Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Daniel777]

Sa ne rugam pentru toti care au murit astazi!

[claudiu-marius]

Sa stins flacara si inima cenaclului flacara.Cum spuneau multi tristea lui a fost tristetea acestui neam.Din nefericire ramanem tot mai singuri,mai tristi .....si mai rai

[Rodica50]

În prealabil postat de claudiu-marius

Sa stins flacara si inima cenaclului flacara.Cum spuneau multi tristea lui a fost tristetea acestui neam.Din nefericire ramanem tot mai singuri,mai tristi .....si mai rai

Dumnezeu sa il ierte! A fost un mare poet si un patriot! Sa ne analizam fiecare ce am facut bine in lumea aceasta, cat venin aruncam si cat de usor judecam si aruncam vorba!Cenaclul Flacara a fost un eveniment unic in acele vremuri cenusii.Am descoperit odata cu poetul ca suntem o tara de talente. De morti sa vorbim numai de bine.Regret ca suntem pe un forum care se vrea ortodox, dar gandim ca paganii.

[claudiu-marius]

În prealabil postat de Rodica50

Dumnezeu sa il ierte! A fost un mare poet si un patriot! Sa ne analizam fiecare ce am facut bine in lumea aceasta, cat venin aruncam si cat de usor judecam si aruncam vorba!Cenaclul Flacara a fost un eveniment unic in acele vremuri cenusii.Am descoperit odata cu poetul ca suntem o tara de talente. De morti sa vorbim numai de bine.Regret ca suntem pe un forum care se vrea ortodox, dar gandim ca paganii.

Lasa Rodica pt cei ce gandesc ca paganii o poezie de-a lui.Mie imi suna in cap si ma cam cutremura:


Adrian Paunescu - Telefon peste moarte
În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.

[claudiu-marius]

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
si nu va mai veni-napoi, în veci,
si haina din cuier devine rece
si mânecile la camasi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
si l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, ca ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul noptilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nametii vor începe sa se-astearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul turturilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scazamânt, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îsi joaca rolul ultim si-i e greu,
Ca îl priveste însusi Dumnezeu,
si dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

[AndruscaCIM]

Adrian Paunescu - Cu noi e Dumnezeu

[COLOR=#422817]Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.[/COLOR]

[claudiu-marius]

Adrian Paunescu - Veac de tacere
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins,
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere.

[cristiboss56]

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în lumea celor drepţi ! Amin!

[Daniel777]

O ultima interventie am sa am pe acest topic si anume:

Daca ne uitam pe site-urile sau blogurile ortodoxe nu vedem pe niciunul mentionat acest trist eveniment,deci se pare ca nu e ,cel putin din acest punct de vedere,o personalitate crestina.O fi fost un mare poet,dupa unele voci,asta nu mai comentam,s-au spus destule pe aceasta tema.
Imi pare rau ca am suparat atata lume.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!-impreuna cu toti cei ce au murit astazi!

N-am sa plang, maestre, la mormantul tau
Dar mi-e gura muta si sufletul greu.
Nu-ti aduc elogii nici nu-ti cant in psalmi
Dar te apar astazi de rai si sudalmi.

Cica-ai scris de-a valma si te-ai umilit
Celui ce odata pe toti ne-a smintit...
Cica-ai fost rusinea noastr-a tuturor
Fiind straja celui "Brav-conducator"!

Nu te intrista. Vantul inca bate!
Ursul mearga-alene, cainii sa tot latre!
Cine-ti stie "of"-ul, inca tot mai stie
Ca ai fost Titanul nostru-n poezie.

Plang batranii singuri, cu lacrimi fierbinti
Ascultand la ruga ta pentru parinti
Plang copii si tineri, fratii peste Prut
Ca ne-ai dat, maestre, cam tot ce-ai avut.

Fie-ti somnul lin, si codrul aproape
Sfanta Poezie, in susur de ape!
Fie-ti pacea blanda, sufletu'mpacat
Iar la judecata, sa fii tu iertat.

Noi, cei tristi si singuri, vom privi in zare
Aprinzandu-ti maestre, cate-o lumanare
Dormi poet si tata si bunic frumos
Criticii te pupe astazi pe din dos...