un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Nu fiti atat de foarte stiutoare ... De ce puneti in mintea mea lucruri care nu au existat?? Pentru mine calugarii - la care spuneti DUMNEAVOASTRA ca m-am referit eu - nu fac obiectul preocuparilor mele, prin urmare nu-mi sta gandul la ei.

Sunteti pusa pe harta, si acest lucru nu va face cinste, ca un bun crestin ce sunteti.

Si imi fac partea mea, sa stiti: Il ascult pe Dumnezeu. ASTA ... NU este o cale usoara. Caile Domnului nu sunt una cu cele ale ale oamenilor si de aceea, nu este usor sa dai ascultare voii Sale.

Eu ca om, pot prea putine ... de aceea am nevoie de El sa faca totul. Partea mea nu inseamna sa ma lupt de una singura cu pacatul, pentru ca nu pot izbandi asa. Partea mea este sa-i cer ajutorul si sa-L las pe El sa duca luptele. Peste tot, in biblie, de fiecare data cand au fot victorii, Dumnezeu este acela care a purtat luptele. Intr-unul din psalmi, Domnul spune: stai linistit, si sa sti ca eu sunt Dumnezeu. Eu sunt plina de liniste in legatura cu viata mea, pentru ca imi cunosc Dumnezeul.

Stiti cum m-am lasat de fumat? Dupa 22 de ani de obicei daunator si pacatos? Dupa ce in repetate randuri am mai incercat, fara rezultat, sa o fac prin puterile mele? Cerandu-i ajutorul Dumnezeului meu. M-am rugat si I-am spus ca daca El nu va face ceva, eu nu ma voi putea lasa de fumat. I-am cerut sa-mi dea o mare scarba de tigara, pentru ca sa nu-mi mai trebuiasca de loc. Intre timp, continuam sa fumez, pentru ca acest obicei era mai puternic decat vointa mea. Mergeam sa-mi cumpar tigari si pe drum ma rugam si-i spunea Domnului meu ca El trebuie sa faca ceva, altminteri nu voi putea sa scap de acest obicei. A durat ceva timp, poate doua saptamani de rugaciuni si de fumat, poate mai mult si, intr-o dimineata, cand am vrut sa-mi aprind ca de obicei o tigara, mi-a fost o scrba cumplita de ea. Domnul meu lucrase. Am cinci ani de cand nu am mai fumat, si nici pofta nu-mi este. Nici macar nu ma mai gandesc la ea.

Cam asa functioneaza lupta mea ca pacatul. Eu, singura, nu pot sa-l birui ... Dar, mai tare este Cel care este in mine decat Cel care este in lume.

Eu nu vreau sa-I dau o mana de ajutor in lucrarea Sa. Pentru ca El este Dumnezeu. Partea mea este doar sa-l pun pe primul loc in tot ceea ce fac ... restul face El. Credeti-ma, este un lucru foarte greu de facut.

Cand va fi la ziua Judecatii, cand Domnul ma va intreba ce am facut eu in viata mea de crestin, nu-i voi putea spune decat: am crezut in Tine si am umblat cu Tine, Te-am cautat pe Tine si Te-am iubit pe Tine. Daca El va considera ca nu a fost suficient si ar fi trebuit sa fac si acele lucruri pe care dumneavoastra mi le-ati insirat, asta va ramane pe seama mea ...

Stii ce vreau sa iti spun?
Toti am avut candva experiente revelatoare intr-un fel sau altul. Important este ca revelatia sa vina de unde trebuie.
Nu sunt pusa pe harta, Doamne fereste, am vrut sa iti spun doar ca te inseli in privinta omului care umbla cu ochii in tarana si capul plecat. Ortodoxia este altceva decat iti inchipui tu ca e.
Si eu am trecut de la ateism la ortodoxie si asta este cale lunga de tot si grea. Si pentru ca am fost atee, si nu am crezut in nimic, a trebuit sa iau la rand totul, intelegi, sa citesc tot ce am gasit sa ma pot convinge ca exista Dumnezeu si apoi sa ma pot convinge care cale este mai buna. Intelegi? Diavolul lucreaza prin atat de multe moduri incat nici nu ne putem inchipui. Sa iti povestesc aici cum m-am convins ca exista Dumnezeu? Nu am sa spun. Am sa spun doar atat: m-am convins pe propria piele ca exista diavol si atunci am acceptat ca exista Dumnezeu.
Dumnezeu cel adevarat te-a ajutat sa te lasi de fumat, dar esti convinsa ca este acelasi pe care adunarea sectara care te-a adoptat ti-l zugraveste?
Stii tu in cate chipuri diavolul se intrupeaza ? Si cat de multe lucruri ``minunate`` face spre inselarea omului?
Unde este diavolul in viziunea ta? stabileste cine este diavol si cine este inger. asta este cea mai importanta etapa a revelatiei personale. Cine se opreste la atat: am descoperit pe Dumnezeu, gata, aici este.... se inseala amarnic, nu e totul sa descoperi pe Dumnezeu, mai trebuie sa te si asezi pe cale.
Fara suferinta nu te mantui, dupa cum fara sa cunosti pe diavol, nu te mantui. Cu cat te apropii mai mult de mantuire cu atat diavolul isi face simtita prezenta. Daca nu l-ai simtit niciodata atunci acesta este primul simptom ca nu esti pe calea cea buna.
Eu nu cred ca daca te invalui intr-un nor frumos, de vorbe frumoase, de exprimare frumoasa si aleasa, gata , sunt cu Dumnezeu.

Ceea ce am spus sunt cele simtite de mine, si nu le spun spre harta cum credeai. Cat de putin cunosti tu oamenii asta se vede dupa cum ii judeci.
Unii sunt nuli ca oameni, nedemni sa mearga in doua picioare, cu capul plecat, tristi, cu sufletul farame sau pusi pe harta, asa i-ai judecat, dar nu i-ai cunoscut sa vezi cum sunt de fapt.