Despre esecuri in relatiile cu aproapele=Prietenii fara sorti de izbanda

[heaven]

În prealabil postat de Yasmina

Revenind la prietenie,prietene,iubire neconditionata...in general nu astept nimic de la nimeni,am crescut cu o filozofie proprie,sa ma descurc de una singura,sa nu ma bazez pe nimeni si sa nu cer ajutor,si nu m-am abatut de la aceasta filozofie,sunt o luptatoare si o supravietuitoare,dar nu sunt niciodata singura pentru ca Il consider pe El intotdeauna cu mine!

m-am saturat sa fiu mama ranitilor cu orisicine dar cand am o suparare sa nu pot sa vb cu nimeni,caci toti par plictisiti de lucruri negative si necazuri si te lasa in singuratate pana cand viata ia o turnura placuta pt tine,apoi sunt din nou cu tine...

Yasmina,reciteste putin cele doua pasaje scrise de tine,parca nu prea se confirma unul pe celalalt,asa este?

Am avut niste prieteni aici,dar au plecat de atunci sunt singura printre straini,insa nu ma prea afecteaza,adica nu sufar.

Nu este nimic rau in a ne recunoaste vulnerabilitatile,faptul ca ne simtim singuri,ca avem nevoie si de cei din jurul nostru,ca doar suntem oameni,niste fiinte sociale,nu putem trai doar cuci,insa ce am incercat sa iti subliniez in postarea anterioara este faptul ca nu putem sa ne bazam echilibrul interior pe cei din jur,pentru ca atunci vom fi inevitabil dezamagiti.

Stii ce este paradoxal?Cei care au facut ceva pentru mine vreodata(chiar daca nu astepti e placut sa vezi cum cineva simte pentru tine),nu mi-au fost prieteni ani de zile,ci au fost persoanele potrivite,aparute la timpul potrivit-iar eu nu am facut prea mare lucru pentru ei;in schimb oamenii cu care am avut indelungi relatii,si am impartit destule,nu m-au acceptat cu defectele mele!Da,de aici imi trag multe drame caci sunt o persoana foarte toleranta,si par prostanaca,nu stiu...

Da,pentru ca,exact cum iti spuneam mai devreme,lucrurile acestea vin natural si atunci cand se intampla este extraordinar de frumos! :)
Eu nu cred ca esti o persoana toleranta sau prostanaca,ci doar un om care are anumite vulnerabilitati pe care si le neaga,pentru ca asta a fost un mod al sau de a se apara,de a supravietui,insa a te iubi si a te accepta pe tine,inseamna sa o faci si cu calitatile pe care le detii,dar si cu lucrurile care sunt de slefuit si care ne dau batai de cap,pentru ca,daca le ignoram,ele vor iesi la suprafata exact cand ne este lumea mai draga si ne vor pune bete in roate.
Deasemenea,este posibil ca cineva sa te fi conditionat undeva in trecutul tau,aratandu-ti ca poti fi iubita si acceptata nu pentru ceea ce esti tu ca fiinta,ci doar pentru ceea ce oferi.Si,tot probabil,dupa acest tipar se invart si relatiile cu familia,prietenii,iubitul.

[Yasmina]

Citat:
"Deasemenea,este posibil ca cineva sa te fi conditionat undeva in trecutul tau,aratandu-ti ca poti fi iubita si acceptata nu pentru ceea ce esti tu ca fiinta,ci doar pentru ceea ce oferi.Si,tot probabil,dupa acest tipar se invart si relatiile cu familia,prietenii,iubitul."
__________________

Heaven,apreciez ca mi-ai raspuns!
Dupa cum vroiam sa arat,nu voiam sa subliniez conditionarea in relatia cu o cunostiinta comuna,ci intreg topicul a fost "dedicat"acestei "prietene"de aproape o viata,pe care eu am accepatat-o oricum,si care este asa cum ai spus tu,foarte nesigura pe ea,inutil sa mai dau detalii...
Repet,nu vorbesc despre plata si rasplata,vorbesc indeosebi despre nerusinarea si cruzimea cu care m-a "lucrat",intr-o perioada in care ma asteptam mai putin!Vorbesc despre socul pe care l-am avut,despre faptul ca nu avea nici un drept sa ma raneasca,jigneasca cu rautate!Daca era plictisita de compania si ideile mele,putea sa se faca pierduta in viata,fara sa-mi verse galeata cu laturi in cap!Imi amintesc o fraza inteleapta"nimeni nu ma raneste fara voia mea",ceea ce acum s-ar traduce prin faptul ca in fata prietenilor suntem complet descoperiti,vulnerabili,asa cum si eu am lasat-o sa ma raneasca,fiind foarte deschisa cu ea!

Nu-mi vine in minte acum,decat ca poate meritam asta,poate si eu am gresit fata de altcineva si acum raul facut se intoarce din alta parte!Ma macina aceasta intamplare doar pentru ca sunt invinuita pe nedrept,ma descrie in niste culori care nu ma definesc,cand cineva ma acuza pentru un caz real,am o reactie foarte trista,sunt dezamagita de mine insami,ma invinuiesc in gand ca sunt o ticaloasa si ocolesc pe viitor sa mai trec prin acea experienta...

Cat despre trecutul meu,da,am fost conditionata bineinteles,de catre familie,nu am avut o relatie buna cu parintii mei,pana nu au vazut ca sunt o persoana responsabila,ca am rezultate deosebite la scoala sau la job si asta mai ales la maturitate...

[heaven]

În prealabil postat de Yasmina

Citat:
"Deasemenea,este posibil ca cineva sa te fi conditionat undeva in trecutul tau,aratandu-ti ca poti fi iubita si acceptata nu pentru ceea ce esti tu ca fiinta,ci doar pentru ceea ce oferi.Si,tot probabil,dupa acest tipar se invart si relatiile cu familia,prietenii,iubitul."
__________________

Heaven,apreciez ca mi-ai raspuns!
Dupa cum vroiam sa arat,nu voiam sa subliniez conditionarea in relatia cu o cunostiinta comuna,ci intreg topicul a fost "dedicat"acestei "prietene"de aproape o viata,pe care eu am accepatat-o oricum,si care este asa cum ai spus tu,foarte nesigura pe ea,inutil sa mai dau detalii...
Repet,nu vorbesc despre plata si rasplata,vorbesc indeosebi despre nerusinarea si cruzimea cu care m-a "lucrat",intr-o perioada in care ma asteptam mai putin!Vorbesc despre socul pe care l-am avut,despre faptul ca nu avea nici un drept sa ma raneasca,jigneasca cu rautate!Daca era plictisita de compania si ideile mele,putea sa se faca pierduta in viata,fara sa-mi verse galeata cu laturi in cap!Imi amintesc o fraza inteleapta"nimeni nu ma raneste fara voia mea",ceea ce acum s-ar traduce prin faptul ca in fata prietenilor suntem complet descoperiti,vulnerabili,asa cum si eu am lasat-o sa ma raneasca,fiind foarte deschisa cu ea!

Nu-mi vine in minte acum,decat ca poate meritam asta,poate si eu am gresit fata de altcineva si acum raul facut se intoarce din alta parte!Ma macina aceasta intamplare doar pentru ca sunt invinuita pe nedrept,ma descrie in niste culori care nu ma definesc,cand cineva ma acuza pentru un caz real,am o reactie foarte trista,sunt dezamagita de mine insami,ma invinuiesc in gand ca sunt o ticaloasa si ocolesc pe viitor sa mai trec prin acea experienta...

Cat despre trecutul meu,da,am fost conditionata bineinteles,de catre familie,nu am avut o relatie buna cu parintii mei,pana nu au vazut ca sunt o persoana responsabila,ca am rezultate deosebite la scoala sau la job si asta mai ales la maturitate...

"nimeni nu ma raneste fara voia mea!"-bingo!ti-ai dat seama,felicitari!
Sursa nefericirii noastre se afla in noi,nu cei din jur ne ranesc,ei,doar,fara macar sa realizeze asta cateodata,apasa parghiile actionand pe niste rani deja existente,insa nu izolandu-ne de cei din jur sau avand relatii superficiale cu acestia,care sa nu ne permita sa devenim prea "vulnerabili" vom reusi sa ne protejam,ci mergand in adancul fiintei noastre si vindecand acele rani.
Noi am putea discuta aici despre fosta ta prietena,despre cat de infam a fost gestul ei,sa o pedepsim si sa o punem la colt macar verbal pentru felul in care s-a purtat cu tine si da,este dreptul tau sa fii suparata si furioasa,este dreptul tau sa te descarci si daca simti asta,fa-o,plangi,striga,ce crezi tu ca te-ar face sa scoti afara aceasta suparare!
Dar,esti sigura ca pe ea esti suparata?Sau esti pe tine?De ce percepi ceea ce s-a intamplat ca pe un esec personal?De ce ajungi sa te invinovatesti pentru actiunile altora?Cu ce esti tu responsabila de ceea ce fac ei?In schimb esti responsabila pentru ceea ce iti faci tie....
Si ti-as mai pune o intrebare:cand ai de gand sa incepi sa te iubesti pe tine,cea care esti si nu cea care vor altii sa fii?

[Yasmina]

Eu consider prietenii ca niste prelungiri ale familiei,de multe ori i-am iubit si respectat mai mult ca pe membrii familiei mele,sunt multe de spus...Eu nu mi-as fi permis in viata asta sa apas pe ranile nimanui,este asa o regula nescrisa a omeniei,nu?
Sunt destul de preocupata si putin trista de aspectele mai putin favorabile ale existentei mele,si sincera sa fiu nu realizez sa fiu suparata pe mine pentru aceste esecuri,nu am cum,sunt niste aspecte care nu tin nici macar 50% de mine-si daca stau sa ma gandesc presiunea pt rezolvarea acestor proiecte a venit tot din partea"prietenilor"care nu mai prididesc sa ma bulverseze zilnic cu chestionare si sa aseze la figurat pe rafturi,pentru comparatii fara sens!Sunt sensibila acestor presiuni,am sa las bunul simt la o parte,am sa fiu putin mai grosiera si am sa le-o tai scurt cand mai vin cu interventii cinice,de genul"uite X a reusit in domeniul cutare,tu de ce nu faci aia,ca esti fata inteligenta,X nici nu era..."=asta relevand faptul ca nu au respect nici pt X nici pt mine,reducandu-ne de la fiinte la simple cazuri sociale!
Faptul ca aceasta individa si-a permis sa ma calce in picioare este oarecum logic pentru starea in care ma gasesc,oricum eram pe vine,am fost usor de pus jos!Nu-i nimic nou sau ceva care sa nu stiu,insa este foarte important de unde vine lovitura,de la cine!
Deci ceea ce spui Heaven,face sens!

ps=oricum suntem numai noi doua pe acest topic,asa ca ti-am raspuns din nou!

[iustin10]

:) Bun venit la prima lectie de viata
DUMNEZEU ESTE SINGURUL PRIETEN CARE NU TE TRADEAZA.
De aceea fii intelegatoare cu defectele si greselile celorlalti si treci peste ele.Nimeni nu te obliga sa ai incredere in continuare in ea,o poti evita,dar,cel mai important ,e sa nu devii cinica si egoista de acum inainte.
Caci si Hristos nu a facut decat binele totata viata Sa,si rasplata au fost palmele,batjocura,scuiparea,si corul acea de oameni strigand cu o ura fara temei:"Sa fie rastinginit! "
Deci nu te astepta la recunostinta sau intelegere,dar nu inceta sa iubesti 'prietenii ' in gewneral,caci sunt cea mai de pret comoara in aceasta viata

[Yasmina]

Multumesc pentru raspuns!
Sunt intr-u totul de acord ca Dumnezeu este singurul prieten adevarat,de altfel chiar am ajuns singura la aceasta concluzie,dupa vietuirea de una singura,pe alt continent!
In fine,nu este singura lectie de viata,sunt "fericita"posesoare a mai multora,ma intreb daca am invatat ceva?m-am bucura daca as intelege mecanismele acestei intamplari si as ramane cu experienta...sa speram ca da caci in definitiv acesta este si rolul lectiilor dure,pregatirea pt desavarsire!

[mirabela]

Nici sa nu pui la suflet! E o atitudine de copila, exact ca la varsta de 16 ani! Te-a jignit, asta e, viata merge inainte si fara ea!

Imi aduc aminte de o drama pe care am trait-o in timpul liceului, si s-a lasat cu o depresie foarte urata, care m-a urmarit cativa ani, din cauza unei asa-zise ''prietene'' binevoitoare. Ea, saraca, acum imi e mila de ea, tanjea la iubirea unui baiat, care chipurile ma iubea in secret, si de acolo a cam plecat tot.

Anii au trecut si am avut si alte prietene, inca foarte apropiate, ne-am ajutat la bine si la greu, pana la momentul in care s-a nimerit sa lucram in aceeasi firma, si oarecum indignata de promovarea mea, si-a schimbat atitudinea, evident m-a si jignit. Am ramas amice si in ziua de azi, dar totul are o limita.

Insa am ''pierdut'' o prietena sufletului meu, desi ea a ales alta cale, cale cu care io nu-s de accord, relatia s-a racit. Poate Bunul Dumnezeu va ingadui, si o va ierta si va veni inapoi.

De ceva timp, si io traiesc in strainatate, si am realizat ca Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sunt peste tot, inclusiv si aici. Si niciodata nu ne abandoneaza, ci ne iubesc.

[AlinB]

Trebuie sa postezi logul integral, altfel nu putem sti care este de fapt "capsa" de la care a "explodat". :)

Ah, ups.. intre timp s-a rezolvat cu success, morala, sa nu te ambalezi pentru foste relatii care actualmente se petrec de mult timp doar pe facebook/meseenger/email/altele asemenea.