l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[Rodica50]

În prealabil postat de cristian67

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!

Multumim, Cristian, de cuvintele blande si intelepte. E timpul sa luam aminte!

[oragex]

eu cred ca problemele personale nu trebuie atribuite lui Dumnezeu. de ce sa reprosezi cuiva de ele ? pentru ca crezi sau iubesti incepi si ai asteptari de la altii... am trecut si eu prin asta si turbam. e ca si cum cauti pe cineva pe care sa arunci vina. evident, reactie normala de la cel ce nu mai poate... dar la un moment dat iti dai seama ca urlii de unul singur si de pomana. si eu am chef sa arunc vina pe cineva pentru obstacolele pe care le-am avut. dar acum sint multumit ca mi-am dat seama de ele si ca nu am mers ca orbetele inainte fara sa ma gandesc oare ce a fost. si chiar viata a avut cumva grija ca, dandu-mi cu parun cap sa nu fac niste greseli care ar fi putut fi severe. si mi-a dat si niste cadouri la care nu m-am asteptat. suferinta e minora cand ti-o asumi si stii de unde vine. nu ca poti sa repari totul, dar e mult mai simplu...
atacurile de panica, anxietatea, etc, nu stiu probabil ca ai fost deja pe la specialisti. am trecut prin sedinte la psihologi, psihiatri, psihanalisti (astia din urma sint cei mai amuzanti) totul se explica in domeniul asta. acum, am o prietena care se chinuie ca nu stiu ce cu tot felul de treburi de genul asta, si consulta de ani de zile la psi... bune si astea dar la un moment dat trebuie sa te iei de mana si sa cauti in jur in viata de zi cu zi ce ai nevoie ca sa-ti ajute. lucrezi cu tine insuti.
antidepresantele & co sint niste chestii cam tembele. am cam luat din astea, si au avut tot felul de efecte... au si ajutat uneori dar ma intreb cat de mult ajuta si cat de mult vor medicii sa vanda pilulele de la farmacisti... eu nu mi-as baza viata pe ele, nu pe termen lung in orice caz... si te impiedica si sa iei un pahar de vin :))

[ingerul_pazitor]

Va voi tine oricum la curent pe toti, ptr ca meritati sa stiti cum evolueaza lucrurile iar sfaturile voastre pretioase cred ca nu ma ajuta doar pe mine ci pe noi toti.
Ce frumoasa ar fi lumea sa fim toti uniti si sa ne iubim dar isi mai baga dracu coada si ne invrajbeste .....offff