Scuze, iarta-ma, nu pot

În prealabil postat de OmuBun

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

În prealabil postat de dorinastoica14

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

Cred ca se refera la "sansa" pe care doar cei care intamplator trec la un moment dat printr-o anumita raspantie de drumuri (intamplator?? ce e intamplarea in viata omului, oare?) si care ar trebui sa dea slava lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi invitati la o astfel de "cina". Paradoxul este ca omul, in prostia lui, NU STIE cine il invita si pare iritat ca cineva indrazneste sa-i tulbure viata. Daca omul ar sti, daca i s-ar deschide mintea de pe urma, daca ar putea prevedea ca invitatia nu e una oarecare, ci biletul de intrare in Imparatia Cerurilor, probabil ar proceda altfel. Dar ce stie el de Imparatia Cerurilor, daca nu i s-a spus, daca nu a auzit pe nimeni venind de acolo cu poze, cu filme, cu parfumuri, cu fructe, cu mp3 ceva?... E de plans, dar pur si simplu nu poti convinge si nu poti sili pe nimeni decat intr-un singur fel: staruind in rugaciune. Abia atunci, Dumnezeu se va indura si-i va ridica ceata de pe ochi, si cantecul sirenelor din urechi!... Tocmai de aceea se face intotdeauna apel la puterea de a ne ruga unii pentru ceilalti si nu numai pentru noi si grijile noastre. Noi suntem subiectivi si orbi. Dar cei ce se roaga pentru noi, vad altfel lucrurile si stiu mai bine sa ceara, si ca atare chiar sunt mai lesne ascultati.