Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de zsuleica

1.Daca tu crezi ca Duhul Sfant poate sa moara, este credinta ta.

Nu numai că n-am afirmat așa ceva, dar nici prin cap nu mi-a trecut că ai putea înțelege atât de deformat. Dacă cineva primește Duhul Sfânt, iar acea persoană moare până la urmă, nu înseamnă că și Duhul Sfânt moare odată cu ea. În plus, Dumnezeu poate să și retragă Duhul Sfânt de la cineva care se poartă nedemn (exemplu dacă cineva păcătuiește împotriva Duhului Sfânt).

În prealabil postat de zsuleica

tu sustii ca odata cu trupul a murit si duhul si doar atunci cand inviaza trupul invie si duhul. La Facerea vedem ca Duhul da viata trupului nu invers.

Teologia adventistă, conform antropologiei biblice nu abordează omul pe felii. Concepția biblică despre ființa umană este holistică, așa cum am și învățat la prima lecție de anatomie: "Omul- un tot unitar". Conform acestei logici, omul mort este... mort (pentru a fi viu din nou trebuie să aibă loc învierea), sau așa cum plastic se exprimă dreptul Iov "omul când moare, rămâne întins".

"Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este." (Iov 14,10- versiunea NTR).

Când omul moare, se întâmplă cu el reversul procesului de la Creație (Facerea 2,7), anume: țărâna merge în țărână, iar suflarea de viață (duhul) merge la Cel care a dat-o. Această suflare de viață (numită în Scriptură și duh sau spirit) nu este o entitate ce ar putea trăi independent de corp, ea este dată de Dumnezeu, însă nu este Duhul Sfânt Însuși.

În prealabil postat de zsuleica

2. Te intreb: cand a fost Iisus viu facut cu duhul? Cine este Iisus? Nu este El Dumnezeu Fiul? Daca raspunsul este da, atunci stim ca EL a fost facut viu cu duhul de la inceputuri, deci inainte de toate, de Dumnezeu Tatal.

Textul în discuție (1 Petru 3,18) nu vorbește despre aceste "începuturi", ci despre momentul când Hristos a înviat. Nu mai deschidem o altă discuție despre aceste "începuturi", că cine știe ce erezii mai descoperim pe aici... Eu atât spun: Hristos la acele "începuturi" nu a fost nici mort (ca să fie "făcut viu cu duhul"), nici inexistent (ca să fie "făcut"). Hristos este Dumnezeu, deci nu are nici început nici sfârșit.

În prealabil postat de zsuleica

exista trupul lui Iisus pe vremea lui Noe? nu, Iisus s-a intrupat din femeie cu multe generatii dupa Noe. atunci cum putea fi Iisus 'omorat cu trupul' pe vremea lui Noe? El a fost omorat cu trupul in vremea lui Pontiu Pilat.

Nu intrăm nici în această discuție, atât știm că Dumnezeu nu este limitat să se exprime în orice formă și în orice timp dorește. Doar accentuarea hiperbolizată a cultului Mariei Îl limitează și-L subordonează pe Însuși Dumnezeu acesteia.
Altfel, bineînțeles că Hristos a fost "omorât cu trupul" pe timpul lui Pilat. Și tot în acel timp a fost și "înviat cu duhul", sau "înviat de Duhul [Sfânt]" cum spun alte traduceri (KJV).

În prealabil postat de zsuleica

Tu spui ''Noi putem învia și fi mântuiți tocmai pe baza învierii Domnului'' dar eu nu am gasit nicaieri in Biblie expresia 'cu invierea pe moarte calcand', ci doar 'cu moartea pe moarte calcand'.

N-ai găsit expresia, dar versetul următor l-ai găsit?

"Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi." (1 Cor.15,20)

Această "începătură", sau "pârgă" (simbolizată în VT prin "snopul de legănat" din 16 Nisan - primele roade) ne dă nouă speranța învierii. După cum snopul de legănat era o garanţie şi o asigurare a adunării întregii recolte, tot aşa învierea lui Hristos este o garanţie că toţi aceia care-şi pun încrederea în El vor fi înviaţi din morţi. Acum cred că este mai clar ce am vrut să exprim.

În prealabil postat de zsuleica

La Facere gasim, 'luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, A FACUT PE OM si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie'. Prin urmare intai a facut trupul si apoi a suflat peste el duhul. Pana atunci trupul era mort. Deci sufletul nostru este insasi suflarea de la Dumnezeu, duhul nostru deci este duh din duhul lui Dumnezeu.

Faci o impardonabilă confuzie. Sufletul nostru este însăși ființa noastră întreagă, rezultantă a unirii țărânii cu suflarea de viață, așa cum bine ai citat din Fac. 2,7. Astfel a devenit omul "ființă vie", sau "suflet viu" cum spune originalul ebraic.

În prealabil postat de zsuleica

5. Pilda nu este actiune plasata in timp, este un exemplu de care se foloseste Iisus pentru a comunica ceva. Acest exemplu contine actiuni firesti, adica posibile. Tu ai spus ca la vremea povestita de Iisus, nu exista inca un loc in rai pentru neamul lui Avraam. Si eu am spus doar ca Iisus cunostea acest loc in rai pentru neamul lui Avraam deja (adica la vremea povestirii pildei), precum cunostea inainte de rastignire ca va fi rastignit.

Bun. Deci ești de acord că pilda nu conține realități existente la data povestirii ei. În plus, conține nu "acțiuni firești, adică posibile", ci unele de-a dreptul absurde (comunicarea între două tărâmuri despărțite de abis, dorința cuiva de a trece din Rai în Iad, prezență corporală într-un tărâm presupus doar al sufletului, etc.) așa cum absurde și contradictorii erau poveștile evreiești în circulație la data aceea și de care Hristos s-a folosit.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Când omul moare, se întâmplă cu el reversul procesului de la Creație (Facerea 2,7), anume: țărâna merge în țărână, iar suflarea de viață (duhul) merge la Cel care a dat-o. Această suflare de viață (numită în Scriptură și duh sau spirit) nu este o entitate ce ar putea trăi independent de corp, ea este dată de Dumnezeu, însă nu este Duhul Sfânt Însuși.

Deci din punctul de vedere al adventismului, sau al dumitale personal, omul este din ţărână şi suflare de viaţă (sau duh). Atunci unde este în această concepţie sufletul (nephesh) ?

[Savonarola]

În prealabil postat de osutafaraunu

Suflarea de viaţă este „principiul de viaţă” care a făcut ca ţărâna modelată să devină un suflet viu. Sintagma „suflet viu” este traducerea cuvintelor ebraice „nephesh hayyah”. „Suflet viu” înseamnă simplu fiinţă vie. Pentru a verifica această concluzie trebuie să vedem dacă există diferenţe între felul în care a fost creat omul şi felul în care au fost create animalele. Trebuie să vedem dacă numai omul este un suflet viu sau şi animalele au fost numite în Scripturi suflete vii. Dacă suflet viu înseamnă ceea ce credeau grecii şi popoarele păgâne şi dacă animalele au suflet viu, înseamnă că ar fi corect ca şi sufletul acestora după moarte să existe independent de trup. Aşadar trebuie să analizăm acele pasaje din Scripturi care vorbesc despre aducerea la existenţă a vieţuitoarelor pământului şi să vedem care a fost modul în care ele au fost percepute de gândirea evreilor.

„Şi Dumnezeu a zis: ‘Apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii şi zburătoare care zboară deasupra pământului sub tăria cerului.’ Şi Dumnezeu a făcut balene mari şi toată suflarea animalelor târâtoare...” (Septuaginta, vol. 1, Editura Polirom, pagina 54, redând textul din Geneza 1:20-21)

„Şi Dumnezeu a zis: ‘Pământul să scoată la iveală suflet viu, soi după soi, patrupede târâtoare şi fiarele pământului sălbatice, soi după soi.’” (Septuaginta, vol. 1, p. 54, redând textul din Geneza 1:24)

„... şi tuturor fiarelor pământului, tuturor zburătoarelor cerului şi târâtoarelor de pe pământ tuturor făpturilor cu suflet viu, iarba verde să le fie de hrană” (Septuaginta, vol. 1, pag. 55, redând textul din Geneza 1:30)

Traducerile Scripturii care există în ţara noastră (dar şi altele) nu sunt fidele în întregime textului ebraic aşa cum este în aceste cazuri Septuaginta tradusă de colectivul academic de la Noua Europă. Citind manuscrisele în limba ebraică ale Vechiului Testament observăm că aceste utilizează sintagma suflet viu [nephesh hayyah] şi atunci când se referă la crearea animalelor. Observăm astfel, că şi animalele, la fel ca omul, sunt suflete vii. În această situaţie, fie acceptăm ideea că şi animalele sunt dotate cu un suflet nemuritor care poate trăi independent de trupul lor, fie suntem fideli textului Scripturii şi punctului de vedere holistic al evreilor şi considerăm că sufletul nu este o entitate de genul celei de mai sus.

În Scriptură atât omul cât şi animalele sunt considerate suflete. În relatarea episodului Creaţiei iese în evidenţă faptul că plantele nu intră în aceeaşi categorie cu oamenii şi animalele. Omul şi animalele nu au un suflet care la moarte poate exista separat de trup, ci omul şi animalele sunt văzute ca un suflet viu care este un întreg şi cuprinde corpul lor şi puterile mintale şi spirituale. Cuvintele ‘apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii’ şi ‚ "tuturor făpturilor cu suflet viu" arată că animalele au suflet, iar cuvintele ‚pământul să scoată la iveală suflet viu’, arată că animale au fost considerate în gândirea biblică ca fiind suflete vii.

Putem concluziona că omul şi animalele se deosebesc de celelalte lucruri create de Dumnezeu prin faptul că sunt suflete vii, au viaţă. Atât pe om, cât şi pe animal îl ţine în viaţă acel principiu de viaţă care vine de la Dumnezeu - suflarea de viaţă.

Toată această falsă teorie adventistă este exmatriculată şi expediată din doar cîteva cuvinte de către Însuşi Iisus Hristos la Matei 10, 28: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă." Este de domeniul evidenţei distincţia pe care o face Iisus Hristos în fiinţa umană între suflet şi trup. Omul, din perspectiva divină a lui Hristos, consemnată în evanghelia după Matei, este format din trup şi suflet. Cuvintele lui Hristos sunt absolut evidente pentru orice om de bună credinţă. Să înţelegem evdenţa că adventiştii sunt făpturi de rea credinţă, de rea voinţă ? Da.

Pe lîngă structura omului pe care Hristos o scoate în evidenţă, şi pe care adventiştii ca buni pseudo (adică falşi) creştini o tăgăduiesc, Hristos mai scoate în evidenţă un lucru: continuitatea existenţei sufletului după moarte, pe care adventiştii o tăgăduiesc deasemenea. Oamenii pot ucide trupul omului, dar nu îi pot ucide sufletul; chiar în situaţia morţii, doar trupul este acela care moare, sufletul continuă să trăiască, să existe şi după moartea trupului. Nu aducem în discuţie dacă sufletul care continuă şi după moartea trupului este sau nu într-o relaţie de un anumit fel cu Dumnezeu; cel puţin nu deocamdată, deşi acest lucru a fost atins spre exemplu de Delia31 în anumite postări. Ceea ce interesează este doctrina biblică a separării sufletului de trup, pentru că acestea sunt distincte, la moartea trupească a omului; această doctrină este una biblică, afirmată de purtătorul revelaţiei divine, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Nu ne-ar surprinde ca în scurt timp adventiştii de pe forum să ne spună că Iisus Hristos era de fapt un spiritist păgîn :)))

[grasu77]

În prealabil postat de Savonarola

, sufletul continuă să trăiască,

sufletul care a gresit va muri. (Ezechiel 18:4 - Biblia sinodala)

Sufletul care pacatuieste va muri (Ezechiel 18:20 - Biblia sinodala)

Ma altur si eu lui "osutafaraunu", cu ragamintea de a primi un singur verset din Biblie (sa nu dati din filozofia lui Platon - biblia cu fantome) care sa contina expresia "suflet nemuritor". Cine stie, daca suntem doi care cerem acelasi lucru, poate vom primi raspuns, in sfarsit.

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

sufletul care a gresit va muri. (Ezechiel 18:4 - Biblia sinodala)

Sufletul care pacatuieste va muri (Ezechiel 18:20 - Biblia sinodala)

Ma altur si eu lui "osutafaraunu", cu ragamintea de a primi un singur verset din Biblie (sa nu dati din filozofia lui Platon - biblia cu fantome) care sa contina expresia "suflet nemuritor". Cine stie, daca suntem doi care cerem acelasi lucru, poate vom primi raspuns, in sfarsit.

Dar sufletul caruia i-a iertat Dumnezeu pacatul, va mai fi despartit de Dumnezeu prin moartea-thanatos?


Uite aici, nu-i din biblia cu fantome.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=2877

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

Dar sufletul caruia i-a iertat Dumnezeu pacatul, va mai fi despartit de Dumnezeu prin moartea-thanatos?

In moarte nu constientizezi nimic (o spune Scriptura). Cel care moare stie doar ca in clipa urmatoare deschide ochii (la inviere) in fata Mantuitorului pentru a mosteni viata vesnica. Nu exista nici o despartire.

[Savonarola]

În prealabil postat de grasu77

Ma altur si eu lui "osutafaraunu", cu ragamintea de a primi un singur verset din Biblie (sa nu dati din filozofia lui Platon - biblia cu fantome)

Şi normal că vă alăturaţi celuilalt adventist că eretic la eretic trage şi sectant la sectant. Era să uit de Platon şi de teozofie; într-adevăr nu m-am mirat că o să îl băgaţi pe Hristos în categoria spiritiştilor păgâni, a platoniştilor sau a teozofilor. Din nefericire pentru voi, adventiştii, doctrina lui Hristos este alta decât aceea a voastră. Asta este. Ghinion. Şi ghinion şi pentru aceia pe care îi înşelaţi cu amăgirea minciunilor voastre şi erorilor de interpretare a Bibliei. Aştept să reacţionaţi la cele sesizate de mine, dar cu argumente şi nu cu obişnuita bălăcăreală adventistă. În caz contrar o să consider că pur şi simplu, în materie de argumente şi de adevăr, voi adventiştii aţi rămas în eroare, schimonosind cu doctrina voastră bolnavă şi mincinoasă adevărata faţă a adevărului biblic. Deci, cu argumente, nu cu vorbe goale, dacă aveţi cu adevărat ceva de contrazis. Dacă nu, atunci lumea, cât mai mult, inclusiv neoprotestanţii de pe acest forum, trebuie să ştie că sunteţi în afara adevărului, cel puţin cu privire la aceste doctrine.

[ioanna]

Unii oameni nu inteleg cuvintele vietii, pentru ca prin prisma pacatele lor ei sunt in moarte, in intuneric, sufletul lor se "intuneca". Dumnezeu nu intra deloc in ei, in sufletul lor, pentru ca nu sunt purificati, deci acel suflet e mort, fara viata. Trupul este templul sufletului si sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu. Templul spiritului lor e nelocuit de Duhul Sfant, deci mort si implicit omul e mort, insa nu fizic, ci spiritual. Acest paradox viu-mort il intalnim in Evanghelie.

Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort.
Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu.
Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte.Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta.
Dar ai câţiva oameni în Sardes, care nu şi-au mânjit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în veşminte albe, fiindcă sunt vrednici. (Apocalipsa 3:1,2,3,4)

Sufletul care pacatuieste va muri (Ezechiel 18:20)
Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă; (Ezechiel 18:27)

Din aceste versete se observa ca nu e vorba de o moarte fizica, din moment ce cel nelegiut, pacatos, isi poate intoarce sufletul la viata. Ce inseamna asta? ca in prezent sufletul sau e mort, in sensul de intunecat, insa si-l poate purifica si primi Cuvantul viu a Lui Dumnezeu.

[grasu77]

În prealabil postat de Savonarola

Era să uit de Platon şi de teozofie; într-adevăr nu m-am mirat că o să îl băgaţi pe Hristos în categoria spiritiştilor păgâni, a platoniştilor sau a teozofilor.

Despre cine vorbesti? Cine spune despre Domnul Iisus Hristos ca sta de vorba cu duhuri de morti? Nu cumva cei ca tine? Am impresia ca ai scis aceasta postare certandu-te cu cel care era in oglinda din fata ta.

Noi credem in invierea pentru viata vesnica, asa cum a fagaduit Mantuitorul.

[stefan florin]

În prealabil postat de grasu77

sufletul care a gresit va muri. (Ezechiel 18:4 - Biblia sinodala)

Sufletul care pacatuieste va muri (Ezechiel 18:20 - Biblia sinodala)

Ma altur si eu lui "osutafaraunu", cu ragamintea de a primi un singur verset din Biblie (sa nu dati din filozofia lui Platon - biblia cu fantome) care sa contina expresia "suflet nemuritor". Cine stie, daca suntem doi care cerem acelasi lucru, poate vom primi raspuns, in sfarsit.

prietene de ce nu esti corect? Scoti un verset din context ca sa iasa altceva? Pai intreg capitolul la care ai facut referinta mai sus se refera la poporul evreu care carteau impotriva lui Dumnezeu zicand "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii" si din acest motiv Dumnezeu s-a suparat pe israeliti si le zice ca toate sufletele (vietile) lor se afla in mainile sale, deci in acest context suflet insemna viata. Dar ia citeste la Apocalipsa 6:9-10 si vezi ce scrie acolo. Doamne ajuta!