mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta
Cine se aseamănă, se adună. Pucios la pucios nu-şi scoate ochii.

Fiindcă ochii noştrii nu sunt din ăia răi şi viceversaţi ca ai voştrii care se leapădă uşor de pucioşi pentru ca să se înalţe ei pe sine prin mult urlet de sine în timp ce se uită de sine pe furiş unde stă ascuns egolbanu'... ca să-l şutească... îndată de la locul lui.

Şi oooare nu ţi-am mai zis că nu locuiesc printre ei şi nu i-am întâlnit niciodată?.. Decît cu dorul după Dumnezeu, deci formularea ta gramaticală este diversionistă oricât ar fi de simplă sau alambicată.

...şi apoi te sfătui ca să-ţi serveşti pilula:

Nu ştiu de astea... ori de astea, ori de astea, ori de astea, nu ştiu... de astea... spirtiritiste.

...decât vine unda:

Citat:
Cîntecul papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marţială şi joială... fireşte.)

şi... placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

Că eu atâta ştiu... şi nu ştiu... ce mă fac cu tine.

că poate dopată o să-ţi pricepi cândva lecţia mai bine... de la medicamente şi o să-ţi poţi face mai serios tema. Că aşa după cum le fuşeriţi voi cu minteres rezultă că... pământul e glob şi că Domnul a zis. Dar nu e glob, cu siguranţă... doar că voi îi credeţi mai degrabă pe ştiinţificii savanţi speculanţi care v-au spălat pe creier, de s-au scurs toate minţile, de vi le-aţi pierdut... şi apoi v-au îmbrobodit tot ei ca să nu mai ştiţi nici calea spre Cer, că cică-i totuna dacă o luaţi în sus sau în jos... că cică totu-i relativ, funcţie de unde te afli... după teoria relativităţii... adică după locul unde se află observatorul inerţial... infinitul saprofitul ce merge la infinit aşa de nebun călare pe jignidolul cel cu tinereţe fără bătrâneţe, în virtutea inerţiei, adică egolbanu' aurifier sau cum să-i mai zic şi altfel... muscoiul sugaci de creiatină, sau berilă cu sedilă... că doar ce virtute o mai fi şi aia inerţia în prostie?.. să tot mergi aşa în prostie şi să crezi cu credulitate că o să şi ajungi... mare sau departe deşi te scoli prea târziu în fiecare dimineaţă, plin de mătreaţă... şi din barbă şi mustaţă... doar că ţi-a plăcut să te prefaci că eşti savant şi tu atunci când ai încercat să-ţi ascunzi prostia după moaca aia savantă... cu strigăt viclean de sine... mulţumit de voi, ştiinţificii speculanţi beţivi savanţi dar foarte curăţei de ochii gLumii.

Iar mai sus e mărturisirea că nu a mai venit ca acum 2000 de ani în trup ci acum a venit în Duhul. Deci mărturiseşte exact dar dumneata iată o dai viceversa ca să iasă vicentoarsa ca să zicem noi că e viceglobul pământesc... dar v-am zis de mii de ori că nu e glob ci că e vorba că creaţia e finită iar explicaţioniştii n-au putut pricepe decât ce le-a proorocit infinitul saprofitul... vise deşarte.