![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
cand vii sa spui ca tu ai inteles mai bine Biblia si Sfintii Parinti decat intelege Parintele Cleopa ... nu e cam ceea ce fac toti cei rataciti? iau niste texte si le interpreteaza dupa mintea lor prefer sa il cred pe Parintele Cleopa |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Nu stiu ce sa zic de invataturile lor. Il las pe Sfantul Nicodim Aghioritul sa raspunda problemei perioadei de 40 de zile: Unii obiecteaza zicand ca se cade sa ne cuminecam tot la patruzeci de zile si nu la mai putine. Cati avanseaza aceasta obiectie aduc drept justificare a lor o marturie din dumnezeiescul Hrisostom care spune: "De ce postim aceste patruzeci de zile? In vechime multi veneau la aceste Taine pur si simplu si cum se nimerea, mai cu seama in vremea aceasta [in Joia Mare] cand Hristos a predat acest lucru. Stiind deci Parintii vatamarea care vine din apropierea cu nepasare, au stabilit adunandu-se patruzeci de zile de post, rugaciune, ascultare si adunari in bise rica, pentru ca, toti curatindu-ne cu rigoare in aceste zile prin rugaciuni si prin milostenie, prin post si privegheri, prin lacrimi si marturisire si prin toate celelalte, sa ne apropiem dupa putinta cu constiinta curata". La aceasta obiectie raspundem ca cei ce vor sa-si sustina opinia au obiceiul de a aduce in ajutor si ziceri ale Sfintei Scripturi sau ale unuia dintre sfinti, ca acel carlig al lor sa nu apara gol, fara momeala. Fiindca "minciuna, spune dumnezeiescul Hrisostom, cand vrea sa fie crezuta, daca nu-si implanta temelia unui parut adevar, nu e crezuta". Cum fac si binecuvantatii acestia. Dar nu se cuvine a taia si a scinda zicerile dumnezeiestii Scripturi separandu-le de celelalte ziceri ale lor si a le intrebuinta cu forta in scopul propriu. Caci zice acelasi Hrisostom: "Sa nu cercetam numai aceasta, ci si tot ceea ce urmeaza si pentru cine s-a zis si de catre cine, de ce, cand si cum anume; caci nu e de ajuns a spune ca sta scris in Scripturi, nici a rupe si sfasia madularele trupului de Dumnezeu insuflatelor Scripturi, si a trage de ele cu forta luandu-le goale si lipsite de legatura lor; caci asa au intrat in viata noastra multe invataturi stricate, diavolul convingandu-i pe cei indolenti sa proclame disparat texte din Scripturi si sa intunece adevarul lor fie adaugand, fie scotand ceva din ele. De aceea si acestia se cade sa spuna nu numai ceea ce zice aici Hrisostom: ca dumnezeiestii Parinti au stabilit patruzeci de zile in care sa postim ca sa ne impartasim. Ci se cuvine sa se gandeasca si la cele pe care acest dumnezeiesc Parinte le mentioneaza mai sus si mai jos in acelasi cuvant, precum si la pricina pentru care si la cine tine aceasta omilie. Fiindca, asa cum afirma ei, ea dovedeste ca dumnezeiescul Hrisostom marginea intrebuintarea dumnezeiestii impartasiri numai in ziua de Pasti, lucru pe care vor sa-l instituie acesti aparatori ai celor patruzeci de zile, atunci, potrivit opiniei lor, se cade ca ei fie sa se impartaseasca numai o data pe an, adica de Paste, si sa se asemene celor despre care vorbea atunci dumnezeiescul Hrisostom, fie sa tina zece paresimi pe an, dupa numarul stabilit de ei sa se impartaseasca. Daca insa primul lucru nu le place, iar cel de-al doilea n-ar putea sa-l realizeze, atunci sa taca si sa nu-l mai acuze, pe langa altii, si pe dumnezeiescul Hrisostom si sa-l arate prin aceasta contrar nu numai Apostolilor si Sinoadelor Ecumenice si locale si celorlalti purtatori de Dumnezeu Parinti care trateaza despre impartasirea continua, ci si lui insusi, intrucat tocmai el vorbeste mai mult decat altii despre cuminecarea continua [synechous] atat in multe alte omilii ale lui, cat chiar si in aceasta zicand: "Asadar, nu-mi pune in fata acest lucru, ci arata-mi-l pe acela, si anume ca asa a poruncit sa facem Hristos, fiindca eu iti arat, din contra, ca nu numai nu ne-a poruncit sa pazim anumite zile, dar chiar ne-a dezlegat de nevoia aceasta. Asculta deci ce spune Pavel; iar cand spun Pavel, spun Hristos, pentru ca Acela punea in miscare sufletul lui Pavel. Deci ce spune acesta? "Paziti zile si luni si soroace si ani? Ma tem sa nu ma fi ostenit la voi in zadar" (Ga 4,10-l1); si iarasi: "Ori de cate ori veti manca din aceasta Paine si veti bea din acest Pahar, moartea Domnului vestiti, pana cand va veni" (I Co 11, 26). Iar zicand "ori de cate ori" l-a facut stapan pe cel ce se apropie eliberandu-l de orice pazire a unor zile. Fiindca Pastile si Paresimile nu sunt acelasi lucru, ci una sunt Pastile, iar alta Paresimile; caci Paresimile se tin o data pe an, iar Pastile de trei ori pe saptamana, ba chiar si de patru ori, sau, mai bine zis, ori de cate ori voim. Caci Pastile nu sunt post, ci Ofranda si Jertfa facuta la fiecare Liturghie [synaxis]. Si ca acest lucru e adevarat, asculta-l pe Pavel care spune: "Hristos, Pastile noastre, pentru noi S-a jertfit" (1 Co 5, 7). Asa incat, ori de cate ori te apropii cu constiinta curata, savarsesti Pastile, nu atunci cand postesti, ci atunci cand te impartasesti de aceasta Jertfa. Prin urmare, catehumenul nu savarseste nicicand Pastile, chiar daca posteste in fiecare an, fiindca nu se cumineca din Ofranda; asa cum, daca se apropie cu constiinta curata, cel ce nu posteste savarseste Pastile si azi si maine, ori de cate ori se impartaseste de Cuminecatura; caci cea mai buna apropiere are loc nu intru paza soroacelor, ci intru constiinta curata. Noi insa facem din contra: gandul nu ni-l curatim, iar cand ne apropiem in ziua aceea, socotim ca savarsim Pastile, chiar daca facem zeci de mii de pacate. Dar nu asa stau lucrurile acestea, nu! Ci daca te apropii in Sambata aceasta [Sambata Mare] cu constiinta vicleana, ai cazut din Cuminecare si ai plecat fara sa fi savarsit Pastile; asa cum, daca te cumineci maine spalandu-ti mai inainte pacatele, ai savarsit in chip riguros Pastile. Ar trebui, asadar, ca aceasta rigoare si intensitate sa o avem riu in pazirea soroacelor, ci in curatia apropierii. Si asa cum preferati sa suportati toate mai degraba decat sa va schimbati obiceiul, asa s-ar cadea sa-l dispretuiti pe acesta si sa preferati sa suferiti si sa faceti toate, ca sa nu va apropiati cu pacate; caci e rusine nu a te schimba in mai bine, ci a ramane la sfadirea inoportuna; fiindca acest lucru i-a pierdut pe iudei, care, cautand intotdeauna obiceiul cel vechi, au fost tarati spre necredinta". Si iarasi zice: "Stiii ca multi alearga la aceasta sfintita masa din pricina obiceiului sarbatorii. Desi s-ar cadea, cum v-am spus de multe ori, sa nu paziti doar sarbatorile pentru ca sa va cuminecati, ci sa va curatiti constiinta si atunci sa va atingeti de sfanta masa. Caci cel spurcat si necurat nu e drept sa se cuminece nici in sarbatori cu acel sfant si infricosator Trup; dar cel curat, si care si-a spalat prin pocainta greselile, e drept sa se cuminece cu dumnezeiestile Taine si sa se desfateze de darurile lui Dumnezeu si in sarbatori si intotdeauna. Dar fiindca acest lucru, nu stiu cum, e trecut cu vederea de unii, multi desi sunt plini de zeci de mii de rele, cand vad ca vine sarbatoarea, ca impinsi de insasi aceasta zi, se ating de Sfintele Taine pe care nu e legiuit nici macar sa le vada intr-o asemenea dispozitie. [va urma]
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
[continuare]
Iata, asadar, ca dumnezeiescul Hrisostom nu numai ca intareste in chip vadit intentia si opinia lui pentru cei ce iubesc sa asculte adevarul, dar rastoarna in chip profetic acest obicei al celor 40 de zile pazit cu duh de sfadire de multi. Iar daca va voi cineva sa vorbeasca despre cele patruzeci de zile pe care spune ca le-au fixat dumnezeiestii Parinti, discutia va fi ampla; ci noi sa mentionam doar cateva lucruri spre certitudinea celor sovaitori. Crestinii din vremea aceea praznuiau Pastile impreuna cu iudeii pretextand ca asa au primit de la Ioan Teologul si Apostolul Filip si de la altii. Si desi multi dumnezeiesti Parinti de la diferite sinoa-de locale le-au scris de multe ori, tot nu si-au lasat obiceiul lor pana ce nu s-a tinut Sfantul Sinod I Ecumenic [325] care, pe langa altele, a legiuit si despre Pasti sa nu le mai praznuiasca cineva impreuna cu iudeii, ci dupa echinoctiul de primavara, in zi de duminica, pentru ca sa nu mai coincida cu pastele iudeilor. Cu toate acestea, unii au staruit in raul lor obicei, si acestora li se adreseaza dumnezeiescul Hrisostom in omilia aceasta, mustrandu-i ca dispretuiesc atatia dumnezeiesti Parinti numai din cauza raului lor obicei. Din aceasta cauza lauda el atat de mult demnitatea dumnezeiestilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic si le atribuie regula celor 40 de zile si spune ca au fixat-o drept lege, vrand prin aceasta sa-i convinga si traga spre supunere. Caci cine nu stie ca postul Sfintelor Paresimi e legiuit de Sfintii Apostoli care spun in canonul 68: "Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau ipodiacon sau citet sau cantaret nu posteste Sfantul si Marele Post de 40 de zile sau mier-curile si vinerile de peste tot anul, sa fie depus/caterisit din treapta, iar daca e laic sa fie indepartat/afurisit". Sau, poate, zice el, Parintii de la Sinodul I au legiuit si au adaugat aceasta Saptamana Mare a Patimilor, cum spune in alta parte acelasi: "De aceea Parintii au intins stadionul postului, dandu-ne nou prilej de pocainta, ca mai intai curatindu-ne si spalandu-ne pe noi insine, asa sa ne apropiem [de impartasire]. Dar prilejul cel mai adevarat, pentru care dumnezeiescul Hrisostom spune ca Sinodul I a legiuit Paresimile, pare a fi urmatorul: deoarece crestinii de pe atunci erau nepasatori si nu posteau tot Sfantul si Marele Post de 40 de zile, ci unii posteau numai trei saptamani, altii sase, iar altii altfel, fiecare cum se obisnuia in locul sau, cum da marturie de acest lucru Socrate in Istoria bisericeasca (cartea V, capitolul 22), de aceea Parintii Sinodului I au innoit iarasi Canonul [68 al] Sfintilor Apostoli si au legiuit sa se posteasca neincalcate toate 40 de zile; iar dumnezeiescul Hristos, vorbind despre aceasta innoire spune ca au fixat-o acei Parinti. Dar fiindca ei il pun inainte pe dumnezeiescul Hrisostom ca un aparator al celor 40 de zile, iar el destrama gandurile lor ca pe o panza de paianjen, noi sa tacem si sa venim la celelalte obiectii.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Nimeni nu contesta ce spune Sf. Nicodim Aghioritul.
Dar: 1. Sf. Nicodim Aghioritul a scris enorm despre viata crestinilor.. (razboiul nevazut, paza simturilor etc).. facem si restul? Sau selectam ce ne place. (Adica suntem crestini dupa modul in care vede el crestinii? Ne lepadam de TOATE cele lumesti, stim ca suntem in razboi cu vrasmasul in fiecare clipa, ne pazim simturile? Ca poate vorbim espre lucruri diferite) 2. De cate ori citesc postarile tale am impresia ca pui caruta in fata boilor.. Evident ca trebuie sa ne impartasim (si nu cred ca cei de pe forum se impartasesc de 4 ori pe an, cum spui tu!), dar inceputul este pocainta! Fii sigur ca daca omul se pocaieste si-si plange pacatele va incerca singur sa vina la Sf. Impartasanie, fara sa fie impins din spate; |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
2. Pai tocmai, ca eu cred invers: majoritatea crestinilor stiu ca trebuie sa se spovedeasca si impartaseasca numai in marile posturi - ca dovada vezi cati se apropie de Sfantul Potir la Liturghiile din afara posturilor. Mai mult, pocainta se cere intr-adevar, dar tot timpul! Nu numai ca o asceza pregatitoare, urmata de o relaxare dupa impacarea cu Dumnezeu. Eu nu stiu sa existe pauze de vreun fel pentru un crestin veritabil. Si iarasi, oamenii nu prea vin sa primeasca Painea Vietii de la ei voire. Pentru ca nu stiu ca ar trebui sa faca asta, dovada cei care scriu pe forum. Ce sa mai zic de baba Sfata, de bunicii si de parintii nostri? Ei fac ce au fost gresit invatati sa faca de asa-zisa traditie strambata de inselatorul. Mai mult, cei care incearca sa se mentina curati de pacate se considera nevrednici si nu se apropie de Trupul si Sangele Domnului - asta e o falsa smerenie amestecata cu frica de osanda. Am spus de multe ori si o repet: cei mai mari Sfinti ajunsi la desavarsire, desi s-au considerat mai pacatosi decat restul lumii, s-au apropiat foarte des de Sfintele Taine. Asta pentru ca au inteles ca, fara ajutorul nemijlocit al Lui Hristos, nimic nu pot face pentru mantuire. Or, noi am ramas la stadiul de frica, inghetand inaintea preotului in momentul chemarii si lasandu-l doar pe el sa se impartaseasca la Liturghie. Vina este si a lui, pentru ca ne cheama doar ritualic prin formulele stiute, dar nu ne explica prin predici si prin cateheze esentialul din viata noastra, care reprezinta apropierea cat mai deasa de Sfintele Taine. Ca dovada, Duminica ce a trecut am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Mie nu mi se pare firesc asa ceva si nici Sfintii din Cer nu cred ca ar putea fi de acord cu asa o departare a tuturor unii de altii. Daca Trupul Lui Hristos cu care ar trebui sa ne cuminecam suntem NOI, ceilalti din aceeasi Biserica ortodoxa, atunci ce fel de comuniune avem unii cu altii refuzand sa ne impartasim la Liturghii? Cu adevarat, simt ca traim vremurile din urma de maxima inselare, caci degeaba citim invataturile sanatoase ale Sfintilor daca le ignoram. Vedem, dar nu intelegem, auzim, dar nu pricepem. Parca si scrie undeva lucrul asta, undeva prin Noul Testament.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Ca eu nu pot spune ca am pus un inceput macar.. dar m-as bucura sa fie cum spui tu (as avea de la cine sa invat). Cand voi incepe cu adevarat sa-mi pazesc simturile, nu voi mai fi pe forum, parerea mea (si cunosc persoane care au facut asta si au renuntat la astfel de activitati- pe langa televizor si altele lumesti, desigur). Tu tot faci referire la trepte/ grade de mantuire.. eu nu am gasit asa invatatura. Eu nu pot sa-l scot pe sot din ateism.. Dumnezeu face asta, eu trebuie sa-mi vad de mantuirea mea in primul rand. Ca nu-mi iubesc eu sotul mai mult decat il iubeste Dumnezeu. Cat despre starea de "normalitate", normalitatea este o utopie.. chiar si in lume. Eu nu stiu un om macar sa intre in parametrii normalitatii. Fiecare are o mica "nebunie", o manie, un demon care il chinuieste/un conflict psihologic nerezolvat (alege tu limbajul). In mod normal ![]() Crestinii isi compara viata cu ceea a sfintilor. Acesta este criteriul normalitatii pt un crestin. Ce folos am eu sa ma compar cu vecinul? Nu stiu daca ma fac inteleasa. Ca urmare, faptul ca sunt considerata "anormala" fata de cei care au ca etalon televizorul sau vecinul, ma lasa rece. Citat:
Citat:
Sfintii erau pacatosi, ca nimeni NU este drept inaintea lui Dumnezeu si ei vedeau asta mai bine decat noi. DAR una este sa zic eu ca sunt pacatoasa cand stiu ca NU ma lupt la sange cu pacatul.. ba, habar Nu am ce este aceea lupta! Si alta este cand ei, luptandu-se cu pacatul intelegeau ca din cauza firii lor cazute si inclinate spre pacat NU puteau face mai mult fara ajuttorul lui Dumnezeu. Altfel spus, ei se luptau pana la ultima putere si stiau ca de la ei putere nu pot invinge, ci Hristos invinge prin ei.. si astfel se apropiau de potir. Diferenta este enorma. (Nu stiu daca ma fac inteleasa, nu gasesc cea mai fericita forma de exprimare). Citat:
DAR ca sa ma impartasesc duminica trecuta am postit si nu o saptamana ci mult mai mult.. ca vroiam sa ma spovedesc si zi de zi asteptam sa vina sotul mai devreme de la munca sa pot merge la biserica (cam 1,5 ore dus + 1,5 ore intors condus in timpul saptamanii+ cat mai stau acolo.. cu cine sa-mi las copiii atata timp?). Si zi dupa zi, asteptand, a trecut o saptamana, apoi alta etc..(si eu tot asteptam cu lista in geanta.. lista care se tot lungea) nu stiu cand am inceput, cred ca pe la inceputul lui octombrie, ca nu tin socoteala. Deci nu ma grabesc sa judec pe altii.. ce treaba am eu ca altii se impartasesc la 40 zile? Daca o fac cu pregatire, bravo lor. Ce rost are sa arat cu degetul ca ei nu postesc sau nu se infraneaza? Nu port eu greutatea patimilor lor ca sa stiu cat de dificil este pentru altul! Poate ca pentru impartasirea aceea din post, altul duce o lupta cu pacatul mult mai grea decat imi pot eu imagina. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
dar eu nu am zis ca e prea des la 40 de zile ... am spus ca este o problema de pregatire ... inainte de fi una de frecventa a impartasirii este mai importanta impartasirea in stare de curatenie decat impartasirea foarte deasa "Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este de doua feluri : trupeasca si sufleteasca. In general ea consta din urmatoarele parti : a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, nici chiar clericul. Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de spovedanie. b. Impacarea cu toti oamenii. Nimeni nu se poate impatatasi certat cu cineva si neimpacat, sau avand rautate, ura si gand de razbunare asupra cuiva. Dumnezeu, fiind dragoste, primeste la cele sfinte numai pe cei care iarta si traiesc in dragoste. c. Infranarea de la mancare de dulce si de la orice pofta si necuratie trupeasca. Sotii sunt datori sa tina cel putn sapte zile de curatie inainte de Sfanta Impartasanie si inca trei zile dupa Sfanta Impartasanie. Credinciosii sunt datori sa tina curatenie si sa posteasca miercurea, vinerea si in cele patru posturi cand se impartasesc. In caz de boala grea, preotul le randuieste un post mai scurt, dupa caz. Cei care se impartasesc intre posturi sunt datori sa posteasca cel putin trei pana la sapte zile, inainte de Sfanta Impartasanie. Crestinii sunt datori sa se infraneze inainte de primirea celor sfinte, de bautura, de tutun, distractii, glume, zavistie, clevetire etc. d. Implinirea canonului dat de duhovnic. Credinciosii nu se pot impartasi fara invoirea duhovnicului lor si fara implinirea canonului randuit de el la spovedanie, afara de caz de boala sau alte imprejurari grave, cand pot primi cele sfinte in orice situatie s-ar gasi cel in cauza. e. Rugaciunea. Credinciosii sunt datori sa se roage mai inainte de primirea Sfintei Impartasanii in mod deosebit. Sa citeasca in ajun din Ceaslov, din Psaltine si Acatistier, sa faca dupa putere metanii, inchinaciuni, milostenie la saraci si alte fapte bune. In mod deosebit sunt datori sa citeasca seara, Acatistul Mantuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocainta, Canonul ingerului pazitor si Canonul Sfintei Impartasanii, iar dimineata cele douasprezece rugaciuni. Dupa primirea celor sfinte, credinciosii trebuie sa citeasca rugaciunile de multumire. " Last edited by daniil96; 16.11.2010 at 22:38:00. |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
- spovedania nu numai in posturi, ci ori de cate ori simtim nevoia iertarii, deci cat mai des posibil; - impacarea: sa nu apuna soarele peste mania noastra, nu? - posturile: trebuie tinute cele randuite, de altele nu stiu. Inainte de impartasanie? De atatea ori i-am rugat pe cei care sustin asta sa-mi spuna de unde au scos aceasta regula si nimeni nu a raspuns. - infranarea conjugala: corect, trebuie o perioada de curatie inainte, in acord cu partenerul de viata; - implinirea canonului: e logic ca trebuie sa-l facem, evident; - rugaciunea: trebuie facuta oricand, cat mai mult. La prima miscare a harului care ne induce un gand de a porni o rugaciune, sa ne rugam. Inainte de a ne impartasi, avem rugaciunile de iertare ale Sfintei Liturghii, la care trebuie sa fim atenti. Ai enumerat o serie de acatiste, canoane samd; oare preotii de mir care se impartasesc saptamanal au timp sa citeasca tot ce ai enumerat tu mai sus? Incearca o data sa faci asta sambata si vezi cat timp iti mai ramane pentru familie si pentru treburile casei. De acord cu rugaciunile dinaintea impartasaniei, insa nu e cazul sa exageram, ca nu traim in manastire.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#10
|
|||
|
|||
![]()
raman deci 2 puncte in care difera parerile noastre
1. e nevoie de spovedanie inainte de fiecare impartasire 2. necesitatea postului inainte de impartasire aici am 2 argumente, de fapt unul singur mai solid: - sfaturile duhovnicilor imbunatatiti, care ulterior au fost preluate de multi duhovnici actuali - al 2-lea argument, e valabil poate numai pentru mine ... nu as putea sa merg la impartasanie fara sa incerc sa fiu cat mai curat ... fara sa jertfesc si eu ceva (e deci un argument care are la baza sentimente proprii, nu o regula a Bisericii) PS: curatenia si postul ar trebui sa fie regula, iar eventualele dezlegari exceptii, date de duhovnic Citat:
|
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Sa ne impartasim des sau rar? | Va_iubesc | Impartasania (Taina Euharistiei) | 978 | 17.05.2017 02:29:00 |
Cum sa ne impartasim? | Adriana-Simona | Impartasania (Taina Euharistiei) | 21 | 09.01.2014 14:17:16 |
|