De la cine vine raul ? Incercare de me-ontica !

[Radu32]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Când iubim, suntem însetaţi de un egal al nostru. Când suntem fericiţi şi iubim, vrem ca cel pe care îl iubim să se bucure împreună cu noi de fericirea noastră. Aşa şi cu Dumnezeu. El are nevoie de fiinţe cu asemănarea Lui, în care să se oglindească şi cu care să împartă fericirea Sa. Dar, ca să fie asemănătoare Lui, aceste fiinţe trebuie să aleagă Binele în mod liber. Prin natură, Atotputernicul are un singur Egal. Cel Unul Născut. Din iubirea şi contemplarea Lor, este purces Al Treilea.

Îngerii şi oamenii care Îl aleg pe Dumnezeu devin fiii Lui. Ei devin astfel prin adopţie, nu prin natură, că prin natură are Unul Singur. Ca fii adoptivi, devenim fraţi ai Aceluia şi împreună vom moşteni cerul şi pământul la ospăţul cel veşnic. Aceasta este onoarea la care Dumnezeu îi cheamă pe toţi, îngeri şi oameni.

Sa intelegem atunci ca dumnezeu are si "sentimente " ?! iar daca "are nevoie de fiinte asemanatoare lui ",atunci, cum se impaca o nevoie stingenta de ceva, cu fiinta absoluta si autosuficienta,deci perfecta, a lui Dumnezeu ?!
oare nu avem noi oamenii o viziune antropomorfista auspra lui Dumnezeu ?!
desigur, ca logica umana, nu ne poate fi un instrument ultim si sigur in descifrarea tainelor divine, insa prin generalitatea distributiei ei la nivelul ratiunii umane, ne ramane istrumentul cel mai facil,si cel mai comod,totodata !

nu am mai vrut sa dezvolt teoriile lui nietzsche si freud,desigur desfasurate in paradigma logica, si care pentru cunoscatori, pur si simplu au un efect de aneantizare a divinitatii !

mai degraba, as reitera dictonul "ferice cei saraci cu duhul " adica, e mai bine de cel ce nu stie prea multe !