Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Daniel777]

În prealabil postat de Rodica50

Am o intrebare- ce note ai avut la Limba Romana? Eu, 10.

Atunci cum poti sa vezi pe paunescu ca un mare poet? Il poti compara cu Eminescu,blaga etc?

[cristiboss56]

În prealabil postat de negroponte

"nu judecati,ca sa nu fiti judecati".judecata aproapelui este o boala a sufletului.
Cel mai bun medicament al acestei boli este osândirea de sine. Sfântul serafim de sarov ne îndrumă: "osândeşte-te pe tine şi vei înceta să mai osândeşti pe alţii !" cel ce se mustră pe sine duce o luptă eroică cu păcatul în arena sufletului său. Findcă, niciodată să nu uităm aceasta, cel ce osândeşte este asemenea apei din baie: Dorind să-i spele pe alţii, ea singură se murdăreşte.


Sfinţii nu au osândit niciodată, pentru că au fost smeriţi.

Pe nimeni să nu osândim, dacă dorim să ne mântuim.

Gândiţi-vă: Osândirea pune capăt vieţii duhovniceşti.

Cel ce osândeşte este nesătul de răutate. Lui nu-i ajunge otrava propriilor lui vicii.

Cum putem să ne izbăvim de păcătoşenia proprie atâta timp cât o sprijinim cu cea străină ?

. . . . . . . . .

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Vai ce de puncte-puncte! Pe astea le citesc cel mai usor.
Pentru cei care din anumite motive tot repeta porcaria aia de semn, va rog, pentru Dumnezeu, incercati sa spuneti ce aveti de spus, dar nu trebuie sa insistati cu chestea aia ca nu se cade.
Rog foarte mult adminul sa le scoata, dac e posibil, fiinda dau o nota proasta imaginii forumului nostru ca fiind unul ortodox.

Frate Zaharia, da mult mai scrii, frate!... Cateodata si cu folos...
Ca de obicei, nu te dezici de ironia subtila dar mai inchid si eu ochii si ma fac ca n-o vad!...
Sunt multe de spus, chiar foarte multe la tot ce-ai scris tu, dar la unele sunt tentat catre un raspuns, la altele deloc.
Singurul raspuns pe care ti-l voi da, acum, este doar atat: daca am pacea in suflet, la ce-mi foloseste razboiul? Eu am mare incredere in duhovnicul meu si dupa asta cred ca voi fi judecat. Daca "ma aplec" dupa fiecare adiere de vand, si dupa invataturile "personalizate" ale sfintei scripturi, ma tem ca ajung sa-mi fac propria biserica, si-mi prepar pe aragaz... Sfintele Taine!... Imi pare rau ca nu pot lua chiar de bun tot ce spui tu acolo, dar cine stie... poate ajungi intr-o zi preot-paroh la mine-n catun!...
Totusi, cu exemplele date de tine despre sectanti, femeile care fac avorturi, betivi etc... ma tem ca ai intr-adevar dreptate. Dar hai sa fim seriosi, ti se pare ca Paunescu se incadra pe-acolo pe undeva??
Cu "scosul din iad" evident ca nu e in puterea celor ca mine asa ceva, si nici nu am o asemenea pretentie. Biserica se roaga pentru ei, iar eu doresc sa facilitez acest lucru. Daca se poate sau nu, chiar nu vreau sa caut si sa-ti dau link-uri tie, un atat de fin cunoscator al dogmelor crestine. M-as simti de-a dreptul caraghios sa indraznesc la asa ceva!... Sunt convins ca ai tot atatea posibilitati de cautare, ca si mine! Eu le-am gasit demult!...

Iertare tuturor pentru indrazneala!

Cu bucurie si cu dragoste frateasca te rog frate ca pe viitor sa nu mai citesti tot ce scriu . Cred ca este mai bine pt. dumneata sa citesti prima fraza si a patra . Este destul ... ca sa nu predispuna la incurcaturi . Stiu ca uneori scriu lucruri mai delicate , mai elaborate , mai greu de inteles . Dar ma gindesc sincer ca pt. dumneata este mai bine asa , nu ai ce pierde . Si uite, procedezi f. bine ca ti de duhovnicul pe care il ai , sa nu mai stai in viscole ca pina la urama te racesti, nu mai arzi !
Iarta-ma ca sunt sincer, maturitatea aceasta a ta frate o invidiez ! De fiecare data cind povestim ma ajuti sa vad o serie de pacate si pt. asta iti sunt indatorat !
Te rog sa ma ierti dar te apreciez sincer ... nu ca altii !

[cristiboss56]

În prealabil postat de negroponte

"nu judecati,ca sa nu fiti judecati".judecata aproapelui este o boala a sufletului.
Cel mai bun medicament al acestei boli este osândirea de sine. Sfântul serafim de sarov ne îndrumă: "osândeşte-te pe tine şi vei înceta să mai osândeşti pe alţii !" cel ce se mustră pe sine duce o luptă eroică cu păcatul în arena sufletului său. Findcă, niciodată să nu uităm aceasta, cel ce osândeşte este asemenea apei din baie: Dorind să-i spele pe alţii, ea singură se murdăreşte.


Sfinţii nu au osândit niciodată, pentru că au fost smeriţi.

Pe nimeni să nu osândim, dacă dorim să ne mântuim.

Gândiţi-vă: Osândirea pune capăt vieţii duhovniceşti.

Cel ce osândeşte este nesătul de răutate. Lui nu-i ajunge otrava propriilor lui vicii.

Cum putem să ne izbăvim de păcătoşenia proprie atâta timp cât o sprijinim cu cea străină ?

. . . . . .

[Daniel777]

nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab
Alexandru Matei, critic literar

Ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea e ca mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică şi ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX – cu diferenţa că un Coşbuc, de exemplu, e infinit mai muzical şi mai subtil. Păunescu e monoton şi lălăit, marea lui şmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» – suta de lei etc., ceea ce dădea impresia că rezonează cu suferinţele contemporane ale poporului.”
Dan Sociu, scriitor

Am trecut pe lângă cimitirul Bellu şi am rămas şocat. Fanfară şi onoruri militare pentru Păunescu!
Dan C. Mihăilescu, critic

El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete, urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit. Din păcate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasă. Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. (…) Nu cred însă că în Polonia unuia ca Adrian Păunescu i s-ar face azi funeralii naţionale. Mi-ar plăcea ca lumea să aibă o judecată limpede şi să nu se mai lase îmbrobodită de discursurile naţionaliste şi de mistica şi retorica asta revanşardă.
Filosoful şi criticul de artă Andrei Cornea

Faptul că acum se vorbeşte despre el ca despre un erou dă cumva măsura culturii noastre revoluţionare. Noi suntem cultura Adibas. Nu avem Adidas original, nu-i nimic, e bun şi Adibas. Nu avem Puma e bună şi Puna. Nu aveam Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Nu am avut dizidenţi autentici, ci doar nişte emiţători de şopârliţe, buni şi ăia. Ei erau eroii noştri. Atâta puteam noi. Păunescu făcea la cenaclu nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu puteau să le scoată pe gură şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. „Le-a spus-o Păunescu!”, adică, în subtext, „ce curajoşi am fost şi noi care l-am ascultat.” Ce se petrecea dincolo de stadioane, că el era sluga regimului, nu mai interesa pe nimeni”.
Regizorul Cristi Puiu

Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută, care a însemnat şi un abonament la revista Flacăra sau mersul la nişte concerte ale Cenaclului”.
Adrian Cioroianu, istoric

nu şi-a cerut vreodată scuze pentru trecutul său, ci a fost de-o violenţă rar întâlnită împotriva celor care îl criticau pe Ceauşescu
Dorin Dobrincu, istoric

Păunescu e una dintre destinaţiile nostalgiei după trecutul comunist. Cu cât prezentul e mai dezamăgitor, lumea se îndreaptă într-acolo
Alexandru Matei, critic literar

[Marimira]

În prealabil postat de carmina

E adevarat, uneori si diavolul poate fi simtit si de ce nu, vazut de catre unii din preoti chiar in altar, in timpul Sfintei Liturghii. Dar pentru asta ne trebuie ceva discernamant duhovnicesc.
(Nu ca l-as avea eu - discernamantul, dar spun din ceea ce am citit in scrierile parintilor vazatori cu duhul. )

Asa este draga mea, perfect adevarat..DAR!, dar omul este dincolo..sufletul lui este in mana Domnului...Pace tie!

[anna21]

În prealabil postat de Marimira

te dovada de evlavie sau iubire sau orice spuneti voi acolo.

Draga surioara este pacat sa emitem judecati superficiale despre persoane pe care nu le cunoastem suficient.Omul nu era necredincios, era de o natie si de o credinta cu noi...mai merge si pe la biserica (Gradina Icoanei)...hai sa nu mai da cu parul ca nu ne ajuta deloc!

NU emit judecati superficiale.
Omul caruia ii este foame/sete de Dumnezeu face multi pasi din timpul vietii ca sa-L gaseasca. Putini realizeaza ce lucru extraordinar este sa te nasti in tara ortodoxa (paranteza: zilele trecute am vazut un documentar din seria invazia pagana si eram impresionata de sacrificiile facute de occidentali in cautarea adevarului. Renuntau la avere, sotie, copii ca sa caute la sute de mii km departare pe dumnezeu.. si intr-un final cadeau sub influenta vreunui guru sau alt posedat!).
Cum vor fi judecati cei nascuti in ortodoxie, nici nu vreau sa ma gandesc!

Despre mersul la biserica. Zilele trecute am ajuns la biserica in timpul unui botez, la care am asistat desi oamenii imi erau necunoscuti. Preotul a explicat in final importanta botezului, a impartasaniei pt ca oamenii sa vada dincolo de ritualul pe care evident nu-l intelegeau. In final o doamna se apropie de mine si-mi spune cu un zambet larg: "ce Liturghie frumoasa!"
Adica: trebuie mai mult deca mersul la biserica pt a te mantui.

[Rodica50]

În prealabil postat de Daniel777

nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab
Alexandru Matei, critic literar

Ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea e ca mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică şi ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX – cu diferenţa că un Coşbuc, de exemplu, e infinit mai muzical şi mai subtil. Păunescu e monoton şi lălăit, marea lui şmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» – suta de lei etc., ceea ce dădea impresia că rezonează cu suferinţele contemporane ale poporului.”
Dan Sociu, scriitor

Am trecut pe lângă cimitirul Bellu şi am rămas şocat. Fanfară şi onoruri militare pentru Păunescu!
Dan C. Mihăilescu, critic

El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete, urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit. Din păcate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasă. Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. (…) Nu cred însă că în Polonia unuia ca Adrian Păunescu i s-ar face azi funeralii naţionale. Mi-ar plăcea ca lumea să aibă o judecată limpede şi să nu se mai lase îmbrobodită de discursurile naţionaliste şi de mistica şi retorica asta revanşardă.
Filosoful şi criticul de artă Andrei Cornea

Faptul că acum se vorbeşte despre el ca despre un erou dă cumva măsura culturii noastre revoluţionare. Noi suntem cultura Adibas. Nu avem Adidas original, nu-i nimic, e bun şi Adibas. Nu avem Puma e bună şi Puna. Nu aveam Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Nu am avut dizidenţi autentici, ci doar nişte emiţători de şopârliţe, buni şi ăia. Ei erau eroii noştri. Atâta puteam noi. Păunescu făcea la cenaclu nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu puteau să le scoată pe gură şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. „Le-a spus-o Păunescu!”, adică, în subtext, „ce curajoşi am fost şi noi care l-am ascultat.” Ce se petrecea dincolo de stadioane, că el era sluga regimului, nu mai interesa pe nimeni”.
Regizorul Cristi Puiu

Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută, care a însemnat şi un abonament la revista Flacăra sau mersul la nişte concerte ale Cenaclului”.
Adrian Cioroianu, istoric

nu şi-a cerut vreodată scuze pentru trecutul său, ci a fost de-o violenţă rar întâlnită împotriva celor care îl criticau pe Ceauşescu
Dorin Dobrincu, istoric

Păunescu e una dintre destinaţiile nostalgiei după trecutul comunist. Cu cât prezentul e mai dezamăgitor, lumea se îndreaptă într-acolo
Alexandru Matei, critic literar

Aceste nume nu-mi spun nimic, dar absolut nimic!!!Niste necunoscuti!

[cristiboss56]

În prealabil postat de negroponte

"nu judecati,ca sa nu fiti judecati".judecata aproapelui este o boala a sufletului.
Cel mai bun medicament al acestei boli este osândirea de sine. Sfântul serafim de sarov ne îndrumă: "osândeşte-te pe tine şi vei înceta să mai osândeşti pe alţii !" cel ce se mustră pe sine duce o luptă eroică cu păcatul în arena sufletului său. Findcă, niciodată să nu uităm aceasta, cel ce osândeşte este asemenea apei din baie: Dorind să-i spele pe alţii, ea singură se murdăreşte.


Sfinţii nu au osândit niciodată, pentru că au fost smeriţi.

Pe nimeni să nu osândim, dacă dorim să ne mântuim.

Gândiţi-vă: Osândirea pune capăt vieţii duhovniceşti.

Cel ce osândeşte este nesătul de răutate. Lui nu-i ajunge otrava propriilor lui vicii.

Cum putem să ne izbăvim de păcătoşenia proprie atâta timp cât o sprijinim cu cea străină ?

. . . . .. . . . .

[Daniel777]

În prealabil postat de Rodica50

Aceste nume nu-mi spun nimic, dar absolut nimic!!!Niste necunoscuti!

Draga inseamna ca si literatura e o necunoscuta pentru tine...