Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[claudiu-marius]

În prealabil postat de Rodica50

Dumnezeu sa il ierte! A fost un mare poet si un patriot! Sa ne analizam fiecare ce am facut bine in lumea aceasta, cat venin aruncam si cat de usor judecam si aruncam vorba!Cenaclul Flacara a fost un eveniment unic in acele vremuri cenusii.Am descoperit odata cu poetul ca suntem o tara de talente. De morti sa vorbim numai de bine.Regret ca suntem pe un forum care se vrea ortodox, dar gandim ca paganii.

Lasa Rodica pt cei ce gandesc ca paganii o poezie de-a lui.Mie imi suna in cap si ma cam cutremura:


Adrian Paunescu - Telefon peste moarte
În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.