Spovedania fara impartasanie

În prealabil postat de Florin-Ionut

Indraznesc sa va invat si eu ceva, cu toata nestiinta mea cea habarnista. Eu nu stiu ce e smerenia, dar in mod sigur nu este atunci cand spui ca eu nu am ceva maret de spus. Daca, spre exemplu, un coleg vine la mine sa ma intrebe ceva, rugandu-ma sa il ajut intr-o problema urgenta, eu nu ii raspund ca nu stiu daca de fapt stiu, nici nu-l trimit sa invete din carti, ci merg sa incerc macar sa ii rezolv problema.

Frate draga, in postarea de inceput nu ai pus nici o intrebare ci doar ai promulgat niste pareri proprii pe o tema pe care, se vede clar, nu o intelegi si nu o poti stapani. Fratia ta spui ca ai lansat, asa, in neant, niste ganduri ca poate, poate vei mai invata ceva pentru mantuirea sufletului! Eu, invatatorul, iti spun sa pui mana sa citesti, macar un pic, acesta fiind chiar raspunsul pe care il soliciti la virtuala intrabare nepusa, si-mi strigi in gura mare ca te tratez urat. Esti foarte usor de "citit", chiar si pe internet, pe "nevazute". Gandestete la cum te prezinti in fata celui pe care-l soliciti sa te slujeasca in realitatea vietii tale!!! Te plangi ca nu poti sa gasesti un om care sa vrea sa te ajute! Eu asta am "citit" spre fratia ta: nu vrei sa te lasi ajutat; mandria ta iese inca la iveala si de aceea te revolti foarte usor impotriva oricarui cuvant care nu hraneste aceasta mandrie. Daca ai veni la mine ca la un invatator, acceptandu-ma astfel, in aceasta stare, nu crezi ca este normal sa-ti pun la incercare mai intai consecventa in a asculta de mine? Tu cand ai cautat un invatator nu l-ai rugat sa te ajute, ci i-ai poruncit sa o faca, pentru ca mandria iti striga: nu-i vina ta ca nu poti face cele bune, este vina celor pe care nu-i gasesti drepti asa cum ar trebui sa fie! De aceea te-am trimis la carte si nu la duhovnic, frate! Din carte (poate) vei afla ca nu trebuie sa poruncesti ci sa rogi, iar apoi vei vedea cu alti ochi relatia ta cu cei pe care-i vezi invatatori. De-abia atunci vei putea sa spui unui duhovnic care in duhovnicie iti porunceste sa faci ceva impotriva vointei tale pacatoase, "binecuvinteaza parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu rugaciunile sfintiei tale, asa voi face!". Pana atunci vei ramane pe forum, si vei incerca (la indemnul "nerostitului") sa te spovedesti virtual, sa te impartasesti virtual, sa faci ascultare virtual...; un lucru este sigur insa: mantuire virtuala nu axista!

Spui ca mi-am pierdut timpul cu tine...! Gandul meu a fost curat si asta ma face sa cred ca nu este pierdere de timp. De ce totusi am continuat sa te bag in seama? Am avut senzatia ca dincolo de cuvantul tau de la inceputul acestui subiect se afla un suflet curat si cu inclinare deosebita catre Dumnezeu; continui sa cred aceasta! Nu intelege insa dragostea si grija de cele sfinte ca slabiciune ce poate fi folosita spre a incuviinta pacatul!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Asa ca, daca vreti, haideti sa luam punct cu punct ceea ce am afirmat mai sus si sa vedem unde am dat cu bata-n balta:

Esti fie neatent fie rautacios! Faci o confuzie de termeni, confundand expresia mea ("a arunca o piatra in balta") cu o alta expresie ("a da cu bata in balta"). Un om care "arunca pietre in balta" pentru ca altii sa le scoata apoi poate fi acuzat, cel mult, de rautate (sincer, nu cred ca este cazul fratiei tale); cel care "da cu bata in balta" este un om prost, fara minte! Afirmatiile fratiei tale nu sunt de om prost ci de om grabit. Ceva, ceva (poate chiar mult) spui bine, dar n-ai inteles ca nu continutul era problema!!! A promluga ceva ce este sau ceva ce nu este despre Sfintele Taine la modul foarte atotstiutor sau macar "foarte-bine-stiutor" (vezi: Simpla marturisire a pacatelor nu este suficienta pentru un crestin ortodox autentic....; sau: Daca ar fi fost suficienta aceasta Taina pentru pocainta, atunci Hristos nu ne-ar fi lasat si Taina Euharistiei pentru ca prin Sangele Sau sa ni se ierte pacatele.) m-a dus cu gandul ca poate "stau de vorba" cu un om la fel de puternic in invatatura dogmelor macar ca parintele Staniloae! Citind restul postarilor am inteles ca esti doar in nestiinta greselii tale, aceea de a te aseza la catedra din rusinea de a recunoaste ca de fapt locul tau este in banca.

Acum degeaba mai strigi: "hai, invata-ma si nu ma mai certa!", ora este pe sfarsite si oricum, vad ca tot nu vrei sa accepti programa mea de predare!
Macar intreaba ceva ce nu intelegi, fa o fraza care sa se termine cu "?" si sa solicite ceva ce chiar vrei sa intelegi! Altfel ramanem in aceiasi stare ca pana acum: eu contrariat ca strigi la mine "invata-ma" dar stai cu castile pe urechi ascultand muzica "house", iar fratia ta suparat ca nu are cine sa faca "talk-show".

Gata! Pe scurt: frate, problemele ce trebuiesc intelese de un crestin ce lucreaza la mantuirea sufletului sau sunt diferite de la caz la caz; nu sunt doua cazuri absolut identice! Neintelegerile legate de Sfintele Taine sunt dintre cele mai greu de eliminat, fiindca importanta invataturii despre aceste Taine este mare. Totodata, dupa cum le spune si numele generic, aceste lucrari sunt taine si in ceea ce priveste intelesul lucrarii lor la un moment dat, intr-o anumita situatie. Prin teorie ele nu pot fi patrunse decat cu mare risc de a gresi in esenta credintei. De aceea se recomanda ca orice discutie cu scopul de a "felia" spre intelegere aceste lucrari sa fie dezbracata mai intai de orice urma de mandrie proprie. Asta am incercat eu, pacatosul, sa fac cu fratia ta, dar cred ca ai picat testul. Singurul invatator adevarat in cele ce privesc Sfintele Taine ale Bisericii este Duhul Sfant, dragul meu frate; si Acesta nu se pogoara in inima si mintea celor mandri!

Iarta-ma si te roaga pentru mine!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Frate draga,
[...]
Iarta-ma si te roaga pentru mine!

Parinte,

Vazand ca ati scris numai 106 mesaje pe forum, va inteleg acum mai bine. Este limpede ca nu sunteti obisnuit cu stilul de a posta mesaje pe un astfel de sait de discutii. Aici aveti de-a face cu un spatiu in care nu exista teologi sau preoti care sa poata fi intrebati in mod direct: "parinte, explicati-mi va rog asta" sau "as vrea sa inteleg cutare lucru". Nu. Este posibil ca sunt prin zona si poate si scriu, insa noi nu ii cunoastem cine sunt. Aici ne-am adunat din toate cele patru vanturi, lipsisti de cunostinte dar insetati de teologie, insa fara mari sanse de a obtine raspunsuri autorizate de la oameni cu diploma. De aceea am pornit topicul in stilul obisnuit, fara sa pun semne de intrebare. Cine vrea sa comenteze asertiunile post[ul]ate, este liber sa o faca si sa discutam.

Este iarasi clar ca nu stapanesc teologia ortodoxa si, de aceea, propun teme de discutie, uneori si intreb, cautand de fapt sa invat. Daca o fac optand pentru metoda provocarii este pentru lipsesc profesorii. Prezenta dumneavoastra si a altor preoti sau profesori de teologie ar putea schimba acest obicei.

Cat despre mandrie, o recunosc. Mai mult, nu-mi place sa pozez smerenie pe sait cand realitatea este contrara. Chiar si in dialogul vorbit cu preotii, daca nu-mi convine ceva cer lamurire, daca nu sunt de acord o spun clar. Pentru ce sa ma ascund dupa deget? Asta sunt eu, in toata sinceritatea. Intr-adevar, m-a deranjat faptul ca ati deviat de la un topic care mi se pare foarte bun. Dar inca nu este totul pierdut, asa ca sa revenim in felul in care va place, cu intrebari. Pentru inceput:

1. Care este sensul Tainei Euharistiei, daca noi primim iertarea prin Taina Spovedaniei?

Multumesc si fara nici o suparare,
Ionut

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

...1. Care este sensul Tainei Euharistiei, daca noi primim iertarea prin Taina Spovedaniei? ...

iertarea e una, impacarea este altceva.

impacarea cu Dumnezeu se face doar in Taina Sfintei Euharistii.

in parabola Fiului Risipitor vedem clar ce valoare are impacarea. Tatal isi iertase "fiul risipitor" dar nu era impacati, nu erau in comuniune. abia dupa ce "fiul risipitor" si-a venit "in fire" si a revenit la Tatal cerandu-si iertare, comuniunea a fost restabilita.

Doamne ajuta.

[costel]

În prealabil postat de Eugen7

iertarea e una, impacarea este altceva.

impacarea cu Dumnezeu se face doar in Taina Sfintei Euharistii.

in parabola Fiului Risipitor vedem clar ce valoare are impacarea. Tatal isi iertase "fiul risipitor" dar nu era impacati, nu erau in comuniune. abia dupa ce "fiul risipitor" si-a venit "in fire" si a revenit la Tatal cerandu-si iertare, comuniunea a fost restabilita.

Doamne ajuta.

Pentru Dumnezeu nu asa stau lucrurile. Cand omul a fost iertat de Dumnezeu, s-a produs si impacarea cu El. Nu uita ca Tatal ii iese in intampinare, nu-l asteapta pe fiul risipitor sa se impartaseasca din vitelul cel gras, ca apoi sa vorbeasca cu el. Vorbeste cu el, inainte de ospat. Semn ca si impacarea era prezenta.

[Eugen7]

În prealabil postat de costel

Pentru Dumnezeu nu asa stau lucrurile. Cand omul a fost iertat de Dumnezeu, s-a produs si impacarea cu El. Nu uita ca Tatal ii iese in intampinare, nu-l asteapta pe fiul risipitor sa se impartaseasca din vitelul cel gras, ca apoi sa vorbeasca cu el. Vorbeste cu el, inainte de ospat. Semn ca si impacarea era prezenta.

m-am referit la comuniune. deci impacarea trebuie privita din perspectiva comuniunii depline, care se stabileste doar in Taina Sfintei Euharistii cand de facem partasi intregii firi dumnezeiesti. Astfel, Impacare incepe la Taina Sfinteii Spovedanii si este deplina in Taina Sfintei Euharistii.

iertarea nu implica comuniunea. putem sa iertam pe vrasmasii nostri fara sa intram in comuniune cu ei.

In cazul Fiului Risipitor comuniunea nu a fost restabilita decat atunci cand Fiul a revenit la Tatal iar Tatal l-a primit si l-a repus in drepturi. Si la Sfanta Impartasanie, preotul iese in intampinarea credinciosilor ce vin sa intre in comuniune deplina cu Dumnezeu, asa cum si tatal a iesit in intampinarea Fiului Risipitor.

Doamne ajuta.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

m-am referit la comuniune. deci impacarea trebuie privita din perspectiva comuniunii depline, care se stabileste doar in Taina Sfintei Euharistii cand de facem partasi intregii firi dumnezeiesti. Astfel, Impacare incepe la Taina Sfinteii Spovedanii si este deplina in Taina Sfintei Euharistii.

iertarea nu implica comuniunea. putem sa iertam pe vrasmasii nostri fara sa intram in comuniune cu ei.

In cazul Fiului Risipitor comuniunea nu a fost restabilita decat atunci cand Fiul a revenit la Tatal iar Tatal l-a primit si l-a repus in drepturi. Si la Sfanta Impartasanie, preotul iese in intampinarea credinciosilor ce vin sa intre in comuniune deplina cu Dumnezeu, asa cum si tatal a iesit in intampinarea Fiului Risipitor.

Doamne ajuta.

Foarte de acord.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Foarte de acord.

Doamne ajuta.
har si pace.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Parinte,

Vazand ca ati scris numai 106 mesaje pe forum, va inteleg acum mai bine. Este limpede ca nu sunteti obisnuit cu stilul de a posta mesaje pe un astfel de sait de discutii. Aici aveti de-a face cu un spatiu in care nu exista teologi sau preoti care sa poata fi intrebati in mod direct: "parinte, explicati-mi va rog asta" sau "as vrea sa inteleg cutare lucru". Nu. Este posibil ca sunt prin zona si poate si scriu, insa noi nu ii cunoastem cine sunt. Aici ne-am adunat din toate cele patru vanturi, lipsisti de cunostinte dar insetati de teologie, insa fara mari sanse de a obtine raspunsuri autorizate de la oameni cu diploma. De aceea am pornit topicul in stilul obisnuit, fara sa pun semne de intrebare. Cine vrea sa comenteze asertiunile post[ul]ate, este liber sa o faca si sa discutam.

Este iarasi clar ca nu stapanesc teologia ortodoxa si, de aceea, propun teme de discutie, uneori si intreb, cautand de fapt sa invat. Daca o fac optand pentru metoda provocarii este pentru lipsesc profesorii. Prezenta dumneavoastra si a altor preoti sau profesori de teologie ar putea schimba acest obicei.

Cat despre mandrie, o recunosc. Mai mult, nu-mi place sa pozez smerenie pe sait cand realitatea este contrara. Chiar si in dialogul vorbit cu preotii, daca nu-mi convine ceva cer lamurire, daca nu sunt de acord o spun clar. Pentru ce sa ma ascund dupa deget? Asta sunt eu, in toata sinceritatea. Intr-adevar, m-a deranjat faptul ca ati deviat de la un topic care mi se pare foarte bun. Dar inca nu este totul pierdut, asa ca sa revenim in felul in care va place, cu intrebari. Pentru inceput:

1. Care este sensul Tainei Euharistiei, daca noi primim iertarea prin Taina Spovedaniei?

Multumesc si fara nici o suparare,
Ionut

mai ionut las-o mai usor ca parintele are dreptate cu "mindria ta"pina mai ieri lansai extemporale care mai de care uite ca asistenta de pe forum ti-a vazut mindria de care dai dovada,si iti mai lipseste ceva vezi ca vorbesti cu un parinte,ar fi nimerit sa cobori octavele in fata sfintiei sale.ba tu esti baiat bun dar cam ocosi cum spunem noi in ardeal.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de mihaila_alin

mai ionut las-o mai usor ca parintele are dreptate cu "mindria ta"pina mai ieri lansai extemporale care mai de care uite ca asistenta de pe forum ti-a vazut mindria de care dai dovada,si iti mai lipseste ceva vezi ca vorbesti cu un parinte,ar fi nimerit sa cobori octavele in fata sfintiei sale.ba tu esti baiat bun dar cam ocosi cum spunem noi in ardeal.

Haideti sa ramanem la topic totusi. Daca vreti neaparat sa discutati despre mandria mea, deschideti un altul separat.

Iata, Eugen7 a indraznit, cu tot riscul :), sa-si dea cu parerea. Vedeti parinte, asa se vorbeste pe forum, exact ca la talk-show, cum spuneati. Daca omul are dreptate sau nu, ramane de vazut.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Haideti sa ramanem la topic totusi. Daca vreti neaparat sa discutati despre mandria mea, deschideti un altul separat.

Iata, Eugen7 a indraznit, cu tot riscul :), sa-si dea cu parerea. Vedeti parinte, asa se vorbeste pe forum, exact ca la talk-show, cum spuneati. Daca omul are dreptate sau nu, ramane de vazut.

Se stie ca mandria este radacina tuturor pacatelor. Multumesc, dragul meu invatator in cele ale internetului, dar da-mi voie sa consider ca sensul in care vrei sa ma educi este unul potrivnic lucrarii la care sunt partas. Nu de cele lumesti am eu nevoie, vai mie! Mai bine lasa-ma, fara sa te tulburi, in neputinta mea lumeasca si trupeasca; nu pierd nimic, sa stii! Peste acestea, te anunt ca nu intentionez sa continui discutia cu tine, deoarece (repet) eu consider ca despre Sfintele Taine este mult prea riscant a se vorbi pe forum, in felul in care vrei a se discuta. Se poate pierde mult si multi se pot sminti! Un crestin cu bun simt fata de Biserica isi fixeaza, el singur, niste limite in functie de momentul si locul unde se afla. Daca as continua (aceasta o spun nu pentru tine, ci pentru cei care-si "dau cu parerea") nu as face decat sa cad in plasa diavolului mandriei, a carui lucrare o faci si care ma ispiteste si pe mine. Vrei sa (-ti) dovedesti ca nu e asa, ca nu esti manat de mandrie ci de ganduri ziditoare de suflete? Incearca sa faci acel eseu! Dar tu ai spus:

În prealabil postat de Florin-Ionut

Acesta este un subiect vast, pentru o carte groasa, nu cred ca incape intr-un eseu de 30 de randuri. Oricum, n-am eu scoala sa scriu asa ceva. Poate se ofera altcineva de pe forum, de exemplu un absolvent de Teologie.

Asa ca macar din asta, din propriile tale vorbe, intelege ca nu-ti este de folos pentru suflet, si nici mie sau altora, sa "ne dam cu parerea". Pune mana si fa ascultare si smerenie ca sa-l alungi pe drac din inima ta, caci de smerenie se teme dracul cel mai tare pe lumea asta! Altfel, "cine fura azi un ou, maine va fura un bou"! Iar tu ai pus la vedere chiar propria ta mantuire!