Spovedania fara impartasanie

În prealabil postat de Florin-Ionut

Simpla marturisire a pacatelor nu este suficienta pentru un crestin ortodox autentic. De ce:

1. Daca ar fi fost suficienta aceasta Taina pentru pocainta, atunci Hristos nu ne-ar fi lasat si Taina Euharistiei pentru ca prin Sangele Sau sa ni se ierte pacatele.

2. Nimeni nu-si poate aminti toate pacatele si greselile pentru a le spovedi fara sa omita vreunul. Multi dintre noi folosim indreptare care se pretind exhaustive, insa problema trebuie extrapolata la orice credincios (care a trait oriunde in lume de doua milenii incoace) care cauta iertarea de la Dumnezeu. Credinciosii de regula spuneau si spun preotului ce-i durea mai tare, ce-i apasa pe suflet mai mult. Or, numai ceea ce marturiseste omul i se iarta, nu? Dar cum ramane cu celelalte rele neconstientizate poate sau uitate? Evident, Sangele Lui Hristos le sterge la impartasanie.

3. In vechime se practica spovedania la comun. Sfantul Ioan de Kronstadt, trecut la Domnul in 1908, a recurs la spovedania publica cu aprobarea Sfantului Sinod, ca sa impartaseasca miile de oameni care veneau la el. Cine crede ca toti aceia foloseau indreptare? Cine dintre ei isi aminteau toate pacatele ca se le spuna? Si cu toate acestea, spovedaina era comuna si crestinii se impartaseau.

4. Lipsa impartasaniei saptamanale ne exclude din Biserica, fiindca:
- insusi faptul ca nu ne facem co-partasi prin Sfanta Euharistie cu Hristos (Capul Bisericii) si cu toti ceilalti credinciosii (Trupul Bisericii) ne indeparteaza de Biserica
- pacatele comise de la ultima impartasanie de separa de Dumnezeu, dar si de Biserica. Sangele Lui Hristos ne reapropie de Biserica si de Capul ei, curatindu-ne de orice pacat sau greseala comise intre timp.
- Insisi Sfintii Apostoli ne-au lasat Canonul 9 Apostolic, care ne afuriseste (ne exclude din Biserica) in caz ca participam la Liturghie, dar refuzam fara motiv sa ne impartasim.

5. Impartasania ne pregateste pentru viata de veci, cand vom participa activi la viata vesnica in armonie perfecta unii cu altii si in comuniune cu Hristos-Domnul. Refuzul ei este refuzul de a spera la accesul Imparatia Cerurilor, la care suntem chemati.

6. Spovedania si impartasania rar facute sunt dovezi ale necredintei. Daca am sti ca vom muri peste o luna, sunt sigur ca am da buzna in fiecare sambata la spovedit si ca ne-am impartasi duminical.

7. Prin spovedanie Dumnezeu ne iarta, insa impartasindu-ne suntem inaltati spre asemanarea cu Dumnezeu.

Dragul meu, nu pun la indoiala bunele tale intentii, insa trebuie sa observ ca esti foarte grabit in a crea norme! Nu este un lucru rau prin el insusi, cu conditia sa ai autoritatea sa stabilesti norme de acest gen. Fratia ta cu ce autoritate faci aceasta lista? Daca autoritatea ce o ai nu acopera astfel de asezare esti in greseala fata de randuiala Ortodoxiei. Nu-ti foloseste la mantuirea ta sa fii invatatorul altora daca nu ai fost chemat de Domnul spre aceasta. Daca ai fost chemat, fii bun si spune ca sa nu judecam pe trimisul Domnului, daca nu insa, ai grija doar de sufletul fratiei tale si al celor peste care Domnul te-a asezat spre supraveghere (familie, copiii, etc). Sa nu iei ca rautate cuvintele mele, ca nu de la mine iti spun, ci iata ce spune Domnul: "Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?". Din cuvintele fratiei tale de mai sus se poate interpreta mult! Daca vrei sa spui sau sa explici rapid ceva, cauta sa fie probleme mici si usoare, nu lucrari grele si mari ca Sfintele Taine. Cine "se ia la tranta" cu teologia Bisericii trebuie sa fie foarte bine documentat si in deplina cunostinta practica a celor ce vorbeste (vezi spre exemplificare lucrarile unui foarte mare teolog ortodox, parintele Dimitrie Staniloae). Daca totusi nu tii cont de acestea si vrei sa urci muntele cel mare in picioarele goale si fara mancare si apa in desaga, nu esti decat un nebun (cu sensul de neintelept).

Iti dau spre analiza comparativa cu spusele fratiei tale de la inceputul acestui subiect, spusele apostolului Pavel: "Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.". Alcatuieste un mic eseu teologic cu titlul "Sfintele Taine in lumina invataturii Sfintilor Parinti privite prin prisma dragostei crestine definite de Sfantul Apostol Pavel (I Corinteni, cap.13)". Sa nu aiba mai multe de 20-30 de randuri! Vezi ce iese!

Domnul sa fie cu tine!