departe!

[dancapitan65]

Celor care mi-ati raspuns, va multumesc din suflet si cred ca ar fi binevenite niste precizari.
In primul rand, sunt crestin ortodox, si nu numai cu numele, caci altfel nu m-as framanta sa gasesc o solutie. Pe de alta parte, as vrea sa porniti de la premisa ca o impacare cu fosta sotie nu mai este posibila. Atat cat am fost casatorit, am incercat, sa zic eu, totul, si Dumnezeu ma va judeca daca nu am facut asta. M-am gandit nu zile, nu nopti, ci ani intregi la copii, numai si numai la ei. Dar in relatiile cu mama lor se ajunsese la un punct in care, impreuna stand, eram un exemplu negativ. A fost o alegere foarte grea, si stiu ca, daca e sa o luam strict canonic, divortul e un pas gresit.
Dar asta e situatia acum si, buna sau rea, trebuie luata ca atare. Nu doresc nimanui, nici unui tata sau mama, sa treaca prin ce am trecut eu dupa ce am plecat de acasa. As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

[Rodica50]

În prealabil postat de dancapitan65

Celor care mi-ati raspuns, va multumesc din suflet si cred ca ar fi binevenite niste precizari.
In primul rand, sunt crestin ortodox, si nu numai cu numele, caci altfel nu m-as framanta sa gasesc o solutie. Pe de alta parte, as vrea sa porniti de la premisa ca o impacare cu fosta sotie nu mai este posibila. Atat cat am fost casatorit, am incercat, sa zic eu, totul, si Dumnezeu ma va judeca daca nu am facut asta. M-am gandit nu zile, nu nopti, ci ani intregi la copii, numai si numai la ei. Dar in relatiile cu mama lor se ajunsese la un punct in care, impreuna stand, eram un exemplu negativ. A fost o alegere foarte grea, si stiu ca, daca e sa o luam strict canonic, divortul e un pas gresit.
Dar asta e situatia acum si, buna sau rea, trebuie luata ca atare. Nu doresc nimanui, nici unui tata sau mama, sa treaca prin ce am trecut eu dupa ce am plecat de acasa. As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

Sa nu renunti la ceea ce altii ajung prin indelungi cautari- credinta ta!

[dancapitan65]

În prealabil postat de Rodica50

Sa nu renunti la ceea ce altii ajung prin indelungi cautari- credinta ta!

Nu, la credinta nu renunt sub nici o forma. Nici nu am postat aici cu scopul de a-mi gasi o justificare intr-un raspuns mestesugit. Dar lucrurile acestea se intampla, nu sunt programate, si a cauta o solutie cred ca e o dovada ca nu e totul pierdut, ca pentru mine nu este doar un sens unic, spre iad. Nu vreau sa imi pierd sufletul, nu vreau sa si-l piarda nici ea. Pentru asta ma rog si nadajduiesc ca mi se va arata o cale, mai mult sau mai putin dureroasa.

[dancapitan65]

Pentru Fiul Risipitor:

A doua varianta este mult mai posibila decat prima.

Pentru Ana-Maria:

Daca starea de indragostire, asa cum ati numit-o, va disparea, lucrurile vor fi foarte simple:ne vom desparti, eu voi ramane singur si asa sa zicem ca reintru intr-o stare de normalitate, ma voi spovedi, voi face un canon... Dar daca nu?
Cat despre dragostea trupeasca, asta stiu ca trece repede, nu mi-as face atatea probleme...
Cu bine si multumiri,
Dan

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dancapitan65

As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

O precizare, pe care sa o cantaresti tu insuti : starea de ' indragostire ' dispare in timp, iar daca ' dragostea trupeasca ' va unit...sa stii ca nu va rezista. Gandeste-te bine daca chiar se merita...Alt sfat nu iti pot da, pentru ca e simplu de dat sfaturi, atata timp cat nu traiesti tu insuti situatia.

'' Adevarata fericire este aceea care izvoraste din sufletul ce se afla in pace cu Dumnezeu si cu propria lui constiinta, si nu aceea pe o intalnim ocazional, ca sa ne paraseasca in urmatoarea clipa si din care noi sa furam putin, ca sa pacatuim astfel si mai mult prin acest jaf.'' ( Arhimandrit Serafim Alexiev )