Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Traditie1]

În prealabil postat de OmuBun

Multumim mult, glykys! Totusi am mari rezerve ca mai foloseste cuiva dintre cei carora ar trebui sa foloseasca, fiindca ei nu cauta acest fel de detalii. Dimpotriva, am constatat cu tristete (ca si in cazul Parintelui Calistrat Chifan) ca refuza cu indaradnicie sa verifice ceea ce este pozitiv si contrar propriilor convingeri. Daca dau un clic pe linkul propus, renunta dupa trei secunde, fiindca sunt stapaniti de cu totul altceva decat de rabdare si harul Duhului Sfant... Este ca si cum i-ai vorbi unui sectar care iti bate la usa, despre biserica ortodoxa. El "stie" ca eu sunt ratacit, nu el!...

Tu nu vrei să accepți în ruptul capului că poți fi victima unei manipulări. Așa cum ai spus, ești decis să-ți aperi convingerea până în pânzele albe, în loc să cauți dacă nu cumva e greșită. Ca și în lupta duhovnicească, aici este vorba de principiul adamic înșelător al justificării de sine.

Articolul din link încearcă să-l reabiliteze pe Păunescu, să arate că el ar fi fost un om credincios pe baza unor referiri din poeziile lui. Nu vă trece prin cap că tot despre manipulare e vorba. Păunescu intuia că la cantitatea de "poezie" pe care o producea, a nu introduce și niște aluzii religioase l-ar fi compromis, l-ar fi pus într-o lumină de proletcultist în ochii majorității populației care era de credință creștină, nu atee. Păunescu i-a lins pe toți din setea de putere, și conducerea comunistă și populația. Omul ăsta nu e ce pare, e un falsificator.


În mod asemănător, în discursurile publice Hitler se declara uneori creștin, în timp ce în privat înjura creștinismul din cea mai adâncă ură a inimii lui. Repet, fiindcă e necesar: nu aveți conștiința că pe lumea asta sunt oameni care se ocupă cu manipularea în mod premeditat.


Și un astfel de inivid nu poate crea opere de valoare. Este doar un mit ideea că pot exista oameni valoroși pervertiți moral. Inteligența e legată întotdeauna de onestitate iar ipocrizia merge mână-n mână cu prostia. Iată de ce creațiile lui Păunescu stau sub semnul mediocrității, nu au o profunzime filozofică, nu au nuanțe, sunt doar niște încercări de a produce stări emoționale în scopul creării imaginii de poet patriot, bun la inimă etc. O manipulare, exact așa cum manelele sunt și ele manipulări, neurmărind realizarea unei opere durabile ci efecte afective din partea unei populații în derută.


Și ca să exemplific stilul lui chinuit, redau niște fragmente dintr-un articol în care îl înjură pe Liiceanu. Nici mie nu-mi place Liiceanu dar încercarea de a-l terfeli cu orice chip e penibilă. Am bolduit unele expresii care denotă până unde merge abjecția lui Păunescu:


Tinichigiul Licheleanu la intersecţia bd. Caragiale cu fund. Băsescu

Pe la începutul erei noastre, cu un năduf de băbuţă blocată la dânsa în papuci, dar şi cu pretenţii ideologice de fuhrer, mă tot înjură unul cu o poreclă mai inspirată decât numele: Licheleanu. I-aş zice Liicea­nu, dar mă tem să nu dau peste vreun ti­ni­chigiu la intersecţia Bulevardului I.L.Caragiale cu fundătura Traian Băsescu. Aşa că Licheleanu rămâne Licheleanu.

Somatic vorbind, el pare o fiinţă căzută din căruţa cu ţigani, ce a umblat din loc în loc, prin pulberile sudului. Nu e neapă­rat ceva rău în aceasta definire a Licheleanului. Există ţigani geniali şi există ţigani submediocri. Licheleanu nu este genial. Rareori el ajunge să fie submediocru. Pielea groasă, pergamentoasă, pare menită să nu lase nici o lumină să intre înlăuntrul acestui om. Buzele groase, descinzătoare din acelaşi fel de facies, nu mărturisesc nimic despre răutatea funciară a individului.
...
Aş fi fost în stare să salut în domnul Licheleanu un duşman veritabil, dacă n-aş fi constatat, încet-încet, că minte ca un porc, insi­nuează ca un turnător şi gândeşte ca o raţă. Îl lăsasem în plata Domnului, de mult.
...
N-am mai insistat nici asupra neru­şi­nării cu care puradelul bătrânicios a scos din cărţile sale referirile la Marx, ca să i se piardă urma de anticomunist.
...
Radicalismul de dreapta al canaliei, care vrea să-şi şteargă urmele de lichea, nu l-a oprit de la suma de gesturi subalterne la care s-a dedat clămpănind din buza de jos, de parcă-şi cerea ovăzul, în faţa ultimilor mai mari politici.
...
Faptul că există un film excelent, cu ţigani au­tentici, "şatra", în România de azi, scade mult şansele Licheleanului de a se afirma sub aceeaşi zodie. Până şi singurul lui talent, care-i ura, se topeşte, se diminuează, devine inautentic. Din tot Licheleanul a mai rămas o coajă, pe pavajul strâmb al capitalei. Inexistenţa lui mă influenţează şi pe mine. Nu-mi mai vine să scriu. De la Licheleanu a început deşertificarea. îmi miros lacrimile a nisip.
http://www.jurnalul.ro/stire-editori...cu-512851.html

Remarcați cum ultima propoziție reamintește într-un mod "subtil" cititorilor că el este totuși poet.


Anumite cauze istorice, între care și cenaclul flacăra, fac ca o bună parte a populației României să fie la un nivel cultural catastrofal, să fie atrasă de producții mediocre și așa se explică de ce maneliștii sau Păunescu au succes. Comunismul și mișcarea lui Păunescu au produs un blocaj și o confuzie de proporții, au orbit pe români făcându-i consumatori ai unor făcături ieftine.

Omul creat de comuniști e o caricatură incapabilă să facă diferența între valoare și kitsch, între verticalitate și impostură și într-un astfel de mediu profită diverși șmecheri lipsiți de scrupule. Fără conștientizarea acestei stări nu poate începe vindecarea. A lua exemplul celorlalți, al faptului că sunt mulți care cred în același lucru este tot un aspect al rătăcirii, dovedind o gândire prin șabloane și spirit de turmă sinucigaș. A pune sub semnul întrebării propriile convingeri și chiar întreaga viață, a căuta să ne lărgim orizontul sunt pași spre o viziune mai sănătoasă.