De la cine vine raul ? Incercare de me-ontica !

[adrian010155]

Dumnezeu nu este absent pe vreundeva. Nu exista nimic in afara lui Dumnezeu. Tot ce exista este facut de Dumnezeu. Intreaga existenta si ceea ce inca nu exista se afla in interiorul Dumnezeirii. Diavolul a fost un inger foarte mare pe care l-a facut Dumnezeu, dar care, vazandu-se atat de aproape de Dumnezeu, s-a considerat in masura sa preia din puterea lui Dumnezeu ignorand faptul ca puterea este numai la Dumnezeu, nicaieri in alta parte si ca ceea ce avea el putere, fiind la Dumnezeu, era putere de la Dumnezeu si nu era propria lui putere. Prin aceasta, singur s-a departat de la Dumnezeu si a pierdut harul stralucirii sale pentru ca a incalcat legile lui Dumnezeu. Dar el a ramas in interiorul Dumnezeirii pentru ca nu avea unde sa fie in alta parte, fiind ca nu exista o alta parte. Si, nu numai atat, dar el a pastrat darul de putere de la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu isi respecta cuvantul, iar harul odata dat, nu il ia inapoi desi, cu siguranta, ar fi putut face acest lucru. In acest fel, diavolul a devenit asemnea unui preot caterisit. El ramane cu harul preotiei toata viata sa, dar nu mai are voie sa slujeasca. Ei bine, diavolul neavand cum sa nu respecte caterisirea, a continuat sa "slujeasca" in felul in care si-a imaginat el de asta data, nemaivand izvorul Duhului Sfant si invatand, pe cei care il asculta, falsele valori care duc la prabusirea multora in jurul lui. Rezultatul acestei "slujiri" este suma gandurilor viclene care se emit in univers. Iata raul si iata izvorul raului si iata unde este lupta noastra cea mai grea - lupta pe teritoriul gandurilor,find ca, daca ni se aud cuvintele, daca ni se vad faptele, gandurile nu se vad, sunt ascunse si nu sunt putini cei care cu ganduri ascunse murdare vorbesc totusi frumos si se comporta ireprosabil fiind laudati de lume. Acolo, in lumea gandurilor este, asadar lupata noastra cea mare. Acolo se decide victoria sau infrangerea noastra.

[ap2010]

Cei care fac rau in general o duc foarte bine,material vorbind,deoarece ei au o structrura speciala,pe care cei invatati sa faca bine nu o au.In primul rand ei nu au incredere in nimeni si se stie ca cel mai mult rau iti poate face cineva apropiat,pe cand oamenii buni in general sunt mai increzatori si mai deschisi,din pacate catre oricine.
Tendinta omului este sa ii creada pe cei din jur asemeni lui,rau fiind ii crede pe toti rai si necinstiti si actioneaza ca atare.

Cu ceva timp in urma am incercat cu disperare sa leg un dialog pe aceasta tema. Probabil titlul pe care l-am ales a fost neinspirat fiindca majoritatea a preferat sa stea deoparte. Iar cei care-au intrat, au dat raspunsuri prudente, sau... ma rog... atat au putut duce...
A trecut vremea si unele lucruri s-au schimbat... Sau poate asa am perceput eu Adevarul. Dar judecand dupa toate regulile cunoscute pana acum, cred ca pana nu vom trece in lumea de dincolo, Adevarul ramane in mare masura relativ.
Plecand de la premisa ca Dumnezeu stie totul dintru inceput, El permite sau nu, raului sa se infaptuiasca. Raul, oricare ar fi el, este condamnabil si se pedepseste. Forma raului are mii de nuante, iar ceea ce pentru unii raul pare bine, sau eventual nu inseamna nimic, pentru altcineva poate fi strigator la cer, dar si codul de acces catre desavarsirea in credinta. Este incandescenta smereniei si caintei, este revelatia autentica a conditiei umane in fata lui Dumnezeu.
Cine pe lume nu greseste? Toti gresim. Mai grav sau mai putin grav. Dar cati constientizeaza macar intr-un tarziu, cam cat la suta din viata lui se desfasoara in pacat si regreta amarnic pentru acele greseli. Iertam greu celor ce ne gresesc si le consideram greseli chiar si pe acelea care poate ca nici nu sunt cu adevarat. Dar cand e vorba de greselile noastre, ne pomenim in fata duhovnicului ca nici nu prea avem ce spune. De parca toate le-am face dupa voia lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, am observat un lucru: daca persisti in gandul de a infaptui un pacat (dintr-o slabiciune oarecare) Dumnezeu iti faciliteaza pana la urma savarsirea pacatului, dar are grija sa te scuture imediat, iar tu nu ai cum sa nu vezi ce se petrece. Daca insa savarsirea pacatului a devenit o obisnuinta, poti sa spui ca sentinta ta e data deja...

De unde vine raul? Dar ploaia, seceta, cutremurul, razboiul, foametea, boala sau bucuria de a privi un copil razand, dragostea, casatoria, florile, marea, pasarile in concert... De unde vin? Totul pe lume este intr-un permanent echilibru. Nimic nu-i numai rau sau numai bun. Nimic nu-i doar alb sau doar negru... Din pacate inca mai orbecaim in privinta predestinarii... De ce sunt unii sortiti sa intalneasca pacatul si de ce nu se pot stapani daca tot il intalnesc? Iar daca in prostia lor, il savarsesc, de ce nu constientizeaza gravitatea si nu cad in genunchi pentru iertare?...

[Radu32]

În prealabil postat de ap2010

Cei care fac rau in general o duc foarte bine,material vorbind,deoarece ei au o structrura speciala,pe care cei invatati sa faca bine nu o au.In primul rand ei nu au incredere in nimeni si se stie ca cel mai mult rau iti poate face cineva apropiat,pe cand oamenii buni in general sunt mai increzatori si mai deschisi,din pacate catre oricine.
Tendinta omului este sa ii creada pe cei din jur asemeni lui,rau fiind ii crede pe toti rai si necinstiti si actioneaza ca atare.

foarte adevarat zici, insa sa nu confundam bunatatea omului cu naivitatea,adica nu totdeuna omul bun e si naiv(mai ales cand are o instructie intelectuala,si o experienta de viata variata !)
insa e corect ce ai zis, ca atunci cand ,de ex, omul este sincer, se asteapta si de la cei din jur sa fie la fel, si e inclinat in prima faza sa ia de bune tot ce zice celalalt !

iar ,un hot, de ex, se asteapta mereu sa fie furat de ceilalti si-i banuie mereu ca vor sa-l fure !