Inmultirea talantilor

[Marius22]

Exista o stransa legatura intre inmultirea talantilor si ceea ce trebuie sa facem pentru noi insine si pentru ceilalti. Darurile (talantii) le-am primit de la Dumnezeu pentru a le inmulti si pentru a le pune astfel in comunitatea Bisericii in slujba celorlalti. Inmultirea talantilor are o dimensiune continua deoarece niciodata nu pot spune ca am sporit suficient in bine, in virtute.

Legat de limita intre ceea trebuie sa facem pentru noi insine si pentru ceilalti, de fapt, ea nu ar trebui sa existe. "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti" este una din porucile Domnului, pe care fiecare ne straduim a o implini dupa putinta. Intotdeauna suntem datori sa slujim aproapelui. Iar slujind aproapelui, de fapt noua ne slujim deoarece prin slujire inmultim talantii.

[Sabina]

În prealabil postat de Marius22

Legat de limita intre ceea trebuie sa facem pentru noi insine si pentru ceilalti, de fapt, ea nu ar trebui sa existe. "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti" este una din porucile Domnului, pe care fiecare ne straduim a o implini dupa putinta. Intotdeauna suntem datori sa slujim aproapelui. Iar slujind aproapelui, de fapt noua ne slujim deoarece prin slujire inmultim talantii.

Da, a ne pune in slujba aproapelui este o datorie crestina pe care nu o putem ignora. Insa nelamurirea mea cu privire la limita respectiva este: daca, spre exemplu, cumpar ceva de mancare pentru niste bieti oameni care nu au de nici unele, fac o fapta buna. Pentru mine, sa zicem, imi iau o haina noua. Nu cumva pentru mine nu trebuia sa cumpar haina respectiva pentru a cumpara mai multa mancare pentru cei sarmani? Asta in conditiile in care haina respectiva nu imi era neaparat necesara.

[Don_Juan]

În prealabil postat de Sabina

Da, a ne pune in slujba aproapelui este o datorie crestina pe care nu o putem ignora. Insa nelamurirea mea cu privire la limita respectiva este: daca, spre exemplu, cumpar ceva de mancare pentru niste bieti oameni care nu au de nici unele, fac o fapta buna. Pentru mine, sa zicem, imi iau o haina noua. Nu cumva pentru mine nu trebuia sa cumpar haina respectiva pentru a cumpara mai multa mancare pentru cei sarmani? Asta in conditiile in care haina respectiva nu imi era neaparat necesara.

Pai dupa mintea mea, daca doresti neaparat sa-ti iei o haina noua, o daruiesti pe cea veche unui nevoias.

[Sabina]

În prealabil postat de Don_Juan

Pai dupa mintea mea, daca doresti neaparat sa-ti iei o haina noua, o daruiesti pe cea veche unui nevoias.

Asa ar fi frumos... Numai ca in felul asta ar trebui sa invatatm sa ne multumim cu putin. Adica, sa traim o viata simpla dupa cum este si recomandat. Numai ca... e greu in ziua de azi sa fii simplu si sa te multumesti doar cu o haina, avand in vedere ca mergi si la serviciu, si in oras, si la expozitii, si la teatru etc. Aici ramane problema mea, ce ne facem cand ajungem la concluzia ca nu ne punem indeajuns lin slujba celorlalti, si pastram pentru noi ceva mai mult decat ne-ar fi necesar? Eh... :-< Poate mi-ar trebui ceva mai multa putere si determinare...

Va multumesc mult tuturor pentru raspunsuri, imi sunt de un real folos. Avand in vedere ora tarzie, va doresc o noapte senina si binecuvantata !

În prealabil postat de Sabina

Aici ramane problema mea, ce ne facem cand ajungem la concluzia ca nu ne punem indeajuns lin slujba celorlalti, si pastram pentru noi ceva mai mult decat ne-ar fi necesar? Eh... :-< Poate mi-ar trebui ceva mai multa putere si determinare...

Nu inteleg totusi de ce iti faci din asta o problema.De ce nu iti asculti inima? Daca mergi pe strada si ai pe tine o haina de blana (daca tot s-a dat exemplul asta) si intalnesti pe cineva dezbracat si inghetat de frig si simti sa te dezbraci si sa-l acoperi, FA-O !!! Daca nu,mergi mai departe! De ce nu faci ce simti? Nu trebuie sa calculezi in procente milostenia ta,trebuie sa faci ce simti! Iar inima ta iti va da masura corecta!
Sa-ti spun ceva : am iesit o data dintr-un supermarket avand bratele pline cu alimente si am intalnit afara un batranel garbovit,mai zdrentaros decat mi-as fi dorit sa vad pe cineva,sprijinit intr-un bat ,care avea in spate un rucsac.Nu cersea.Statea.Mi s-a dus direct in suflet atitudinea umila,smerita si aerul de abandon care-l avea.M-am dus si l-am rugat sa ma lase sa-i pun in rucsac ce am in plase.Mi-a zis ca nu cerseste.Iar eu i-am spus ,ca nu-i dau de pomana.I-am pus tot ce aveam in spate si l-am si pupat pe obraz.Si m-am indepartat fara sa ne mai spunem nici un cuvant.Atat.Nimic mai mult.Asa am simtit sa fac.Nu am gandit,nu am premeditat nimic.Si m-am simtit mai bine decat daca organizam o conferinta de presa in vederea unei donatii la vreun azil de batrani.
Nu stiu daca ai inteles mesajul meu..:-)Eu sper ca da..:-)