Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

Modest epigon al marelui poet dedic acestă poezie celui care a fost un vulcan de talent şi de energie ADRIAN PĂUNESCU pe care am avut onoarea când eram în ultimul an de liceu să îl cunosc persoanl.
Odihneşte-te în pace maestre!

Când cei ce au fost apropiaţi
nu mai sunt lângă tine
căci,nu ai ce să le mai dai,
nici să le faci vreun bine...
Când inima,mâna,piciorul,
sau ochiul nu te mai servesc,
doar întunericul coboară
uşor peste toate...
Lângă tine nu-i
nici o inimă care bate.
Când somnul nu vine,
ultima noapte e lungă
în curând vine moartea
cu coasa ei lungă ,să te ajungă,
doar steaua credinţei
îţi mai dă mângîiere
în trup obosit,plin de durere.

Luaţi trupul bătrân,
îngropaţi-l în tină
Mi-a fost de folos
Eu merg spre LUMINĂ!(D.S)