Psaltirea in versuri

[cristiboss56]

Din paraginile tale , / Scoala , suflete al meu , / Si ridica osanale / Pururea , lui Dumnezeu . . . / Doamne , ce nemarginita e puterea Ta ! . . Sub soare , / Cine poate s-o cuprinda ? Cine poate s-o masoare ? . . / Tu esti numai stralucire , Dumnezeul meu Preasfant : / Din lumina orbitoare , Tu ai pururea vesmant ; / Cerurile-Ti nesfarsite ca un cort le desfasori ; / Carul Tau cu roti de flacari l-ai intruchipat din nori ; / Vijelie Te poarta pe-a lor aripi zburatore ; / Sus , din aripile albastre , Ti-ai durat pe veci pridvoare ; / Toate vanturile firii , ca si flacarile toate / Tie , Doamne Preamarite , iti sunt pururi slugi plecate . . . / Tu ai asezat pamantul pe grozava temelie , - / Povarnis sa nu cunoasca niciodata-n vesnicie ; / Ca-ntr-un larg vesmant , pamantul ai facut sub cer sa-ncapa , / Iara culmile-i inalte le-ai acoperit cu apa ; / Cand a rasunat in slava tunetul poruncii Tale , / Apele-au purces sa fuga , au curs repede la vale ; / Muntii-au prins sa se ridice , vaile sa se pogoare , / Fiecare luand locul ce le-ai harazit sub soare ; / Apelor ai pus hotare peste care nu vor trece , / Nici intoarcere sa faca si pamantul sa-l inece ; / Vailor Tu le-ai dat ape , muntilor izvoare line , / Ca din ele sa s-adape ale codrilor jivine ; / Peste ele zburatoare intre cer si-ntre pamant , / Ai pus pasari minunate care numai tac din cant ; / Tu , din slava-Ti , adapi muntii si-ale sesurilor laturi , / Ca , din rodul lor , Stapane , tot pamantul sa ni-l saturi . . . / Vrerea Ta e : sa rasara pretutindeni firul ierbii / Ce-l pasc turmele pe sesuri si pe munte pascu-l cerbii ; / Pururea Marire Tie , Dumnezeul meu Preasfant , / Ca , prin mila Ta , ne vine toata cina , din pamant : / Painea , care ne-tareste inima , de toata viata , / A maslinului oloe ce ne lumineaza fata, / Vinul ce ne-nveseleste chiar cand suntem franti de jale , - / Doamne , slava Tie pururi , pentru darurile Tale ! . . . / Plini de seva-s Doamne , cedrii din Liban , saditi de Tine , / Si-n ei pasarile Tale , cuiburi au , de soare pline ; / Sus pe crestele inalte ale muntilor de piatra , / Sperioasei caprioare , Doamne , Tu facuta-i vatra ; / Iara stancile plesuve , care stau cu varfu-n nori , / Adapost ai zis sa fie pentru vulturi si dihori ; / Timpurile sa ne-arate , - Luna-n hauri tu ai pus / Si-ai pus soarele ce stie cand e ceasu-i de apus ! ( Va urma )